Dobrogea

Dobrogea este situata in sud-estul tarii si cuprinde teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Este strajuita la nord de masivul Dobrogei (Muntii Macinului - munti scunzi, tociti), inconjurat de podisuri larg valurite (Podisul Tulcei, Podisul Babadag, Podisul Casimcei) intrerupte de depresiuni, la nord-est de Delta Dunarii si la sud de un podis tabular, cu fragmentare redusa, cu caracter de campie de eroziune. In partea sa estica este brodata de o salba de statiuni de pe litoralul Marii Negre.

Etimologie 

Denumirea de Dobrogea provine de la numele despotului Dobrotici (1354-1386), care a condus micul stat independent pentru o scurta perioada de timp.

Regiuni administrative

Judetul Constanta

Judetul Tulcea

Turism 

Dobrogea este celebra datorita deschiderii catre mare - a litoralului si a Deltei Dunarii.

In judetul Constanta se poate admira frumuseti naturale precum lacul Techirghiol, complexul natural de la Gura Dobrogei, format din trei pesteri - Limanu, Liliecilor si La Adam, rezervatiile naturale Dunele marine de la Agigea, Cheile Dobrogei, Canaralele de la Harsova (rezervatie geologica si paleontologica), Canaraua Fetii (rezervatie de fauna), Padurea Hagieni. Dobrogea este foarte populara datorita statiunilor turistice de pe litoralul Marii Negre (Costinesti, Mamaia, Saturn, Venus, Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp) cu plaje intinse, nisipuri si ape sarate. Pe o lungime de 24 km, litoralul prezinta, pe langa aceste statiuni de agrement, si unele statiuni in care se pot face multiple tratamente medicale (Mangalia, Eforie Sud, Techirghiol si Eforie Nord).

In Constanta exista muzee si lacasuri de cult deosebite precum Muzeul de Stiinte Naturale (cu Acvariul, Delfinariul, Planetariul si Observatorul astronomic), Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, Muzeul de Arta, Muzeul Marii, Muzeul Marinei, Moscheea din Constanta, Catedrala ortodoxa din Constanta.

De asemenea, de o frumusete deosebita sunt moscheea Sultan Esmahan din Mangalia (sec. XVI), Manastirea Dervent, Manastirea Basarabi.

In judetul Tulcea principalele atractiile turistice sunt reprezentate de: Cetatea Enisala, Lacul Razim, Monumentul Independentei, Piata Civica, Institutul de Cercetari Eco-Muzeale, Muzeul de Istorie si Arheologie, Muzeul Satului Dobrogea de la Enisala, Catedrala Sf. Nicolae, Casa de Cultura, Galeriile de Arta ale Fondului Plastic.

Dobrogea concentreaza doua zone naturale protejate de interes national din categoria rezervatii ale biosferei, parcuri nationale sau naturale: Rezervatia Biosferei Delta Dunarii si Parcul National Muntii Macinului. In Podisul Dobrogei (in subunitatile Litoral maritim sud-dobrogean, Culoarul Cerna-Nalbant, Dealurile Tulcei si Niculitelului, Muntii Macinului, podisurile Babadag, Casimcei, Medgidiei, Oltinei, Negru Voda) sunt 64 rezervatii si monumente ale naturii: 26 mixte, 14 peisagistice, 8 botanice, 6 paleontologice, 3 faunistice, 3 speologice, 2 geologice, 1 forestiera.

Faimoasa si mirifica Delta a Dunarii, declarata rezervatie a biosferei, cu cele 3 brate: Chilia, Sulina si Sfantul Gheorghe, reprezinta un obiectiv turistic aparte al Dobrogei, cu milioane de pasari din diverse zone ale lumii (zona polara, sudul Africii, Asia, Europa de Vest si litoralul Mediteranei), care poposesc aici periodic sau sunt in trecere.

Grindul Letea, rezervatiile si coloniile de pasari de la Perisor-Zatoane, Uzlina-Crisa, Golovita si Insulele Sacalin (denumite "raiul pasarilor") sunt de asemenea, unele dintre obiectivele turistice ale acestei zone care nu trebuie sa fie ocolite de catre turisti.

Pamantul Dobrogei este presarat cu monumente arheologice cu semnificatii istorice pentru poporul roman (cetatile Tomis, Callatis si Histria din secolul al VII-lea i.Hr. si cele de la Enisala si Mahmudia; complexul de la Adamclisi cu monumentul Tropaeum Traiani s.a.), cu rezervatii naturale forestiere, de dune si de speologie (pesterile Gura Dobrogei, La Adam si Limanu, cu relicve preistorice), precum si o suita de podgorii celebre (Murfatlar, Niculitel, Sarichioi).

Obiceiuri specifice regiunii

In  Dobrogea, intalnim obiceiuri care s-au pastrat din vremuri de demult si inca mai sunt practicate.

Prin unele parti ale Dobrogei batranii spun ca exista trei Ursitoare, care traiesc laolalta intr-o casa, ingrijindu-se de "candelele" vietii omenesti. Un lucru important de precizat este faptul ca acestea se hranesc cu carne pe care o fura. Obisnuiesc sa coboare in casa pe hornul acesteia, pentru a veghea la capataiul nou-nascutului impreuna cu mama copilului. In zona mai nordica a Dobrogei, a treia seara dupa nastere, mama copilului pune pe masa paine, sare, malai, o jumatate de sticla de vin, doua lumanari si cateva fire de busuioc si le lasa asa pentru ca Ursitoarele sa aiba cu ce se ospata. A doua zi, moasa este cea care ia aceste bucate. Tot in aceasta zona, moasa trebuie sa viseze in aceasta noapte pentru a-i putea talmaci viitorul pruncului nou-nascut. Dupa unele credinte, Ursitoarele se numesc: Ursitoarea – care este cea mai mare dintre ele, fiind cea care tine fusul si furca, Soarta - cea care-i prezice destinul pruncului si Moartea, cea care curma firul. Uneori se spune ca acest fir este dat de catre Dumnezeu Ursitoarelor, iar acestea trebuie sa il puna pe pamant, asezand pe el toate intamplarile pe care le va avea omul si de la care dansul nu se va putea abate cu nici un chip. Mai toate popoarele cum ar fi sarbi, cehi, albanezi, rusi, croati, sloveni detin cate o denumire pentru Ursitoare, desi traditiile sunt cu totul diferite, in functie de istoria poporului respectiv.

In Dobrogea, martisorul se purta pana la venirea berzelor, apoi este aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie mare si inaripat. Martisorul era un dar oferit celor dragi in ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cea dintai roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.
Banutul insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba a crinului si rumena ca a rozei, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.

“Lazarelul” - obicei practicat in Sambata de Florii, in special in localitatea cu populatie preponderent greceasca, Izvoarele. Obiceiul povesteste ca Lazar, moare intr-un accident in timp ce se afla la padure pentru a aduce hrana pentru animale. Mama si fecioarele din sat il plang, iar din mormantul lui Lazar se dezvolta un copac cu ramuri bogate.

“Olaria” - practicat tot in Sambata de Florii consta in aprinderea pe dealuri a unor focuri din resturi vegetale sau din furajele consumate de animale in timpul iernii, simbolizand purificarea vechii vegetatii, pentru a face loc unei  vegetatii noi si prospere. Rostogolirea  pe dealuri a rotilor de caruta infasurate in paie, simbolizand cursul soarelui pe cer, simboliza si purificarea a tot ce a fost rau pentru comuniune.

“Caloianul” - obicei care consta in fabricarea unei papusi de lut, ce era ingropata in camp dupa Paste, ca apoi dupa o perioada de timp sa fie deshumata, rupta in bucati si imprastiata pe camp, simbolizand fertilitatea, belsugul culturilor si regenerarea vegetatiei.

“Paparuda” - traditie practicata in a treia zi de Pasti in localitatile Niculitel, Luncavita, Vacareni, Jijila, consta in stropirea cu apa a unui alai de tinere sau de femei batrane, impodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intra din curte in curte. Tinerele sau batranele danseaza si canta pentru ploaie, apoi sunt udate de gazda sau se uda intre ele.

Cu ocazia sarbatorilor de iarna se merge cu “Colindatul” - mersul cu Mos Ajunul, practicat in seara Ajunului de Craciun este un obicei pe care il intalnim si azi, practicat in general de copii care reiau colindele cantate altadata de cetele de feciori si barbati.

 "Ursul", "Brezaia","Capra" - practicate in seara Ajunului de Craciun - obiceiuri al colindatului cu masti, ce se mai practica in localitatile Niculitel, Valea Teilor, Greci, Enisala.

"Mosoiul" - se practica si azi, numai la Luncavita, obicei al colindatului cu masti ce a devenit o emblema nu numai a Luncavitei, dar si a Dobrogei.

"Oleleu" - practicat in seara Ajunului de Craciun de grupuri de flacai ce bat cu talangile in pamant, fiind asezati in cerc sau semicerc in fata casei sau portii, simbolizand protejarea gospodariei de spiritele rele. Obiceiul se mai practica in zona Macinului.

"Semanatul" – obicei practicat in ziua de Anul Nou, de copii ce intra din casa in casa si arunca cu boabe de grau, spunand vorbe de bun augur pentru rodul pamantului in anul nou ce va veni.

De "Boboteaza" (6 ianuarie) se practica un obicei care consta in recuperarea de catre flacai a crucii aruncate in apa, dovedind astfel trecerea lor in randul barbatilor.

Surse si Adrese Web Utile

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea

http://www.info-delta.ro/

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:yZF3ZJIAVpEJ:www.crestinul.ro/cuvsiexpresi.htm+etimologie+dobrogea&cd=7&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&lr=lang_ro