Interferente.ro

Vineri, 11 Noiembrie 2011 00:53

Citate de Victor Hugo

A ignora înseamnă a plânge; a învăţa, a geme.

A respira Parisul conservă sufletul.

A sacrifica pământul pentru paradis înseamnă a renunţa la substanţă în favoarea umbrei.

A urca înseamnă a te sacrifica. Orice culme e severă.

A visa, asta-i fericirea; a aştepta, asta-i viaţa.

Acolo unde sfârşeşte traiul din puţin, începe traiul din nimic.

Adesea femeia e schimbătoare.

Adevăratul nume al devotamentului este dezinteresarea.

Adversitatea face oameni, iar prosperitatea face monştri.

Ai curaj pentru marile supărări din viaţă şi răbdare pentru cele mici; după ce ţi-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi liniştit. Dumnezeu este treaz.

Alături de sublim, ca mijloc de contrast, grotescul este cel mai bogat izvor pe care natura îl poate oferi artei.

Am întâlnit cândva pe stradă un tânăr sărac foarte îndrăgostit. Cu pălăria roasă, cu haina jerpelită, cu pelerina prea strâmtă, cu pantofi sparţi, prin care intra apa .. şi cu stele în suflet.

Arhitectura este marea carte a umanităţii.

Arta nu se potriveşte cu mediocritatea: ea dă aripi, nu cârje.

Atât de diferite sunt culorile vieţii, când privim înainte spre viitor, sau înapoi spre trecut, şi atât de diferite sunt opiniile şi sentimentele produse de această opoziţie a aparenţelor, încât conversaţia dintre un bătrân şi un tânăr se termină în general cu dispreţ şi milă pentru amândoi.

Bărbatul caută, fecioara aşteaptă, femeia atrage.

Bărbatul îşi are legea sa, pe care şi-a făcut-o singur. Femeia nu are altă lege decât cea a bărbatului. Femeia este civic minoră şi moral sclavă. Educaţia ei poartă pecetea acestei duble inferiorităţi. E necesară deci o reformă, care se va face în favoarea civilizaţiei, a adevărului, a luminii.

Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole.

Bunul simţ apare în ciuda educaţiei, nu ca rezultat al acesteia.

Căci am trăit ca să te aştept şi în inima mea băteau paşii tăi.

Călcarea Babilonului micşorează grandoarea lui Alexandru; înrobirea Romei micşorează grandoarea lui Cezar; masacrarea Ierusalimului micşorează grandoarea lui Titus. Tirania îşi însoţeşte tiranul. Vai de omul care lasă în urmă o umbră care-i păstrează forma.

Când dragostea a strâns laolaltă şi a contopit două suflete într-o unitate sfântă şi îngerească, aceste fiinţe au găsit taina vieţii. Nu sunt decât cele două tulpini alea aceluiaşi destin; sunt două aripi ale aceluiaşi suflet. A iubi înseamnă a pluti.

Când loveşti un inocent făureşti un bandit.

Când un munte care se clatină se prăbuşeşte, firul de nisip dacă ar putea să-i împiedice căderea ar fi responsabil de crimele blocului de granit.

Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri.

Ce este milostenia? Este inspiraţie divină: este iubire; este libertate. Milostenia este spiritul legii. Sfântul Pavel este cel care a descoperit spiritul legii; şi ceea ce el numeşte "milostenie", dintr-o perspectivă divină, noi, dintr-o perspectivă omenească, numim "dreptate".

Ce este Pământul? O furtună de suflete.

Cei ce trăiesc sunt cei ce luptă.

Cel care în fiecare dimineaţă îşi planifică ziua şi urmăreşte acel plan, ţine un fir care îl va ghida prin labirintul unui vieţi foarte ocupate. Dar când nu se planifică nimic, unde ordinea temporală e lăsată la voia întâmplării, în scurt timp va domni haosul.

Cel ce deschide o şcoală închide o temniţă.

Cel mai frumos altar este sufletul unui nefericit mângâiat, care mulţumeşte lui Dumnezeu.

Cine nu crede în nimic este capabil de orice.

Cu ajutorul realului trăim, prin ideal existăm.

Cu siguranţă, uneori suferinţa face educaţie inteligenţei.

Dacă trebuie să suferim, să suferim la înălţimi.

Dacă un scriitor ar scrie doar pentru contemporanii săi, ar trebui să-mi sparg stiloul şi să-l arunc.

Datoria este un zeu care nu acceptă niciun ateu.

De la stridie la vultur, de la porc la tigru, toate animalele se regăsesc în oameni şi fiecare dintre ele există în unii oameni, uneori mai multe în acelaşi om. Animalele sunt doar ilustrarea virtuţilor şi viciilor noastre, evidenţiate nouă, reflecţii vizibile ale sufletelor noastre. Dumnezeu ni le arată pentru a ne îndemna la meditaţie.

Deşteptarea conştiinţei e măreţia sufletului.

Diamantele nu se găsesc decât în văgăunile întunecate ale pământului, iar adevărurile nu se găsesc decât în adâncurile cugetării.

Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură fiinţă, preamărirea unei singure făpturi până la îndumnezeire.

Dragostea este ca un arbore: creşte de la sine, îşi înfige rădăcini adânci în toată fiinţa noastră şi continuă să înverzească pe o inimă distrusă.

Dumnezeu a făcut un tron pentru bărbat şi un altar pentru femeie. Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.

Dumnezeu i-a dăruit omului două ajutoare: speranţa şi ignoranţa. Între ele, ignoranţa e mai sigură.

După un eşec, planurile cele mai bine chibzuite par absurde.

Durerea prea mare este, ca şi bucuria prea multă, un lucru violent şi durează puţin. Inima omului nu poate să rămână timp îndelungat la o extremitate.

E o nenorocire pentru om să lase în urma lui o pată de întuneric care-i seamănă.

Este minunat când ridurile se alătură milosteniei. Este imposibil să pui în cuvinte începutul din fericita bătrâneţe.

Este nostimă uşurinţa cu care oamenii răi cred că toate le vor ieşi bine.

Există un spectacol mai mare decât întinsul mării: cerul. Există şi un spectacol mai mare decât cerul: sufletul omenesc.

Fericirea a trecut repede prin viaţa mea. Am urmat-o. Şi-am adormit în braţele ei. Când m-am trezit eram singur.

Fericirea supremă în viaţă este convingerea că suntem iubiţi – iubiţi pentru ceea ce suntem, sau mai bine zis, în ciuda a ceea ce suntem.

Fiecare îşi culege fericirea de acolo de unde o seamănă.

Frumosul este tot atât de necesar ca şi utilul.

Frumuseţea mă mulţumeşte prin simplul fapt că e frumoasă.

Gândirea e munca inteligenţei, visarea e voluptatea ei. A înlocui gândirea cu visarea înseamnă a confunda hrana cu otrava.

Gândul este truda intelectului, reveria este veselia acestuia.

Geniul este o proeminenţă care apare din infinit.

Iadul este o insultă la adresa umanităţii. Când îmi spuneţi că Zeul vostru v-a creat după chipul şi asemănarea lui, vă răspund că (el) trebuie să fi fost foarte urât.

Iluzia este hrana sufletului. Să-i răpeşti dragostei iluzia înseamnă să-i răpeşti pâinea.

În fiecare sat, un om dăruieşte celorlalţi o făclie: este învăţătorul. Şi un altul suflă în ea ca s-o stingă: este preotul.

În gândire există voinţă, dar nu şi în visare. Visul, care e spontan, păstrează, chiar în ceea ce e uriaş şi ideal, chipul nostru spiritual: nimic nu-i este mai de-a dreptul şi mai sincer sufletului nostru decât năzuinţele necugetate şi nemăsurate spre frumuseţile destinului. În aceste năzuinţe, mai mult decât în ideile ticluite, raţionale şi rânduite, poţi găsi caracterul adevărat al fiecărui om.

Înălţimea sentimentelor este în relaţie directă cu profunzimea inteligenţei.

Încearcă să trăieşti aşa încât să nu prea te faci remarcat acolo unde eşti, însă să ţi se simtă lipsa imediat ce dispari de-acolo.

Într-un corp diform, spiritul se atrofiază.

Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger.

Iubiţii la distanţă păcălesc absenţa celuilalt prin mii de fantezii care au propria lor realitate. Nu se pot vedea şi nu-şi pot scrie, şi totuşi găsesc nenumărate căi misterioase de a coresponda, îşi trimit cântecul păsărilor, mirosul florilor, râsul copiilor, lumina soarelui, oftatul vântului şi licărirea stelelor – toate minunile creaţiei.

Libertatea de a iubi nu este mai puţin sacră decât libertatea de a gândi. Ceea ce astăzi numim adulter, odată se numea erezie.

Melancolia este fericirea de a fi trist.

Memoria e chinul geloşilor.

Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus şi este imposibil să rămână în tăcere.

Ne atrage tocmai ce ne lipseşte.

Negatorii nu sunt critici, ura nu-i inteligenţă şi insulta nu-i discuţie.

Neprevăzutul, acel arogant nu ştiu ce, în mâinile căruia omul este o jucărie.

Nimic din ce poate vedea ochiul spiritual nu este mai minunat sau mai tainic decât omul; nimic nu e mai incredibil, mai complex, mai misterios şi mai infinit. Există o perspectivă mai mare decât marea, şi anume cerul; există o perspectivă mai mare decât cerul, şi anume sufletul omului.

Nimic nu este mai puternic decât o idee căreia i-a venit vremea.

Nu eşti leneş atunci când eşti cufundat în gânduri. Munca poate fi atât vizibilă cât şi invizibilă. A contempla înseamnă a trudi. A gândi înseamnă a face.

Nu există nici plante rele, nici oameni răi. Nu există decât proşti cultivatori.

Nu există ţară mică. Măreţia unui popor nu este determinată numărul oamenilor aşa cum nici măreţia unui om nu este determinată de înălţimea sa.

