| Scris de Administrator |
| Sâmbătă, 14 Ianuarie 2012 22:47 |
|
 Sonete - Mihai Eminescu
Sonetul I - Afară-i toamnăAfară-i toamnă, frunza-mprăştiată,
Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri,
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată,
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri,De odat’ aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri …
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii. Sonetul II - Sunt ani la mijlocSunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.
Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere.
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte. Sonetul III - Când însuşi glasulCând însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii
Atunci te chem, chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind, ca-n vis, aşa vii!
Cobori încet ... aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Să simt fiorii strângerii în braţe
Pe veci pierduto, vecinic adorato!
Related news items: Newer news items: Older news items:
|
| Ultima actualizare în Sâmbătă, 14 Ianuarie 2012 23:16 |
