| Daca toate acestea fi-vor invatate Nicolae Labis |  |  |  |
| Scris de Administrator | |||
| Marţi, 15 Februarie 2011 00:00 | |||
Nicolae LabişFiii voştri singuri hotărăsc în viaţăCare-i meseria ce o vor urma,Fiii voştri singuri mai târziu învaţăTaina ei fierbinte, nobilă şi grea.Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte,Îşi aleg iubita mângâind-o blând,Inima lor largă sinceră-şi rosteşteÎn privinţa asta cel mai greu cuvânt.Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţeDin copilărie încă, de la voi,Primele îndemnuri, primele poveţeDorul de lumină, scârba de noroi.Cât sunt fragezi încă, mame, învăţaţi-iSă iubească floarea pură din liveziSă iubească-ntinsa mare şi Carpaţii,Ce-şi înalţă-n ceruri fruntea de zăpezi.Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,Ochii lor să fie limpezi şi curaţi,Să nutrească patimi vaste cum e marea,Să înalţe gânduri cât aceşti Carpaţi.Oamenii, din suflet, veşnic, să iubească,Fraţi să-i socotească, simpli şi-nţelepţi;Învăţaţi-i, mame, crâncen să urascăPe acei ce-s duşmani oamenilor drepţi.Să iubească versul, să iubească struna,Ce-i curat în lume, ce e nou şi viu,Cât sunt mici, să-nveţe a urî minciunaAsta nu se-nvaţă când e prea târziu.Să iubească ţara, pentru ea să sarăLa nevoie-n ape, la nevoie-n foc.Învăţaţi-i, mame, dragostea de ţară,Ea cuprinde toate-acestea la un loc.Ea să le sclipească-n licărul pupilei,Să le crească-n suflet blândă ca un spic.Să se teamă poate de ruşinea zileiCând ar şti că ţării nu i-au dat nimic.Dacă toate-acestea fi-vor învăţate,Restul o să vină de la sine-apoiŞi-au să se-nplinească visurile toateCe le-aţi pus într-înşii, mame scumpe, voi.
Newer news items:
Older news items:
|
