Interferente.ro Parinti si copii Educatie Serbarea Abecedarului poezii

Duminică, 03 Aprilie 2011 21:34

Serbarea Abecedarului - poezii

 

Cartea - Cornelia Stoica

Flori de vis şi-nţelepciune

Îmi oferă cartea-n dar,

Slovele parcă-s petale

Ce-au crescut în nopţi de har.

 

Eu le strâng cu mare grijă,

Le păstrez ca pe-o comoară,

Pentru inimă şi minte,

Cartea e o floare rară.

 

 

Cartea - Virgil Carianopol

Cartea e ca mama noastră,

Ea ne-nvaţă ce e bine,

Tot ce trebuie să facem

Şi să ştie orişicine.

 

Ea dă sfaturi tuturora,

Înţeleaptă, ajutor,

Pentru toţi ce vor să-i ceară

Dă lumină tuturor.

 

De-aia, dragi copii, întruna

S-o-ntrebaţi că, la nevoi,

Ea nu doarme, ea chiar noaptea

Este trează pentru noi.

 

 

Cine-s numerele, ştii? - Francisca Ricinschi

1 mi se pare-a fi

Ciocul păsării, copii,

Cioc subţire şi gâtlej,

Garnisit cu pene bej.

 

2 e lebăda subţire,

Lunecând încet pe ape,

Lângă gingaşul ei mire,

Petrecându-l de aproape.

 

Când vin, ageri, albii miei,

Mititei şi nătăfleţi

Înspre tine să-i răsfeţi,

Nu sunt, oare, cifra 3?

 

Astăzi ai primit răsplată

Invitaţie la teatru,

Scaun moale ca de vată,

Eşti cumva tu, cifra 4?

 

5 sunt degetele mâinii,

Fraţi de muncă şi de cant,

Adunaţi ca spicul pâinii

În mănunchiul cel mai sfânt.

 

Din cuptor acum miroase

Răsucitul de covrig.

Parcă este cifra 6,

Agăţată-ntr-un cârlig.

 

V-aţi făcut cu toţii săbii

Şi ochean pentru corăbii.

Ia spuneţi lui papă-lapte,

Nu-i în săbii cifra 7?

 

8 e tare caraghios,

N-are mâini, e doar burtos.

Poţi să-l dai chiar şi de-a dura,

Nu se sparge creatura.

 

Stea cu coadă pare 9,

Stea căzută-n bătătură.

Ea vă luminează vouă

Calea spre învăţătură.

 

Cioc de pasăre şi ou

Laolaltă fac pe 10.

Ea-i al notelor erou,

Nimeni nu o poate-ntrece!

 

 

Clasa I - Gorga Cezarina

Îmi amintesc cu drag,

Acum aproape-un an

Septmbrie era la jumătate

Şi şcoala a-nceput pe neaşteptate.

 

Cu uniformă nouă

Şi cu ghiozdan în spate,

Am păşit cu teamă poate

Pe uşa clasei

Unde era un boboc pictat

Şi doamna-nvăţătoare,

Zâmbind, ne-a invitat.

 

Şi-ncet, ca într-o joacă,

Şcoala a-nceput să-mi placă:

Cu cântece, poveşti şi poezii,

Cârlige, bastonaşe şi culori hazlii …

 

N-am simţit cum timpul s-a scurs,

Când tot abecedarul l-am parcurs.

Cu numerele ne-am jucat,

Până să calculăm am învăţat.

 

Acum, vacanţa mare vine

Şi vreau să ştie orişicine

Că am învăţat, că am crescut

Şi-n clasa a doua am trecut!

 

 

Învăţătoarei

Când am venit la şcoală-n toamnă
Eram un ţânc sfios şi mic.
M-aţi mângâiat pe creştet, doamnă,
Şi parcă m-am simţit voinic.

 

Nu aţi văzut în ochi de stele
Bobi
ţe calde de mărgele
Sau le-aţi văzut, acum ştiu clar,
Dar le-aţi închis într-un sertar.

 

Ce caldă mână mi-aţi întins!
Şi-am scris şi am citit cu spor,
Nimic în viaţă nu-i uşor!
Să fim destoinici ne-aţi pretins.

 

O dată, poate, aţi lipsit,

Ce mult atunci ne-am necăjit,

Că e uşoară truda noastră

Doar sub privirea dumneavoastră.

 

Şi în dulapuri ferecate
Sunt toate poznele-ncuiate,
Le-aţi adunat ca pe mărgele
Dar noi ... am învăţat din ele.

 

Acum, când primul an s-a dus
Ca soarele către apus,
Pe când ne înălţăm c-o treaptă,
Vă sărutăm mâna cea dreaptă,

 

Şi vă aducem doamna noastră
Tot cerul într-o floare-albastră!

 

 

Joc - N. Poşa

Unu - ursu,

Doi - pisoi,

Haide să te joci cu noi!

Vin şi iezii,

Iată-i, trei,

Îl chemăm şi pe Grivei!

Câţi vom fi acuma toţi?

Socoteşte, dacă poţi!

 

Numără încă o dată bine,

Şi pe mine,

Şi pe tine,

Şi să vezi

Cine mai vine?

Socoteşte şi adună

Să fim zece împreună.

O gutuie şi-o alună

Şi să facem treabă bună.

 

 

Puii - Gabriel Iuga

Trece cloşca prin ogradă

Numărând puii voinici:

Unul stă gata să cadă

Pe picioarele lui mici.

Al doilea se ia la sfadă

Pe un bob de grâu gălbui,

Iar al treilea pe-o ladă

Piuie de capul lui.

Al patrulea-ntre cei trei

Sare-n sus cu ciocu-n vânt,

Nimeni-n lume nu-i ca ei,

Nici în cer, nici pe pământ.

Cel de-al cincilea e trist

C-a scăpat un viermişor,

Iar al şaselea, artist,

Piuie în urma lor.

Al şaptelea stă în soare

Şi tot murmură un marş,

Dirijat din aripioare

De al optulea urmaş.

Cel de-al nouălea moţat,

Stă privind cu interes

Cum pe uliţa din sat

Trec copiii la cules.

Doar al zecelea, mai mic,

Se ţinea de-o pană-a ei,

Tremurând încă de frig

Şi privind spre cocoşei.

,,Iacă-s toţi”, cloşca îşi spune,

Scărpinându-se sub moţ.

Vai, copii, ştiţi câţi se-adună

Dacă-i număraţi pe toţi?

 

 

Scrisoare

Bunico, scriu prima scrisoare
Azi, pe adresa dumitale.

Ştiu alfabetul, scriu, citesc.
Bunico, ce mult te iubesc!

 

Cu grijile, cu treburi multe,

Îţi este greu, nu e aşa?  

Dar în curând va fi vacanţă

Şi iarăşi ne-om îmbrăţişa.

 

Te-oi ajuta pe la grădină,
Prin casă-ţi voi da ajutor,
Să uiţi că n-am fost lângă tine,
Să uiţi că nu ţi-a fost uşor.

 

Abia aştept să-ţi spun măcar
Puţin din cât a fost de greu
Să fiu în clasa-ntâi şcolar!

Dar, de-ai avea o-nvăţătoare
Cum este buna doamna mea,
Ai vrea să vii şi tu la şcoală.

Să-nveţi din nou, aşa ai vrea.

Te-mbrăţişez, dragă bunică
Şi-ţi desenez o floare mică.

 

 

Sărbătoarea abecedarului - Marcela Peneş

Literele gătite tare

Au venit la marea sărbătoare.

Părinţii, literele mari,

Privesc la cei mici prin ochelari.

Băieţii sunt de … tipar,

Ei nu prea au de graţii habar,

Dar literele de mână, fetiţele,

Îşi admiră rochiţele.

Spre bucuria unchilor, mătuşilor,

Ba chiar şi a păpuşilor.

A mic a spus o poezie despre arici,

B a-mpărţit bomboane celor mici,

O a râs cam tare

Şi-a primit o mustrare.

Un grup vesel, găsind un dirijor,

A format, pe dată, un cor.

Dar până la urmă s-au alăturat

Mici şi mari şi cu toţii au cântat.

Câteva litere, trei sau patru,

Cu veveriţe, alune şi mure,

Într-un decor de pădure

Cu bucuria cât o carte de mare,

Literele au venit la sărbătoare!

Şi s-au purtat, toate, exemplar,

Cum le-a-nvăţat bătrânu-abecedar.

 

 

Serbarea abecedarului - Maria Neacşu

Doamne, ce mai trece vremea!

Iată a trecut un an,

Gâgâlici cu uniforme,

Fără vise, cu ghiozdan.

 

Şcolărei de-un an de zile,

Ia priviţi cât ne-am schimbat,

Poţi să-mi spui încă ,,copile”,

Dar ce multe-am învăţat.

 

Iar cu toţi ne-adunarăm.

Uite! Şi părinţii vin,

Peste an din ce-nvăţarăm

Vor să le-arătăm puţin.

 

Nici nu ştiţi cât sunt de multe

Lucrurile ce azi ştim,

Pentru cine vrea s-asculte

Noi îndată povestim.

 

Priviţi literele toate,

Alfabetul e prezent!

Fiecare dă din coate,

Nimeni azi nu e absent.

 

Uite şi o adunare,

Nişte numere se joacă.

Micuţa noastră serbare

Noi zicem c-o să vă placă.

 

 

Şcolăriţa - Victor Stan

Ligia, de dimineaţă,

C-un ghiozdan, târâş-grăbiş,

O porni, o mogâldeaţă,

Către şcoală, pe furiş.

 

Frăţiorul când se scoală,

Căutând ghiozdanul, nu-i!

S-o fi  dus cumva la şcoală

Oare altu-n locul lui?

 

În curând, se dumireşte

Cine poartă vina.

Ligia în prag scânceşte,

Ea-i toată pricina!

 

- Şcolăriţă-am vrut să fiu,

Zice roşie ca jarul,

Cum eşti tu, să ştiu să scriu,

Să citesc abecedarul!

 

Ce folos, mi-au spus că-s mică!

Lasă, însă, peste-un an,

Când voi fi şi eu voinică,

O să-mi ia tata ghiozdan.

 

 

Un prieten bun - N. Poşa

 

Cartea parcă e un flutur

Cu aripi deschise,

Când se-nalţă-n zbor, te poartă

Prin poveşti şi lumi de vise.

 

O corabie îmi pare,

Pânzele-s desfăşurate …

Navighezi pe mări, oceane,

Sau spre astre-ndepărtate.

 

Ce prieten bun e cartea!

Te învaţă doar de bine,

Ştie tot ce-o-ntrebi şi-ţi spune,

Nu se supără pe tine.

 

Toate stau ascunse-n slove:

Adevăruri şi poveşti,

Dar să poţi citi în ele,

Trebuie să le iubeşti.

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: