Creierul stang si creierul drept

Se considera ca natura – organica (geometria cuiburilor de albine, evantaiul petalelor unei margarete) sau neorganica (sa ne amintim gratia retelelor cristaline) – adora simetria. Chiar corpul uman este simetric. In realitate, insa, simetria noastra este o inselatorie. Bratul drept, in general, e mai mare, mai lung, mai abil si mai precis decat cel stang. Jumatatea dreapta a toracelui este mai voluminoasa decat cealalta jumatate. Fiecare din noi avem cate un ochi “dominant”, cate un picior “dominant”. Si, desi fiecare nu avem decat un cap, nici creierul nu este simetric. Vorbim despre creierul stang si creierul drept.

Emisfera sa dreapta depaseste cu ceva emisfera stanga in privinta mesei (cinci grame in plus) si in privinta numarului considerabil de circumvolutiuni transversale (doua-trei fata de una). Emisfera stanga, in schimb, are mai multa materie cenusie, iar ritmul sau alfa – element esential al electro-encefalogramei – are frecventa mai mare si amplitudinea mai mica. Aceasta asimetrie este si mai flagranta din punct de vedere functional. Exista tehnici de cercetare care permit decuplarea functionarii celor doua emisfere, astfel incat uneia sau alteia sa i se poata diminua activitatea. In acest sens, “se da cuvantul” uneia din ele, ca urmare, savantii au putut determina cu exactitate specializarea fiecarei emisfere cerebrale,

O prima constatare: cand functioneaza emisfera aleasa, cealalta fiind in repaus, se produce fenomenul de “schimbare de dispozitie”. Odata decuplata emisfera stanga, urmeaza o depresiune profunda, o scadere brusca de activitate. Sa scoatem din circuit emisfera dreapta: emotiile isi schimba semnul. Subiectul glumeste, este optimist, vorbaret si chiar prolix. Ceea ce surprinde eeste faptul ca discursul sau e fad, incolor, lipsit de intonatiile vii, de inflexiunile omenesti, incat avem impresia ca vorbim cu un ordinator. El e incapabil sa deosebeasca o voce de barbat de o voce de femeie, nu mai recunoaste melodiile pe care le stia. Totusi, foarte bine. Cu o perplexitate inexplicabila, subiectul asculta strigatele animalelor si rasetele, ii este foarte greu sa faca deosebirea dintre zgomotul esapamentului unei motociclete si un tunet sau vuietul marii la tarm.

Unui “creier drept” ii este foarte greu sa inteleaga cuvintele, cu exceptia unor fraze simplificate la maximum. Si e o adevarata catastrofa sa obtii de la el cateva cuvinte izolate, separate de intervale de tacere. Vorbeste prin mimica, se exprima gesticuland. In schimb, distinge perfect figurile si desenele. Pe scurt, se descurca de minune in situatiile care impun discernerea semnelor reale tipice ale cutarui ssau cutarui obiect. In loc sa se dedea abstractiunilor – asa cum se intampla cu contrariul sau “creierul stang” – el e cu picioarele pe pamant.

Un “creier stang” este, in schimb, un teoretician tipic, poseda un vocabular bogat, este vioi, tenace la effort, capabil sa prevada desfasurarea evenimentelor. Dimpotriva, un “creier drept” este atras de activitatile practice, este lent, putin vorbaret, dar sensibil si contemplativ.

In timpul prelucrarii informatiilor, emisfera stanga analizeaza inductiv obiectele, cum s-ar exprima savantii, in timp de emisfera dreapta urmeaza principiul deductiv. Emisfera stanga prelucreaza datele pe masura ce sosesc. Emisfera drreapta le prelucreaza in ansamblu. De aici, unii cred ca prima functioneaza pe principiul digital, pe cand cea de a doua – pe principiul analogic.

Cum sa nu credem ca, scindand creierul aidoma unui nucleu atomic, cercetatorii au gasit, in capul uman, doua tipuri opuse de ideatie? Ipoteza avansata de cercetatorii sovietici N. Braghina si T. Dobrokhotova merita atentia noastra. In conformitate cu aceasta, cele doua emisfere ar fi orientate catre timpuri diferite. Jumatatea dreapta, unde se afla inmagazinata experienta umana, este legata de prezent si de trecut, in timp ce jumatatea stanga, responsabila cu cunoasterea abstractiilor stiintifice, are intinde o punte intre prezent si viitor.

Conform statisticilor, specializarea emisferelor cerebrale nu este suficient de clara la circa un sfert din numarul oamenilor. La barbati este mai evidenta decat la femei. Cu timpul, mai ales la batranete, ea incepe sa se diminueze. Devine, deci, din ce in ce mai clar ca asmietria cerebrala a fiecarui individ este absolut personala si permite ca el sa fie recunoscut, ca in cazul dactiloscopiei, printre miile de fiinte umane.

Studiile continua. Inca de pe acum se poate vorbi despre unele aplicatii eventuale. Neurochirurgii, de pilda, trebuie neaparat sa stie, inainte de operatie (ca sa evite complicatiile secundare si sa nu perturbeze psihicul subiectului), repartizarea sarcinilor intre cele doua emisfere ale creierului. Astfel, la dreptaci, centrul vorbirii se afla plasat, in general, in emisfera stanga., iar la stangaci, in emisfera dreapta.

Acest lucru este important si in alegerea profesiei. Unele cercetari au aratat, intr-adevar, ca persoanele care prezinta o asimetrie cerebrala maximala invata mai bine decat altele meseriile de pilot sau de operator.