Interferente.ro Sanatate Ghid de prim ajutor Autotransfuzia o banca a sanatatii

Luni, 18 Noiembrie 2013 14:59

Autotransfuzia - o banca a sanatatii

O lume intreaga, alarmata de SIDA, cauta in cazul acestui flagel, ca si in al altora, nu numai leacuri, ci si mijloace de aparare. Poate tocmai de aceea, in literatura de specialitate, termenul autotransfuzie se intalneste, in ultimii ani, cu o frecventa din ce in ce mai mare. Ce este, de fapt, autotransfuzia?

Specialistii o definesc ca o tehnica prin care sangele donat este destinat insasi persoanei de la care a fost recoltat. Asadar, prin autotransfuzare, donatorul redevine, dupa un timp, beneficiar al propriului sange.

Oricum, sangele propriu este, sigur, un sange care nu-ti aduce nimic din afara, ceea ce e un mare avantaj. Nu ne referim, in mod special la sida, care se transmite, este adevarat, prin transfuzie, pentru ca, din fericire, sida nu are in tara noastra un aspect epidemic, conform afirmatiilor dr. doc. Vlad Apateanu. Au existat, totusi, cazuri sporadice, bine cunoscute si bine controlate, iar toate sondajele care s-au facut au aratat ca nu au existat donatori de sange din grupele de risc.

Unul din dezavantajele transfuziei este imunizarea fata de antigene. Compatibilitatea poate fi facuta in sistemul O, A-B si RH numai pentru antigenele majore, dar mai sunt si altele care pot imuniza si la care noi nu mai putem face campatibilitatea. Problema nefiind, in ceea ce ne priveste, sida – cum este cazul multor tari – raman totusi hepatita cu virus B, hepatitele cu virus non-A, non-B, ca si alte infectii care se pot transmite prin sange. Desigur, toate aceste riscuri sunt mai reduse prin intreaga activitate clinica, de laborator, care insoteste donarea de sange, dar ele nu pot fi anulate complet. Intr-o asemenea situatie devine evident avantajul sangelui propriu, care nu-ti va aduce nici un risc in plus, nici din punct de vedere al infectiei, nici din punct de vedere al imunizarii. De altfel, societatea internationala de transfuzie si Societatea internationala de Crucea Rosie au evidentiat valoarea autotransfuziei prin urmatoarea formulare: Cel mai potrivit sange – sangele propriu: cel mai compatibil, cel mai lipsit de pericole.

Iata cateva amanunte referitoare la tehnica in sine. Autotransfuzia poate fi divizata in doua mari categorii: de urgenta si programata. Autotransfuzia de urgenta este modalitatea prin care se recolteaza sange estravazat intraoperator. Sunt anumite situatii in care, in cursul unei operatii, se ataca vase mari, cu hemoragii importante. Acest sange, foarte bun, poate fi reintrodus in circulatie. Recoltat printr-un sistem de aspirare, el intra imediat intr-un amestec autocoagulant, dupa cum urmeaza reinfuzarea intravenoasa. O hemoragie intraoperatorie accidentala, care ar putea fi dramatica, este imediat corectata cu acelasi sange. Aceasta ar fi, foarte simplu spus, autotransfuzia de urgenta, o situatie de exceptie, se intelege. De regula, este nevoie de sange pentru autotransfuzia programata. In cazul unei interventii chirurgicale fixate, sa zicem, cu doua saptamani inainte, este timp suficient spre a se constitui un depozit din chiar sangele bolnavului care va suferi operatia. Tehnicile curente de conservare, foarte eficiente, existente la noi in tara ne permit, asadar, sa ne constituim noi insine o adevarata banca de sanatate, in care, cum s-ar zice, sa depunem sange rosu pentru zile negre. Conservarea se face, in mod obisnuit, pe o perioada de 15-21 de zile, in care se pot recolta mai multe flacoane, constituindu-se stocul de 1 litru, sange suficient pentru marea majoritate a operatiilor. Uneori, insa, pierderile de sange sunt cu mult mai mici, asa ca nu este necesara administrarea, in cursul interventiei chirurgicale, a intregii rezerve constituite. In cazul acesta, depozitul de sange este solicitat ulterior operatiei, crescand astfel capacitatea de oxigenare a tesuturilor si, deci, de vindecare postoperatorie. Sangele recoltat nu se pierde nici in cazul in care se amana interventia chirurgicala. Prin asa-numita “rejeculare” exista posibilitatea de a se prelungi perioada de existenta a depozitului de sange autogen (propriu). Flaconul cel mai vechi se administreaza intravenos pacientului, dupa care se scoate alt flacon, echivalent ca volum, de sange proaspat, ce poate fi pastrat alte 15-21 de zile. Aceasta “rejeculare” se poate face din doua in doua zile, putand amana, cat este necesar, interventia chirurgicala, fara a pierde sangele recoltat.

Dupa aceasta sumara descriere a metodei, sa incercam sa creionam avantajele autotransfuziei. Cateva dintre ele au si fost enuntate in deschiderea articolului, dar mai sunt inca multe altele.

Romania face parte din categoria tarilor cu o organizare sanitara avansata, unde se practica intens chirurgia. Asistenta chirurgicala este foarte ampla si de buna calitate, dar asta inseamna, implicit, sange. Aceasta, fireste, nu se obtine usor si, in plus, este variat, populatia fiind impartita, dupa cum se stie, pe grupe sanguine. Nu este suficient sa existe 400-500 de flacoane – cat se recolteaza intr-o zi de Centrul de Hematologie Bucuresti – pentru a avea certitudinea ca se pot acoperi toate cererile. Este posibil sa existe sange suficient dintr-o grupa, dar insuficient din alta, mai ales daca este vorba de o grupa sanguina rara, B III, RH negativ, sa zicem. Autotransfuzia este o varianta care rezolva aceasta problema, crutand sangele alogenat (donat de alta persoana decat cea care-l foloseste), care poate fi folosit in cazul urgentelor.

Autotranfuzia este o tehnica favorabila si chirurgului, pentru ca, in buna masura, chirurgia “la rece”, chirurgia programata, depinde de disponibilitatile de sange compatibil. Medicul isi poate, astfel respecta programul operator. Mai mult decat atat, chirurgul isi poate face si o idee asupra capacitatilor de refacere a organismului, comparand ceea ce era inainte de constituirea depozitului de sange cu hemograma facuta inaintea operatiei. In ce-l priveste pe pacient, donarea catorva flacoane de sange se traduce printr-o simulare a organului hematoformator – maduva oaselor – care reface ceea ce a pierdut intr-un ritm accelerat. In momentul cand va ajunge la operatie si va primi inapoi sangele conservat, bolnavul are, deja, in cea mai mare parte, pierderea de sange acoperita prin accelerarea hematipoesiei proprii. Cu alte cuvinte, refacerea postoperatorie va fi foarte repede.

Prin constituirea depozitului propriu de sange sunt antrenate si mecanismele de hemostaza. Extragerea unui flacon o data la doua zile -  sangerarea repetata, deci – insemna, o adevarata “gimnastica” a hemostazei, care va face ca, in timpul actului operator, pierderea de sange sa fie minima.

Marele avantaj al autotransfuziei ramane insa acela ca sangele propriu este unicul sange care, in mod cert, nu-ti da din afara absolut nici un risc de imbolnavire, autotransfuzia insemnand, din acest unghi de vedere, o adevarata banca a sanatatii viitoare.

Addthis