1 Decembrie 1918 - Un vis de veacuri s-a-mplinit

Vom celebra, la 1 decembrie, marele act al unirii. Coodonata fundamentala si permanenta a istoriei Romaniei, rezultat al evolutiei societatii romanesti, lupta pentru unitate si independenta nationala a constituit idealul si nazuinta multiseculara a poporului roman. Ea a fost grefata pe temelia de granit a dezvoltarii poporului nostru – popor plamadit unitar in vatra stramoseasca a Daciei si care a avut dintotdeauna una si aceeasi patrie.

Din cele mai vechi timpuri, poporul roman s-a dezvoltat intr-o continua confruntare cu piedici si greutati de tot felul, cu nenumarate adversitati si visicitudini istorice. Valurile populatiilor migratoare, abatute de secole intregi peste tara noastra, pozitia de rascruce la interferenta intereselor rivale ale celor mai mari imperii din Europa - otoman, habsburgic si tarist -, razboaiele pustiitoare duse pe teritoriul Tarilor Romane, distrugerile sau instrainarea a nenumarate valori materiale si spirituale, toate acestea, la care s-au adaugat, uneori, divizarea Tarilor Romane intre marile imperii ale timpului, au franat considerabil progresul social-economic al poporului noastru. Dar, in pofida acestor grele furtuni ale istoriei, cu o mana pe plug si cu alta pe sabie, el si-a pastrat fiinta etnica si de stat, hotararea de a fi unit, liber si pe deplin stapan in propria tara.

Nazuinta refacerii statului unitar, eliberat deplin si definitiv de dominatia opresiunii straine, in care romanii, stransi laolalta, sa-si afirme individualitatea in cadrul umanitatii, s-a facut remarcata in repetate randuri in cursul evului mediu in gandirea politica si culturala, in planurile militare si diplomatice ale inaintasilor nostri, devenind, in epoca moderna, idealul suprem al intregii natiuni romane.

Idealul libertatii si al unitatii nationale a inaripat de-a lungul veacurile mintea, inima si pana celor mai inaintate personalitati ale culturii romanesti, dand substanta multor scrieri tiparite dincoace sau dincolo de Carpati, dincoace sau dincolo de Milcov, alimentand ca un izvor de apa vie aspiratia seculara spre unitate a tuturor romanilor, in pofida granitelor artificiale trasate de marile imperii pe teritoriul unitar al stravechii vetre dacice. Imbratisat de masele largi populare, acest ideal a dobandit o forta de nestavilit, ideea unirii si neatarnarii poporului roman regasindu-se in toate actele istorice fundamentale din epoca noastra moderna.

Revolutia condusa de Horea, Closca si Crisan si Revolutia din 1821, deschizand portile istoriei moderne a Romaniei, proclamand “dreptatea si slobozenia” pentru popor, au pus temeiurile programului de refacere a statului national modern romanesc, unind revendicarile de eliberare sociala cu cele de eliberare nationala – si in perspectiva de unitate statala – ale tuturor romanilor.

In contextul istoric intemeiar pe ascensiunea revolutiilor burgheze, nationale din Europa, revolutionarii romani de la 1848 proclama ideea “triumfului dreptului asupra fortei”, anuntand “in numele revolutiei romane”, dreptul la unitate si independenta al poporului roman. In acest context a gasit un puternic ecou dezideratul exprimat de marele carturar si revolutionar Nicolae Balcescu: “Vrem o natiune, una, puternica si libera prin dreptul si datoria noastra, pentru binele nostru si al celorlalte natii, caci voim fericirea noastra si avem o misiune a implini in omenire”.

Vorbim despre o fierbinte aspiratie a intregului nostru popor nestramutat purtat de-a lungul secolelor: ROMANIA MARE -  ROMANIA UNITA!