Antarctica, un nou El Dorado

Noi si noi descoperiri se fac in Antarctica. Se dovedeste a fi un nou “El Dorado“.

Ce taram ingrozitor”, nota, in jurnalul sau, capitanul Robert Falcon Scott, la scurt timp dupa ce aflase ca, in cursa coontracronometru declansata spre Polul Sud, fusese intrecut de norvegianul Roald Engelbregt Gravning Amundsen. Cateva saptamani mai tarziu, Scott si oamenii sai piereau de frig, foame, epuizare. O noua lume se oferea insa indraznetilor: intinderile inghetate antarctice.

Mentionam ca Roald Amundsen (n. 16 iulie 1872 - d. 18 iunie 1928) a fost un explorator norvegian al zonelor polare, primul om care a ajuns la Polul Sud in 1911, iar Robert Scott (n. 6 iunie 1868 - d. 29 martie 1912) a fost un ofiter englez, explorator al Antarcticii.

Robert Scott ne este cunoscut, in principal, datorita faptului ca a pierdut intrecerea cu Roald Amundsen de a ajunge primul la Polul Sud, murind la intoarcere cu cei 4 membri ai expeditiei. Ca si Scott, si Roald Amundsen a avut un sfarsit tragic: a murit incercand sa-l salveze pe exploratorul italian Umberto Nobile care se prabusise pe banchiza Cercului Polar Arctic.

Aparent, Scott avea dreptate. Acoperit in intregime de gheata, “continental alb” se infatiseaza ca prea putin ospitaliera. Antarctica este cel mai rece continent. Temperatura medie este de -50º, -60ºC, pe aceste meleaguri inregistrandu-se recordul mondial al frigului -94º C. Vantul bate cu putere, cu viteze de pana la 300 km/h. Sase luni din an totul este cufundat in intunericul lungii nopti polare. Si totusi, Antarctica nu a incetat sa-si exercite mirajul exploratorilor care, s-a dovedit in timp, aveau motive intemeiate de a fi interesati de universal fascinant din imparatia gheturilor vesnice.

Cu deosebire dupa primul razboi mondial, Antarctica devine tinta cercetarilor stiintifice, tinzand sa se transforme in cel mai amplu laborator din lume. In cadrul bazelor stiintifice constituite, savanti din diverse tari intreprind interesante cercetari asupra climei (Antarctica oferind excelente conditii pentru previziunile meteorologice), asupra apelor si banchizei polare, ca si studii de geologie. An de an se fac noi si importante descoperiri asupra faunei si florei adaptate conditiilor de aici. S-au gasit, de asemenea, bogatii ale subsolului: petrol si gaze, carbine, fier, cupru, nichel, zinc, uraniu.

Este tot mai mult inteleasa insemnatatea reala a imensei intinderi de gheata, cu grasimea de pana la 3.000 m. Concluzia cercetatorilor se dovedeste extrem de interesanta: 90% din rezervele de apa dulce ale planetei se afla in Antarctica. Si fiindca expertii prevad o brutala scadere a actualelor surse de apa dulcem importanta masei de gheata antarctice este evidenta.

La fel de insemnate se releva a fi bogatiile oceanului. Astfel, se considera ca el adaposteste cea mai mare rezerva mondiala de proteine. Intens populate, apele australe gazduiesc si un mic crevete, numit de catre norvegieni krill. Au fost, deja, recoltate circa 70 de milioane tone si se apreciaza ca alte 150 milioane ar putea fi pescuite, fara daune asupra mediului acvatic, adica o cantitate capabila sa asigure, dupa prelucrare, hrana unui miliard de oameni. Apoi, cand pe glob se constata un grav dezechilibru in repartitia hranei, sute de milioane de persoane fiind condamnate la foame, krill-ul, apreciaza oamenii de stiinta, ar putea fi o solutie de malnutritie si foame. Pescuitul krill-ului se practica in scop comercial in Oceanul Atlantic si in apele din jurul Japoniei.

Zacamintele metalifere, aur si metale strategice, ca si nodulii polimetalici de pe fundul oceanului, care ar constitui o rezerva superioara tuturor celor cunoscute pana acum, sunt alte surse ale “continentului alb”.

Rezultatele cercetarilor stiintifice au lasat de mult in umbra impresiile nefavorabile despre tinuturile antarctice, cum era cea exprimata de Robert Scott. Bogatiile descoperite sau pe cale de a fi dezvaluite sunt miza unei noi “curse spre Polul Sud”, in plina desfasurare in zilele noastre.