Interferente.ro Turism Romania Brana Ocolasului Mic pe drumuri de munte

Joi, 20 August 2015 07:55

Brana Ocolasului Mic - pe drumuri de munte

ceahlau trasee turisticeDe la cabana Izvorul Muntelui iti trebuie numai doua ore de drum pana la Piatra cu Apa; de aici alte doua ore iti sunt necesare mai departe pentru a parcurge brana Ocolasului Mic. Poteca incepe din traseul marcat cu banda albastra, de la punctul Rachitis; se desfasoara pe versantul estic al Ceahlaului, mentinandu-se intre 1350-1450 m altitudine, terenul fiind in majoritate impadurit. Face legatura intre traseul ce se desfasoara pe Piciorul Rachitis si traseul de pe Ocolasul Mic, marcat cu banda rosie. Poteca este buna si o folosesc ciobanii care merg spre stinele de vite si de oi din jurul Ocolasului Mic.

Pornind de la punctul Rachitis urmezi inca putin poteca pana unde intalnesti o bifurcatie. Parasesti traseul care duce la Piatra cu Apa, lasandu-l spre dreapta si urmezi poteca ce coboara o panta domoala. Numai dupa cateva minute, in fata, apare stana din Piatra cu Apa. Ea este asezata pe una din Politele cu Crini. Abrupturile politei sunt la est de stana.

Exemplare splendide de zada cresc pe aceasta polita. De la stana te indrepti pe poteca spre sud-sud-est. Cobori putin la inceput, ocolesti cateva rape, apoi continui drumul pe brana la diferente de nivel mici. Peste cateva minute traversezi valea ripoasa pe care urca un alt traseu nemarcat, venind de la cabana Izvorul Muntelui prin Fundul Ghedeonului. De aici in colo brina are o oarecare panta care urca treptat, ocolind intregul bazin cu obarsia Izvorului Muntelui. Gasesti cu usurinta, dupa zgomotul apei in cadere, chiar mai jos de poteca, crestetul cascadei pe unde ies la lumina apele acestui Parau. Cascada nu o poti vedea, peretii fiind foarte abrupti, insa, cu putina osteneala si prudenta, gasesti locul potrivit ca sa o poti privi in intregime. Apa cade de la mare inaltime, totusi cascada nu este spectaculoasa, deoarece firul de apa este firav.

Continuand apoi drumul pe poteca, urci domol si dupa putin timp traversezi gardul specific limitelor de pasune. De aici padurea se rareste. Cate un copac falnic impodobeste ici, colo, frumoasele pajisti. Ajungi intr-o poiana larga, la o stana mare aflata in dreapta drumului, la marginea de vest a poienii, adapostita sub liziera padurii de brazi. Este stana de vite din Ocolasul Mic.

Mergand catre sud, ajungi pana la marginea unei mari rupturi; prin fundul acestei vagauni iese in Ocolasul Mic traseul care urca pe Piciorul Scurt. Te mentii in continuare pe poteca ce tiveste marginea pasunilor de deasupra prapastiilor, pana ajungi in crestatura pe care o formeaza Jgheabul Armenilor. De aici o poteca larga se abate de pe marginea abrupturilor, purtindu-te pe o panta domoala catre Ocolasul Mic. Urci un tapsan bogat in iarba, si treci pe langa o stanca mare de calcar, aflata in dreapta; la capatul pantei intalnesti poteca si stalpul indicator de pe traseul marcat cu banda rosie. Numai la cativa pasi spre sud, gasesti un sipot cu apa, frumos amenajat.

De la stana din Piatra cu Apa pana aici, la marcajul de pe Ocolasul Mic, faci aproximativ doua ore. Drumul este foarte usor si nu prezinta nici o dificultate. El se strecoara mai tot timpul prin paduri umbrite si umede, printre blocuri uriase de stanca, imbracate in muschi, in linistea desavarsita si poezia poienilor si pajistelor insorite.

Perspectiva de pe Ocolasul Mic inspre Ocolasul Mare, la nord-vest, este interesanta prin maretia treptei acestuia. Apoi, rotind ochii catre nord, vei zari cum se insira cuminte, in aceeasi ordine, spanarea domoala a Batcii Ghedeonului, care parca ocroteste Piatra Lata din Ghedeon. Mai departe se vede Vf. Lespezi, strajuit in spate de Vf. Toaca. Din Vf. Lespezi coboara doua terase: prima, Detunatele, sobra, prapastioasa, intunecata, datorita jnepenilor care o acopera in intregime pe partea superioara; a doua este Piatra cu Apa, ceva mai jos, vesela, stralucand in bataia soarelui, alba, cu formele ascutite ascunse pe alocuri in vegetatie. Peste padure, in dreapta, Obcina Verdelui fura privirile indreptandu-le spre larga campie a Hangului de pe V. Bistritei, unde acum lacul de acumulare are cea mai mare latime. Spre est, privirile se opresc in V. Bistritei care a inghesuit parca, sub noi, Obcina si Bitca Chica Baicului, Curmatura Lutul Rosu, Bitca si Obcina Horstei.

De la obarsia Izvorului Muntelui, valea poarta privirile o data cu firul apei spre gura vaii, la locul unde se ridica colosul de conglomerat artificial al barajului hidrocentralei V. I. Lenin. La sud-est, dincolo de muntele Sima, se inalta molcomi, in dare subtiri si albe, fuioarele de fum din cosurile fabricii de ciment de pe V. Bicazului, iti dai seama ca peisajul este mereu altul, in fiecare perioada a istoriei. Peisajul realist al Ceahlaului de azi este o urmare a noilor relatii dintre om si natura, cand contemplatia de altadata s-a transformat in actiuni energice asupra naturii.

Addthis