Citate de Nikos Kazantzakis - Hristos rastignit a doua oara

De ce nu strigi si tu? De ce nu-ti ridici glasul spre Dumnezeu, sa-l intrebi? Stai cu bratele incrucisate, cu capul in pamant si zici: „Dumnezeu ma pedepseste.” Dar ce ai facut tu sa te pedepseasca? Ridica-te; nu esti o oaie, esti un om; intreba, cere socoteala! Asta inseamna sa fii om: un lucru viu care se ridica si intreaba! (Hristos rastignit a doua oara)

Viata nu e o apa statutal; rabdarea si supunerea in fata soartei nu sunt virtutile cele mai barbatesti si nici cele mai placute lui Dumnezeu! Un barbat adevarat nu poate sta cu mainile in san cand vede cum copiii mor de foame sub ochii lui; el trebuie sa se ridice si sa ceara socoteala, chiar si lui Dumnezeu!… (Hristos rastignit a doua oara)

Caci, ne stii doar, suntem oameni, avem un suflet, avem un glas, o sa strigam! Dar daca vreodata s-o intampla sa ne iasa din gura o vorba de prisos, nu te supara, Doamne! Ca oameni suntem, niste fapturi chinuite si zbuciumate; avem prea multe griji si vine o clipa cand inima nu mai poate rabda si e gata sa plezneasca; si atunci arunca acea vorba de prisos si se usureaza. Viata-i aspra, si daca n-ai exista tu, Doamne, ne-am prinde de mana cu totii, barbati si femei si ne-am arunca in prapastie, ca sa scapam de aceasta povara. Dar tu existi, Doamne, tu esti bucuria, si mangaierea, zi razbunarea noastra cea mare! (Hristos rastignit a doua oara)

Dumnezeu nu se zoreste niciodata, continua preotul. El e netulburat, el vede viitorul ca si cum acesta ar fi trecutul, el lucreaza in vesnicie. Numai creaturile trecatoare nu stiu ce o sa li se intample maine, si se tem, se grabesc. Lasa-l pe Dumnezeu sa lucreze in tacere, asa cum ii place lui; nu ridica fruntea, nu intreba; orice intrebare e un pacat. (Hristos rastignit a doua oara)

Femeia e ca busuiocul, daca nu-l uzi se usuca. (Hristos rastignit a doua oara)

Fiecare se intoarse in el insusi, isi privi sufletul si se infiora. Ce crime, ce nelegiuri si marsavii mocnesc in sufletul omului! Dar pana la urma ramai cinstit, numai fiindca ti-e frica. Toata viata te rumega patimile ascunse, nepotolite, crancene, otravindu-ti sangele; te stapanesti, iti inseli semenii, mori onorat si virtuos; in fapt, s-ar zice ca n-ai facut nimic rau in viata; dar pe Dumnezeu nu-l poti insela. (Hristos rastignit a doua oara)

Fratilor, spuse in cele din urma Manolios, hotararea omului e ca rodul pomului. Incet, cu rabdare, ajutat de soare, de ploaie si de aer, rodul se coce pe indelete si intr-o buna zi cade singur. Aveti rabdare, fratilor! Nu intrebati pe nimeni altul decat pe voi insiva. Ceasul binecuvantat o sa vina si atunci n-o sa mai intrebati. (Hristos rastignit a doua oara)

Mai, adevarat, omul e o fiara, isi spunea in sinea lui. Face dupa cum il taie capul, apuca pe drumul pe care vrea. Poarta raiului si poarta iadului sunt una langa alta, si el intra unde vrea… Dracul nu poate intra decat in iad, ingerul nu poate intra decat in rai. Dar omul alege dupa plac! (Hristos rastignit a doua oara)

Nu te rusina! Inima omului e o groapa plina de serpi, de broaste si de porci. Goleste-ti inima ca s-o usurezi. (Hristos rastignit a doua oara)

Omul bogat e foarte greu sa fie izbavit. Pentru ca nu-i de-ajuns sa fie cumsecade; caci, desi stie foarte bine ca pe lume exista multi flamanzi, el nu se indura sa isi imparta avutiile la cei sarmani; o face pe prostul pentru ca s-a obisnuit rau, nu are curaj… (Hristos rastignit a doua oara)

Omul e o masina vie dar firava; se strica usor. Numai un surub sa slabeasca, si…” (Hristos rastignit a doua oara)

Pentru ca, draga Mihelis, raspunse preotul, Dumnezeu e ca olarul: lucreaza cu noroi. (Hristos rastignit a doua oara)

Sa intelegi gandurile lui Dumnezeu, Ianacos? Facu popa cu groaza. Dar omul este un vierme orb cazut la picioarele lui Dumnezeu. Ce poate sa inteleaga el din maretia lui nemasurata? Si eu cand eram tanar, strigam tot asa ca tine si intrebam; nu intelegeam nici eu. (Hristos rastignit a doua oara)