|
Poezii - Mama mea  Mama
Cine este acea splendoare
Ce te-alintă cu ardoare?
Cine este acea minune
Ce la piept mereu te ţine?
Cine este acea fiinţă
Ce te-nvaţă din ştiinţă?
Cine are acea paloare
Ce te-mbată ca o boare?
Cine are toate cele
Ce te plimbă printre stele?
Cine este acea rugare
Ce ţi-aduce alintare?
Cine e acea lumină
Ce în noapte ea suspină?
Ce te-aleargă, ce te-ndeamnă
Şi prin rugă ea te cheamă?
Cine? Cine? Mama-i cântec
Paulina PopaMama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare.
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis,
Mama-i floare de cais.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.
Mama-i toate,
Câte sunt,
E iubire pe pământ.
Mama este tot ce-i bun
Paulina Popa
Mama e un cântec vesel,
E iubirea-n zori de zi,
Mama-i cântecul culorii,
Florile de pe câmpii.
Mama-i curcubeu pe ape,
E sărut de suflet sfânt,
Mama-i îngerul de-aproape,
Fericirea pe pământ.
Mama este tot ce-i bun,
Mama-i versul lăcrimând,
Mama-i flacără arzând;
Orişiunde, orişicând.
Mama mea e cea mai dragă Nu-i copil în lumea-ntreagă
Care astăzi să nu spună
Mama mea e cea mai dragă,
Mama mea e cea mai bună.Spun şi eu măicuţei mele
Şi-i voi spune totdeauna,
Mamă, tu mi-eşti numai una
Cum e luna între stele.Gândul tău orice ar face
Spre un singur ţel se-ntoarce,
Gând ce spune pentru mine,
Bucurie, pâine, pace.Pentru mâini ce hărnicesc,
Pentru ochi ce-nseninează,
Pentru gând ce priveghează,
Ţie mamă-ţi mulţumesc!Mâinile-ţi pe fruntea mea Chiar de-s aspre de unelte Eu le simt uşoare, zvelte, Adiind a viorea. Ochii tăi, chiar de se-ntâmplă
Să-şi dea lacrima-n vileag
Mie îmi surâd cu drag
Şi-un sărut îmi pun în tâmplă.La mulţi ani şi numai bine
Eu aşa-ţi urez acum
Şi să te mândreşti cu mine
Cum cu tine mă mândresc. Măicuţa meaE ziua mamei mele
Şi totu-i plin de flori,
Îi simt aici prezenţa
Ca de atâtea ori.
Suavă ca un ghiocel.
Obrajii de lalea,
Parfumul ei de trandafir,
Aşa e mama mea.
Te iubesc, măicuţa mea,
Pentru tot ce-mi dăruieşti,
Te iubesc, măicuţa mea,
Aşa cum eşti.
Aş vrea să-i dau o floare,
Să semene cu ea,
Dar nicio floare-n lume
Nu e ca mama mea. Măicuţa meaSunt mic, maicuţă draga,
Dar tare te iubesc,
Încât întreg pământul
Aş vrea să-ţi dăruiesc.
Dar vezi, măicuţă dragă,
Eu sunt aşa de mic,
Pământul este mare
Şi nu pot să-l ridic,
Dar de pe-ntreg pământul
Cât ochii îl cuprind,
O floare am cules
Cu drag şi ţi-o întind. Mamă dragăMama m-a crescut în poală
Din leagăn până la şcoală,
Zile-ntregi şi nopţi de-a rândul,
Mi-a vegheat somnul şi gândul.
M-a-nvăţat să gânguresc,
Să zic mama, să zâmbesc,
Apoi m-a-nvăţat prin casă
Primii paşi până la masă.
Mamă bunaă, mamă dragă,
Te-oi iubi o viaţă-ntreagă,
Pentru că tu m-ai născut,
Pentru că tu m-ai crescut. Mama meaPe braţul ei mă legăna
Cu nani, nani m-adormea,
Să-mi fie somnul mai uşor,
Mama mea.
Iar când o boală mă-ncerca,
Ea nopţi întregi nu aţipea,
Mă legăna şi mă-ngrijea,
Mama mea.
O, mamă, cât timp vei trăi,
De mine tu te vei mândri!
Te voi iubi şi asculta,
Mama mea. MamaMama este cel mai duios cuvânt rostit vreodată,
E vorba dulce din noaptea întunecată,
Mama este zâna bună din poveşti.
Tu, mamă, cea mai frumoasă eşti.
Când îmi vorbeşti, ziua pare mai frumoasă,
Mi-e bine când îţi aud vorba duioasă,
Când îmi zâmbeşti, inima-mi tresare
Şi vorba ta e dulce alinare.
Eşti trandafirul din grădina vieţii mele,
Eşti îngerul copilăriei mele,
Doresc să fiu întotdeauna în preajma ta,
Să-ţi spun că te iubesc, de ziua ta!
Related news items: Newer news items: Older news items:
|
