Interferente.ro Descopera Istorie Cervantes in batalia de la Lepanto

Luni, 07 Octombrie 2013 18:14

Cervantes in batalia de la Lepanto

 

Marea batalie navala de la Lepanto a avut consecinte deosebit de importante, alat politice, cat si economice, pentru intregul bazin al Mediteranei. Aceasta mare, aproape inchisa, care a constituit veacuri de-a randul principala cale de comunicatie intre trei mari continente, Europa, Africa si Asia, a fost martora a nenumarate lupte pentru suprematie si dominatie.


  

Multe puteri navale au dorit sa mentina hegemonia Mediteranei. Dar, dintre toate, se poate spune ca Venetia a dat dovada de cea mai mare incapatanare, rabdare si perseverenta. Caderea Constantinopolului in mainile turcilor lui Mohamed al II-lea, in 1453, a avut grave consecinte si asupra acestei cai de comunicatie. Venetia insa n-a desperat, reusind sa-si apere interesele sale legate in mod indestructibil de mare. Dar, incepand cu secolul al XVI-lea, odata cu caderea insulei Rodos (1522) in mainile turcilor, condusi acum de Soliman Magnificul, si mai ales din momentul in care nenumaratii pirati algerieni, condusi de renumitul Chaireddin si apoi de fiii acestuia, sunt parte componenta a flotei otomane, Mediterana devine o mare complet dominata de islamism. Puterea acestei flote turco-pirateresti este intarita si de alianta pe care regele Francisc I al Frantei o incheie cu Soliman Magnificul in 1543 impotriva vechiului sau dusman, imparatul Carol Quintul. Alianta atat de socanta intre Franta si Turcia dadea dreptul lui Chaireddin sa atace orice nava spaniola, ceea ce duce la un conflict maritim deschis intre Turcia si Spania. In aceasta situatie, se poate explica ecoul deosebit pe care l-a avut infrangerea flotei turcesti de catre cavalerii de Malta in 1565. Domnia lui Soliman Magnificul, inceputa cu o victorie maritima, se incheie cu o infrangere care nu este decat preludiul sfarsitului hegemoniei turcesti in Mediterana. Noul sultan al Turciei, Selim al II-lea, il numeste pe Uluch berglerbeg al Algerului. Dand dovada de talent de organizator si de mare strateg naval, Uluch reuseste in 1570 sa cucereasa insula Cipru, care apartinea la acea data Republicii Venetia. In 1571, in Golful Corintului, flota lui Uluch se intalneste cu cea turca, condusa de Ali-pasa. Pericolul ce venea din partea acestei flote islamice, care domina neconditionat tot estul Mediternei si tintea acum spre apus, era deosebit de mare. In fata unei atat de grave primejdii, toate puterile crestine renunta la rivalitatile mai vechi sau mai noi dintre ele, cautand sa faca fata situatiei, sa blocheze extinderea Imperiului otoman de-a lungul coastei europene a Mediteranei, extindere care ar fi insemnat o adevarata sufocare pentru respectivele state. Venetienii, care se erijeaza in initiatori ai unei coalitii, gasesc un sprijin neconditionat. Papa Pius al V-lea lanseaza un apel la care au raspuns razboinici din toata Europa. Principalele forte apartineau Venetiei, dar si Spania adauga un contingent puternic, intre care se numara doi mari comandanti si un scriitor al carui geniu a infruntat veacurile. Este vorba de Giovani Andrea Doria, de Don Juan de Austria (cel care va conduce flota) si de Miguel de Cervantes Saavedra.

 

Miguel de Cervantes, care avea pe atunci 24 de ani si gradul de capitan, raspunsese chemarilor la lupta cu tot romantismul si inflacararea varstei, mai ales ca avea credinta ca lupta pentru o cauza dreapta …  Batalia de la Lepanto a inceput in dimineata zilei de 7 octombrie 1571. In uriasa inclestare, turcii au pierdut circa 100 de nave si 15.000 de oameni. Armata lui Don Juan a pierdut 7.000-8.000 de oameni, dar a eliberat in schimb 12.000 de vaslasi crestini, fapta ce a avut un mare rasunet in Europa. Victoria de la Lepanto a insemnat sfarsitul dominatiei otomane in Mediterana. Aceasta victorie a constituit si sfarsitul suprematiei pirateresti in Mediterana. In batalia de la Lepanto Cervantes a fost grav ranit la mana stanga, ramanand invalid toata viata. Pentru el, aceasta mare lupta a insemnat si inceputul unei mari aventuri, caci, dupa o perioada de refacere la Messina si Neapole, in septembrie 1575 se imbarca spre Spania. Galera “II Sole”este atacata insa de falerele pirate ale uneui locotenent al lui Uluch si Cervantes cade prizonier in mainile piratilor. Abia in 1580 scapa de aceasta grea captivitate datorita mamei si surorii lui, care ii trimit banii pentru rascumparae. Anii lungi ai captivitatii vor avea ecou in opera dramatica a lui Cervantes. Dar piesa “Negutatorii de sclavi din Alger” nu-i va aduce gloria. Aceasta va veni odata cu aparitia, in 1605, a capodoperei sale, romanul “Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha”. Fresca a societatii timpului, acest roman prezinta, prin figura lui Don Quijote de la Mancha, sfarsitul unei lumi si al unui ideal, inscriindu-se astfel pe aceleasi coordonate determinate ca si faimoasa batalie de la Lepanto.

Addthis