Interferente.ro Sanatate Terapii alternative Aromaterapia si recomandarile terapeutice ale uleiurilor esentiale

Marţi, 25 Martie 2014 13:34

Aromaterapia si recomandarile terapeutice ale uleiurilor esentiale

Aromaterapia si recomandarile terapeutice ale uleiurilor esentialeDesi utilizarea uleiurilor volatile este foarte veche, mergand pe firul timpului pana in antichitate, in Egipt (ce altceva era imbalsamarea mumiilor?), India sau China, notiunea de “aromaterapie” a aparut relativ recent, in lucrarile francezului R. Gattefosse, in anul 1928.

Actiunea terapeutica de baza a uleiurilor volatile este aceea de a opri dezvoltarea unor microorganisme. Ea are un spectru amplu, actionand atat asupra unor bacterii larg raspandite (Escherichia coli – temutul colibacil care provoaca infectii urinare, intestinale, perotonite, septicemii, Staphylococcus aureus – agentul infectiilor purulente) sau fungi (din genurile Aspergillus, Penicilliun, Trichoderma veride). Pentru a fi mai usor de inteles marea valoare antiseptica a uleiurilor volatile, luandu-se ca unitate de masura puterea bacteriacida a fenolului (un antiseptic cunoscut ca foarte eficient), uleiul volatil de cimbru (Actheroleum Thymi vulgaris) are indicele fenolic 3 (adica de 3 ori mai activ decat fenolul), apropiate de el fiind si uleiurile volatile de sovarv (Origannum vulgare), busuioc (Ocimum Basilicum) sau chiar de levantica (Lavandula vera).

Iata, insa, principalele recomandari pentru uleiurile volatile utile si frecvent utilizate, existente in comert:

Uleiurile de conifere (de brad, de pin sau de molid), cu efecte antiinflamatoare si antiseptice asupra cailor respiratorii, sunt eficiente in bronsite si traheolaringite, sub forma de inhalatii, turnandu-se cateva picaturi de ulei volatil intr-un vas cu apa ajunsa la clocot, din care se aspira apoi repetat si adanc. In acelasi scop se recomanda si utilizarea ca atare, luandu-se 6-8 picaturi pe zahar, de 3-4 ori pe zi. Sub aceeasi forma sunt utilizate in colecistite, litiaza biliara, dureri gastrice si intestinale.

Efectele antiseptice fac ca aceste uleiuri sa fie utile in inflamatii ale pielii de diferite etiologii, sub forma de bai, punandu-se in apa de baie 2-4 g dintr-un amestec in parti egale de ulei volatil si alcool. Se cunoaste, de asemenea, efectul aromatizant pentru bai si deodorizant pentru incaperi, imprimand ceva din aroma inaltimilor cu paduri de conifere.

Uleiul de levantica are o paleta surprinzator de larga de recomandari, in prim plan fiind cea de sedativ. Cel mai des este utilizat pentru iritabilitatea crescuta, spasme, migrene, vartej sau chiar insomnie.. ca si celelalte uleiuri volatile este recomandat in afectiuni respiratorii, precum astm, tuse convulsiva, gripa, bronsite, dar si in atonie gastrica sau intestinala. In toate aceste cazuri, se iau 4-5 picaturi de 2-3 ori pe zi. De exemplu, in cazul insomniilor, ultima priza luandu-se cu aproximativ jumatate de ora inainte de culcare. In caz extern, da extrem de bune rezultate in rani atone, infectate, cangrene si chiar in dermatoze (eczeme cronice, acnee), sub forma de solutie in ulei comestibil (o parte de ulei de levantica la 10 parti ulei comestibil). Mai originale sunt recomandarile in pelada (masaj cu ulei ca atare) sau pediculoza. Adaugand in apa de baie 2-3 g de solutie de ulei in alcool (in parti egale) se obtine un efect sedativ marcat, mai ales in combaterea insomniilor.

Uleiul de menta este in principal un tonic general, inculsiv tonic nervin. Asupra aparatului digestiv actioneaza in atonie, indigestii, aerofagie, dar in special ca antispasmodic (in spasme gastrice, colici intestinali, biliari), apoi ca antivomativ si coleretic-colagog si antilitiazic biliar. In toate aceste cazuri, doza zilnica va fi de 10-15 picaturi, in 2-3 doze. In afectiuni respiratorii (sinuzita, astm bronsic, bronsita cronica) se recomanda inhalatii. Pentru migrene se fac masaje la tample cu ulei volatil. Si uleiul de menta este un bun deodorizant pentru incaperi, iar o apa de gura foarte placuta si eficienta se realizeaza punand cateva picaturi dintr-o solutie alcoolica 5% de ulei de menta in paharul cu apa. impotriva sacaitorilor tantari tot uleiul de menta este cel mai bun remediu, tamponandu-se partile descoperite ale corpului cu un tampon de vata muiat intr-o solutie alcoolica slaba de ulei.

Uleiul de coriandru are multe recomandari comune cu uleiul de fenicul, fiind in principal un bun carminativ si stomachic. Mai aparte este recomandarea in astenie nervoasa, dar mai ales ca stimulent al memoriei (3-5 picaturi de 3 ori pe zi, dupa mese). Cateva picaturi dintr-o solutie alcoolica 10% de ulei de coriandru, adaugate intr-un vin alb, ii confera acestuia o autentica aroma de muscat.

Ca noutati de ultim moment in aromaterapie sunt alte doua uleiuri de mare valoare antiseptica – de ienupar si de cimbru de cultura.

Uleiul de ienupar se recomanda in mod prioritar in afectiuni ale aparatului urinar, in special cele legate de dezechilibrul uric (litiaza renala urica), precum si in albuminurie, obligurie, hidiopizie ca si in infectii urinare tot prin eliminarea excesului de compusi urici, uleiul de ienupar este util si in reumatism, guta. Asupra aparatului digestiv actioneaza in digestia lenta, ca dezinfectant in colite de fermentatie si carminativ in meteorism, aerofagie. Tot ca dezinfectant actioneaza si asupra cailor respiratorii in bronsite acute sau cronice. Se iau cate 3-5 picaturi de 3 ori pe zi, dar cu contraindicatii in iritatii ale cailor urinare manifestate prin hematurie. In uz extern este un bun sedativ al durerilor reumatismale, facandu-se frictiuni cu o solutie alcoolica 2%, iar 2-3 g dintr-o solutie din ulei si alcool in parti egale, adaugate in apa de baie, dau rezultate pozitive in aczeme, acnee, plagi atone si diverse alte dermatoze.

Uleiul de cimbru are mare putere antiseptica si, mai ales, se remarca prin puterea sa extraordinara de dezinfectant digestiv (in enterocolite), respirator (in bronsite si chiar un adjuvant in tratamentul TBC) si urinar (in atat de raspanditele si rezintentele la tratament colibaciloze). De asemenea, se manifesta ca tonic nervin in stari de astenie, angoasa, actiunea stimulativa apare fiind actiunea de stimulare a leucocitozei in maladii infectioase. Provocand o ridicare a tensiunii, este indicat pentru hipotensivi (deci, contraindicat pentru hipertensivi). Ca antitusiv si expectorant este larg utilizat mai ales in astm, emfizem si tuse convulsiva, apoi carminativ si stimulent al digestiei, puternic vermifug contra oxiurilor, ascarizilor, teniei, ankilostomei. Se iau cate 3-5 picaturi de 3 ori pe zi. In uz extern, frectiuni cu solutie alcoolica 2% sunt utile in dureri sciatice, reumatismale, guturoase. Aceeasi solutie, cateva picaturi la un pahar cu apa, reprezinta o apa de gura foarte utila, inlaturand mirosul neplacut al gurii. Baile la care se adauga in parti egale cu alcool sunt sedative nervoase.

Addthis