Nu insultaţi niciodată o femeie care cade! Cine ştie sub ce povară se prăbuşeşte sărmanul suflet!

Nu mă deranjează ce fac cei din congres atâta vreme cât nu o fac în public şi nu sperie caii.

Nu poate fi lovită în inimă. Locul necunoscut e greu de lovit.

Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm.

O conştiinţă încărcată are drept urmare o viaţă destrămată.

Oamenii nu sunt lipsiţi de putere, ci de voinţă.

Omul are nevoie de credinţă. Vai de cel care nu crede în nimic.

Omul are nevoie de dragoste. Viaţa fără duioşie şi fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârtâitor şi sfâşietor.

Omul care merge ignorând sufletul este asemeni unui orb care rătăceşte prin întuneric purtând o torţă stinsă.

Omul este o frontieră. Fiinţă dublă, marchează limita între două lumi. Dincoace de el, e creaţia materială, dincolo, misterul.

Omul nu este un cerc cu un singur centru; este o elipsă cu două focare. Faptele sunt unul, ideile celălalt.

Orgoliul este în noi ca o fortăreaţă a răului.

Orice civilizaţie începe prin teocraţie şi sfârşeşte prin democraţie.

Orice număr este zero înaintea infinitului.

Patruzeci este bătrâneţea tinereţii, cinzeci este tinereţea bătrâneţii.

Pe căi înguste, spinoase, la fapte strălucite!

Pe cap am iarna, dar în suflet am primăvara eternă.

Pe poteci strâmte şi abrupte se ajunge la fapte mari.

Pe unde trece picior de turc, iarba nu creşte.

Pedeapsa cu moartea este abolită de orice om civilizat şi ea va fi ştearsă din codurile de legi în sec. XX. Ar fi bine dacă am practica încă de pe acum, în 1882, legea viitorului.

Pentru inimile care au suferit multă vreme, bucuria e asemănătoare cu roua pentru pământurile pârjolite de soare.

Pentru mulţime izbânda este aproape totuna cu superioritatea. Falsa asemănare a succesului cu meritul îi înşală pe oameni. Succesul se confundă cu superioritatea.

Poetul să nu aibă decât un model: natura; şi o călăuză: adevărul.

Popularitatea. O altă formă de glorie.

Poţi rezista invaziei unei armate, dar nu şi unei idei căreia i-a sosit timpul.

Povara cea mai grea este să trăieşti fără să exişti.

Precauţia este fiul cel mai mare al înţelepciunii.

Presa, această formidabilă locomotivă a gândirii universale.

Primul simptom al iubirii la un tânăr este timiditatea, la o tânără îndrăzneala.

Priveşti o stea pentru că e luminoasă şi pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce şi o taină mai mare: femeia.

Râsul este caracteristic omului.

Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor.

Râsul: ce putere!

Răutatea începe acolo unde sfârşeşte omenia.

Renunţare! Oamenii se feresc de virtutea asta râioasă.

România! Da, îmi imaginez foarte bine; un steag care are la mijloc Roma şi în jur numai raze.

Să ai curaj pentru marile necazuri din viaţă şi răbdare pentru cele mici; şi când ţi-ai terminat cu trudă sarcinile zilnice, mergi şi dormi liniştit. Dumnezeu e treaz.

Să fii bun e lucru rar, să fii drept e o datorie. Greşeşte, şovăie, păcătuieşte, dar fii cinstit. Pentru om este o lege să comiţi cât mai puţine păcate. Păcatul este gravitaţie.

Să iubeşti pe altcineva înseamnă să vezi chipul lui Dumnezeu.

Să mori nu este nimic; înspăimântător este să nu trăieşti.

Să nu aveţi vise mărunte. Nu au puterea să zdruncine sufletele oamenilor.

Scepticismul este caria inteligenţei.

Se pare că e necesar ca o femeie să fie mamă, pentru a fi venerabilă.

Şi făpturile cele mai crude sunt dezarmate când li se mângâie puii.

Soarele s-ar stinge dacă n-ar mai iubi nimeni.

Ştiţi ce înseamnă prietenia... să fii frate şi soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiaşi mâini.

Sunt clipe de nedefinit, acelea în care două suflete îşi vorbesc într-o limbă ce nu poate fi înţeleasă decât de ele, când tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viaţa acestei lumi.

Sunt oameni care nu pot iubi pe unii fără să urască pe alţii.

Ţăranii din Asturia cred că de fiecare dată când se nasc nişte lupi, unul dintre ei e omorât de mama-lup de teamă că îi va devora pe ceilalţi pui când va creşte.

Trăiesc cu-adevărat acei ce luptă.

Un bătrân e o ruină gânditoare.

Un compliment este precum un sărut printr-un voal.

Uneori inima-i rece deşi privirile sunt înflăcărate.

Ura este iarna inimii.

Viaţa este floarea pentru care iubirea este miere.

Viaţa este o frază întreruptă.

Viaţa fără duioşie şi fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârţâitor şi sfâşietor.

Zâmbetul înseamnă consimţire, pe când râsul are în el deseori un refuz.

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: