Sunday, 19 December 2010 16:03

Ajunul Craciunului

 

Mos Ajun

Pe 24 decembrie este Ajunul Craciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natura religioasa.

 In Ajunul Craciunului, copiii cei mici, dar si cei mai mari, imbracati de sarbatoare, colinda in cete bine oranduite, cu o ierarhie proprie (cu un conducator), pe la casele satenilor. Colindatorii preamaresc nasterea lui Iisus, precum si minunile savarsite de acesta. Dupa terminarea colindatului gazda ofera grupului covrigi, mere, nuci, dulciuri, dar si bani.

Mos Ajun, sarbatorit la 24 decembrie, in preziua Craciunului, este fratele sarac al lui Mos Craciun, fiind o sarbatoare indragita mai ales de copii. Acestia merg din casa in casa cu un saculet si un betisor numit colinda si capata colindete, adica mere, nuci, colaci, covrigi, bani, dupa ce au cantat „Buna dimineata la Mos Ajun”, „Mos-Ajunul”, „Buna-dimineata” sau colindita „Mos Ajunul”, textul augural scurt care anunta venirea colindatorilor.

 

 

Buna dimineata la Mos Ajun

„Buna dimineata la Mos Ajun 

Ne dati ori nu ne dati?

Ne dati ori nu ne dati?

Ne dati, ne dati?

Am venit si noi o data

La un an cu sanatate

Domnul Sfant sa ne ajute

La covrigi si la nuci multe.”

 

“Buna dimineata la Mos Ajun!                                              

Ne dati ori nu ne dati?                                                           

Da-mi un covrig,                                                                   

Ca mor de frig;                                                                     

Da-mi o nuca,                                                                        

Ca ma dau cu capul de-o uluca;         

Da-mi un mar,

Ca ma trag de par;

Da-mi o para,

Ca ma dau cu capul de scara;

Ne dati, ne dati, ori nu ne dati,

Ca de noi nu va scapati.”

 

Urarea pitarailor (colindatori copii)

Tot in aceasta noapte, Mos Craciun vine la copii si le pune cadouri sub brad. Nimeni nu stie cu siguranta cum ajunge Mosul in casele oamenilor si toate povestile isi pastreaza nota de mister. Unii copii cred ca intra pe fereastra, altii cred ca un betigas fermecat il ajuta sa se faca mic si sa patrunda prin gaura cheii, iar altii, mai cosmopoliti, considera ca Mosul vine pe hornul casei.

In unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc colindeti, pitarai sau pizerei. Dupa credinta populara, ei sunt purtatori de noroc si fericire.

Pitaraii porneau dintr-un capat al satului, curat imbracati, cu saculete, straite dupa gat, iar in mana cu colinde sub comanda vatafilor. Asa umblau ei din poarta in poarta. Darul oferit de gazde colindatorilor (in forma traditionala a obiceiului) este colacul, el insusi semn de belsug si roade bogate.

 

Ca sa-i anunte pe gospodari de apropierea cetei de pitarai ei strigau: „Hai cu pitaraii!” sau „Ha, ha, ha!”.

„Cati carbuni in vatra,
Atatia petitori la fata,
Cate pietre pe rau,
Atatea stoguri de grau;
Cate aschii la taietor,
Atatia copii dupa cuptor.”

 

Condusi de un “vatav de ceata”, ei umbla de la casa la casa, poftind ziua lui Ajun cu adaosul: ”ca-i mai buna a lui Craciun” si, de cum intra in casa, scormonesc focul din vatra cu betele ce le au in maini pentru a aduce noroc si belsug in casa.

Vataful ureaza casei sanatate si belsug:

„Buna ziua lui Ajun

Dar mai buna lui Craciun,

Oamenii sanatosi,

Porcii unsurosi,

Vacile laptoase,

Oile lanoase!”

 

Colindetii intra in casa si rascolesc focul cu colinda zicand:

„Ce-i in casa sa traiasca

Ce-i afar’ sa izvorasca,

Oile lanoase,

Vacile laptoase,

Caii-ncuratori,

Porcii unsurosi,

Sa-i mancati sanatosi!”

 

Vataful primea „Colacul lui Dumnezeu”, iar pitaraii primeau colacei. Gospodina arunca peste ceata colindatorilor boabe de porumb, grau, fasole, dovleac, canepa in speranta unui rod bogat in anul ce va urma. In mai toate satele, in dimineata de Ajun se manca dovleac copt pentru a fi gras ca el.

 

 

 

 

Prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii bisericesti umbla cu icoana in ziua de Ajunul Craciunului - o icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Hristos in mijlocul staulului. Oamenii, cand se dau la baut rachiu sau vin in sarbatorile Craciunului, nu zic ca beau, ci ca se cinstesc.

In unele parti, cand este aproape de a se revarsa zorile, colindatori cu lautari sau fara lautari pleaca pe la casele gospodarilor instariti si le canta la fereastra un cantec sau mai multe, aceste cantece numindu-se „zori”, spunandu-se ca atunci „canta zorile”.

Prin Transilvania, se intelege sub numele de „zorit” datina de a se canta colinde de catre feciori si oameni insurati la „zoritul” in ziua de Craciun.

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items:

 


Bloguri, Bloggeri si Cititori