Aleksandr Sergheevici Puskin

“Puskin este omul rus in stadiul sau final de dezvoltare, asa cum poate acesta va arata peste doua sute de ani. Intr-insul, natura rusa, sufletul rus, limba rusa, caracterul rus se reflecta cu puritatea si frumusetea purificata cu care se reflecta un peisaj pe suprafata unei oglinzi convexe.” Gogol

Aleksandr Sergheevici Puskin (Алекса́ндр Серге́евич Пу́шкин, in rusa, n. 6 iunie 1799, Moscova - d. 10 februarie 1837, Sankt Petersburg), poet si dramaturg clasic rus din perioada romantica, este considerat a fi cel mai mare poet rus si fondatorul literaturii ruse moderne.

Puskin a marcat prin prezenta sa insolita societatea si literatura rusa a veacului al XIX-lea. Aristocrat prin nastere si revolutionar prin vocatie, adulat si hulit de contemporani, tinut in mare cinste la Curte sau exilat in cele mai indepartate provincii ale Imperiului, Puskin a reusit sa transforme noianul de experiente si trairi proprii, dar si solida sa cultura, intr-un izvor de inspiratie pentru opere literare predestinate a rezista timpului si schimbarilor de mentalitate.

Nonconformist si cu un urias talent literar, Aleksandr Puskin strabate veacurile in constiinta umanitatii, mereu proaspat in scrierile sale, izvorate sub pana unui neastampar genial. Din viata sa tumultuoasa, prematur intrerupta de un duel nefast (la doar 37 de ani) parca desprinsa dintr-un roman, ne ramane mostenire o opera inegalabila.

Puskin a fost initiatorul folosirii dialectului local in poeziile si piesele sale, creand un stil propriu de amestec al naratiunii cu teatrul, idila si satira - asociate cu literatura rusa si influentand major scriitorii rusi care i-au urmat.

Biografia

Tatal lui Puskin, Sergei Lvovich Puskin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusesti, cu stramosi din secolul al XII-lea. Mama lui Puskin, Nadezhda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea stramosi, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germana si scandinava.

Puskin s-a nascut la Moscova, pe 6 iunie 1799. Ca in mai toate familiile de nobili din epoca respectiva, copiii Aleksandr, Lev si Olga au fost instruiti si educati mai intai acasa. La formarea lor au contribuit doua influente pedagogice, intr-un spirit foarte caracteristic pentru cultura rusa a vremii. Pe de o parte erau taranii si tarancele iobage, care aducea cu ei un suflu autentic rusesc, facandu-le cunoscute copiilor basmele si cantecele populare. Pe de alta parte erau preceptorii si guvernantele, care ii invatau limbi straine – in primul rand franceza – si au cautat sa-i deprinda cu cultura europeana.

In 1811 viitorul poet s-a inscris la scoala nou infiintata la Tarskoe Selo, (azi orasul Puskin) unde va studia pana in 1817. La varsta de cincisprezece ani publica primul poem, Catre un amic poet. In 1820 publica primul sau lung poem, Ruslan si Ludmila.

Poetul devine incomod din pricina popularitatii si scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Oda a Libertatii. Ca urmare, in acelasi an (1820), pentru a evita deportarea in Siberia, se muta la Chisinau unde va locui pana in 1823. Dupa o calatorie de vara in Caucaz si in Crimeea, scrie doua poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz si Fantana din Bahcisarai.

In 1823 se muta la Odessa, unde intra din nou in conflict cu guvernul care-l trimite in exil in nordul Rusiei, unde va sta din 1824 pana in 1826. Cu ajutorul anumitor autoritati reuseste sa-i faca o vizita Tarului Nikolai I pentru o petitie cu privire la eliberarea lui pe care o si obtine.

In revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt gasite in mainile unor insurgenti o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Puskin intra imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa calatoreasca sau sa publice. In acest timp scrie drama Boris Godunov pe care insa nu reuseste sa o publice decat cinci ani mai tarziu.

In 1831 se casatoreste cu Natalya Goncharova. Impreuna incep sa frecventeze cercurile din inalta societate, poetul devenind un apropiat al curtii. Sotia lui era o femeie foarte admirata, inclusiv de tar care pentru a-l umili ii ofera cel mai neinsemnat titlul de la curte. Puskin a avut patru copii cu Natalya: Maria (nascuta in 1832), Alexander (nascut in 1833), Grigory (nascut in 1835) si Natalya (nascuta in 1836).

In 1837, inglodat in datorii si in mijlocul zvonurilor despre relatia amoroasa a sotiei lui cu aventurierul francez D’Anthes, pe 27 ianuarie Puskin il provoaca pe presupusul iubit la duel. In urma duelului, amandoi barbatii sunt raniti. Doua zile mai tarziu, pe 29 ianuarie, Rusia pierdea pe cel mai important poet si dramaturg romantic al secolului al XIX-lea - Aleksandr Sergheevici Puskin. Guvernul, temandu-se de o eventuala demonstratie politica, a mutat desfasurarea funeraliilor intr-o locatie mai mica, permitand participarea unui grup foarte restrans de rude si prieteni apropiati.

Aleksandr Puskin ar putea fi colonat

In februarie 2009 english.pravda.ru anunta ca Aleksandr Puskin ar putea fi clonat. La 172 de ani de la moartea acestuia, cercetatorii rusi intentioneaza sa-l cloneze pe renumitul dramaturg. Puskin a incetat din viata in anul 1837. Poetul a fost impuscat in apartamentul sau din Sankt Petersburg, de francezul D'Anthes. Puskin credea ca D'Anthes ar fi avut o aventura cu sotia lui si l-a provocat la duel.

Oamenii de stiinta au observat de curand pete de culoare inchisa pe o canapea din piele expusa in muzeul Aleksandr Puskin din Moscova. Cum respectiva canapea a fost adusa din casa poetului, cercetatorii au presupus ca petele ar fi putut fi provocate de sangele curs din rana lui Puskin, dupa ce acesta s-a duelat cu presupusul amant al sotiei lui.

Oamenii de stiinta au realizat deja analize ale respectivei pete. Astfel au descoperit ca, intr-adevar, petele sunt de sange care provine de la un barbat. Din cauza vechimii acestora, varsta barbatului de la care provenea sangele nu a putut fi determinata.

Oamenii de stiinta intentioneaza sa compare sangele de pe canapea cu cel de pe vesta pe care poetul o purta in timpul duelului. In cazul in care analize viitoare vor demonstra ca petele provin de la sangele scriitorului, cercetatorii sunt hotarati sa-l cloneze.

Biserica Ortodoxa Rusa si-a exprimat deja dezaprobarea fata de intentia cercetatorilor de a-l clona pe Puskin.

Bibliografie selectiva – opera literara

1814 – poezia Catre un amic poet, publicata "Vestnic Evropi" (Mesagerul Europei)

1820 – poemul Ruslan si Ludmila

1822 – poemul Prizonierul din Caucaz

1824 – poemul Fantana din Bahcisarai

1827 – poemul Tiganii

1829 – poemul Poltava

1830 – Micile tragedii

1831 – drama Boris Godunov (scrisa in 1825)

1831 – proza Povestirile raposatului Belkin

1825 – romanul in versuri Evgheni Oneghin

1832 – romanul in proza Dubrovski

1833 – poemul  Calaretul de arama

1833 – nuvela Dama de pica

1834 – proza Istoria lui Pugaciov

1836 – proza Fata capitanului