Cocos Insula Comorilor

Insula Cocos este cunoscuta, mai ales, sub denumirea de Insula Comorilor. Sa vedem insa care este legenda si misterul acestei insule.

Insula Cocos se afla in Oceanul Pacific, in largul coastelor Republicii Costa Rica, din al carei teritoriu face parte. Are 50 kmp si un relief accidentat. Una dintre extremitatile ei se numeste Capul Dampier, dupa numele unui celebru pirat de la inceputul secolului XVIII. De altfel, mica insula a servit vreme de aproape doua veacuri ca loc de refugiu pentru pirati, corsair si tot felul de aventurieri ai marilor, care acostau aici pentru a se aproviziona cu apa de baut, pentru a efectua mici reparatii la navele lor sau pentru a scapa de urmarirea vaselor de razboi care ii vanau cu inversunare. De aici si numeroasele povestiri, multe cu iz de legenda, despre comori fabuloase pe care piratii le-ar fi ingropat aici.

Una dintre aceste relatari o are ca eroina pe doamna Mary Walch din San Francisco. In tineretea ei, Mary fuses rapita de piratul Benito Bonito, pe numele sau adevarat Alexander Graham si impartasise catva timp aventuroasa lui viata. Bonito ingropase in Insula Cocos cateva lazi cu dubloni de aur si bijuterii, dar nu mai apucase sa recupereze comoara deoarece fusese prins, judecat si spanzurat. In sprijinul afirmatiilor ei, Mary Walch aducea o harta a insulei pe care piratul, ar fi notat, intr-un limbaj criptic, amplasamentul ascunzatorii. Harta a fost achizitionata la o licitatie de cativa amatori de comori, care au organizat o expeditie pe insula – fara nici un un rezultat: insemnarile de pe harta nu puteau fi descriptate. Mai tarziu, americanul James Windwood, inarmat cu aceeasi harta ale carei semne credea ca le descifrase, a sapat si el cateva luni pe insula – cu acelasi rezultat dezamagitor.

Cativa ani mai tarziu, in 1884, un oarecare August Griessler inainteaza guvernului din Costa Rica un amplu memoriu, in care arata ca se afla in posesia unor documente din care rezulta ca in Insula Cocos se afla ingropat un imens tezaur, ascuns aici de un locotenent al cochistadorului Francisco Pizarro si provenit din jefuirea lacaselor de cult incase din Peru. Giessler obtine aprobarea guvernului, se muta cu familia si doi slujitori pe insula, unde sapa vreme de 22 de ani, pana in 1916 – zadarnic: comoara refuza cu incapatanare sa iasa la iveala.

Dupa primul razboi mondial se infiinteaza o societate mixta anglo-franceza, “Cocos Gold Company”, care intreprinse sapaturi si dinamita. Cateva luni mai tarziu, compania si-a facut bilantul: la pierderi, 1.500.000 franci – la profit, zero.

In 1934, la “Clubul cautatorilor de comori” din Londra – fiindca in Anglia exista si un asemenea club – se prezinta un belgian pe nume Pierre Bergham, care povesteste ca, suferind un naufragiu pe Insula Cocos in urma cu un an, descoperise intr-o pestera cateva butoiase cu monezi de aur si pietre pretioase – comoara vestitului pirat William Kidd. Se organizeaza imediat o expeditie, dar pestera nu mai era de gasit: disparuse in urma unuia dintre puternicele uragane care bantuiau ine regiune, pretindea Bergha. Interesant este faptul ca, la inapoiere, in timp ce nava expeditiei facea o escala intr-un port panamez, Pierre Bergham disparu, iar catva timp dupa aceea, ziarele americane relatau ca un belgian vanduse unui consortiu newyorkez monede de aur cu valoare numismatica si bijuterii vechi in valoare de cateva milioane de dolari.

Cat e de adevarat si cat e fantezie in toate aceste relatari, nu poate nimeni sa spuna. Fapt este ca de cercetarile intreprinse pe Insula Cocos se leaga cateva nume celebre, cum este cel al lui Theodore Roosevelt, care mai tarziu avea sa ajunga presedinte al SUA si sir Malcolm Campbell, campion mondial de viteza la automobilism. De asemenea, se pot aminti multi altii – caci cautarea comorilor tainuite, dincolo de castigul material, are un farmec aparte si exercita o stranie atractie asupra oamenilor.