| Scris de Administrator |
| Marţi, 09 Noiembrie 2010 10:06 |
|
Lucian Blaga - Lumina
Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd, oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie când singur plutea-ntuneric şi dat-a un semn Nepătrunsul: "Să fie lumină!" O mare şi-un vifor nebun de lumină făcutu-s-a-n clipa: o sete era de păcate, de-aventuri, de doruri, de patimi, o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci - cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi. Publicată în volumul Poemele luminii (1919)
Related news items: Newer news items: Older news items:
|
| Ultima actualizare în Luni, 15 Noiembrie 2010 22:05 |