Carnavalul de la Veneţia

Se spune că originea Carnavalului datează din 1094, când dogele Veneţiei, Vitale Faliero, l-a menţionat pentru prima dată într-un document oficial. La baza carnavalului stă un obicei străvechi, cel al Saturnaliei, ce aparţine cultului zeului vinului - Dionisos şi care marchează de fapt trecerea de la iarnă la primăvară.

Începând din antichitate exista o perioadă din an în care fiecăruia i se permitea, în aparenţă, să facă ce doreşte. Cu aceasta ocazie se purtau un fel de măşti.

La Veneţia, în vremea republicii controlate de oligarhie, carnavalul dădea poporului iluzia că pentru scurt timp are aceeaşi putere cu conducătorii, putând să râdă de aceştia în public, sub anonimatul dat de mască.

În fapt era una dintre cele mai bune metode de a detensiona societatea veneţiană, oferind poporului „pâine şi circ“. Etimologia cuvântului „carnaval“ îşi are rădăcinile în latinescul carnis laxati, care în italiana veche s-a transformat în „carnasciale“ şi care însemna „renunţarea la carne“. Nu se ştie însă cu siguranţă semnificaţia acestei renunţări şi care sunt legăturile cu fiesta din oraşul lagunelor.

Senatul Republicii Veneţiene a consemnat oficial, printr-un decret existenţa carnavalului în 1296. De regulă, acesta începea pe 26 decembrie şi dura câteva luni. Măştile însă puteau fi purtate încă de la începutul lui octombrie.

Tradiţiile s-au păstrat intacte peste timp. Costumul veneţian de carnaval, care este purtat atât de femei cât şi de bărbaţi se numeşte „bauta“. Acesta constă într-o manta neagră şi o pălărie tricorn, plus o mască ce acoperă complet faţa. Bauta garantează anonimatul, oferind posibilitatea posesorului de a mânca şi a bea fără să-şi dea masca jos. O mască special pentru femei este „moretta“, o bucată ovală de catifea ce acoperă faţa, mai puţin gura. Însă, la fel de popular este şi „domino“ - o capă lungă cu o glugă ce acoperă complet faţa.

Tinerii veneţieni obişnuiau să se întâlnească în grupuri gălăgioase şi se recunoşteau între ei după ceea ce se purta în fiecare grup. Grupurile purtau nume-fantezii precum Cortesi, Ortolani, Sempiterni, iar menirea lor era să pregătească spectacolele din timpul carnavalului.

Între anii 1487 si 1565 în Veneţia au fost 23 de grupuri diferite. În timpul Carnavalului, veneţienii obişnuiau să se îmbrace în multe feluri.

Un document intitulat "Diferite modalităţi de ţinute din timpul carnavalului purtate de femei şi bărbaţi în timpul secolului XVIII” vorbeşte de costumele purtate atunci, dar şi acum.

Câteva exemple ar fi: pescar cu undiţa, turc, doctor, scoţian, avocat, spaniol, demon, vânător cu puşca, bucătar, ţăran, vaduvă, măcelar, rege cu sceptrul sau vânzător, astrolog, călugăr, criminal, soldat sau dansator.

http://www.dreamdestinations.ro/carnavalul-de-la-venetia-2010-3028/

Carnavalul de la Veneţia a luat cea mai mare amploare în secolul XVIII când, odată cu scăderea influenţei politice a Veneţiei, consumul de plăceri a atins rate culminante. Mulţi tineri bogaţi din toată Europa acelor vremuri au luat parte la carnaval alături de veneţieni. Picturile lui Francesco Guardi şi jurnalele lui Giacomo Casanova sunt cele mai cunoscute simboluri ale acestei epoci.

Semnificaţia şi amploarea Carnavalului de la Veneţia a scăzut treptat în decada anilor 1930, când Mussolini a interzis sărbătorirea carnavalului. Abia în 1979, un grup de veneţieni şi iubitori ai Veneţiei au hotărât să reînvie tradiţia. La puţini ani după, carnavalul şi măştile veneţiene au ajuns să fie cunoscute în întreaga lume ca simbol al Veneţiei pe timp de iarnă.

Citeste si:

Venetia