Criogenia - inimi sub gheata

Arthur Rowe, directorul laboratorului  de criobiologie al Crucii Rosii din New York, care a cercetat si posibilitatea pastrarii organelor pentru transplant la banci de gheata, crede ca, in cateva zeci de ani sau intr-un secol, stiinta medicala va progresa atat de mult incat orice boala va putea fi vindecata. In felul acesta, adauga el, un om congelat azi si “trezit” peste un veac va profita din plin de aceste avantaje.

Nu e un simplu proiect, ci o realitate de fapt. Primul pas consta in mentinerea fluxului oxigenarii sangelui si prevenirea coagularii. Este explicatia data de tehnicienii de la American Cryonic Time, intreprinderi specializate in conservarea corpurilor prin frig. Corpul este racit la minus 30 grade, iar sangele este inlocuit cu un lichid sintetic (un crioprotector ce contine glicerol si glucoza) care are proprietatea de a impiedica cristalizarea celulelor. Temperatura continua apoi sa scada pana la minus 80 de grade, corpul fiind confundat intr-un mediu de azot lichid. La minus 196 de grade, activitatea moleculara si procesul de imbatranire sunt, practic, stopate pentru zeci de ani sau secole.

Un lot de peste 700 de oameni suferinzi, condamnati la o viata scurta, au semnat deja actele de hibernare dupa “moarte”, iar 5 dintre acestia au si fost congelati. Ei spera ca vor reveni la viata intr-o … viitoare civilizatie! Crionicii au apelat, in sprijinul teoriilor lor despre congelare, si la exemple din lumea animalelor. Ursul, unele broaste si alte animale hiberbeaza la temperaturi scazute, sub zero grade, protejate de o substanta produsa de organismul lor (similara cu antigelul), care impiedica cristalizarea celulelor. Cand vremea se incalzeste, celulele, aparent fara viata, reintra automat in normal, in practica medicala contemporana sunt folosite curent, in tehnica transplantului, organe congelate cornee, cord, artere, valve cardiace, rinichi, ficat, maduva, oase, cartilagii, piele, embrion, etc.), care sunt implementate cu rezultate din cele mai bune. In unele spitale mari de chirurgie se practica operatii la care, cu ajutorul unui aparat bypass, temperatura bolnavului este scazuta sub 20 de grade si inima oprita pentru 30-40 de minute, timp in care sangele nu obstructioneaza campul operator, evitandu-se astfel hemoragiile si necesitatea trasfuziilor.

Prof. dr. Ettinger, de la Hyghland Park Junior College din Michigan, a scris, in 1966, cartea “Omul este nemuritor?” a fost lansata astfel o teorie fantastica: oamenii atinsi de boli incurabile pot scapa de moarte congelandu-se … la minus 200 de grade Celsius. Cand medicina va permite vindecarea acestor boli, oamenii, prin decongelare, vor reveni la viata. Prof. J. Bedford, suferind de cancer hepatic cu metastaze, care mai avea de trait numai cateva saptamani, s-a adresat prof. dr. Ettinger, solicitandu-o sa-i mijloceasca organizarea si finantarea unui program de cercetari accelerate de consacrate congelarii si descongelarii animalelor, urmand sa suporte aceasta experienta pe propriul sau corp. La sfarsitul lui decembrie 1966, o echipa alatuita din prof. J. Bedford, dr. Robert Nelson (Societatea de Medicina din California) si dr. Renault Abb au pregatit tot materialul necesar congelarii. Cu ajutorul noii tehnici, profesorul Bedford a devenit, in ziua de 12 ianuarie 1967, primul om congelat. Indata dupa stoparea cordului, medicii au administrat heperina, pentru a impiedica coagularea sangelui. Apoi corpul, inconjurat de gheata uscata, a fost racit pana la minus 700 de grade Celsius, creierul fiind mentinut in viata pana la aceasta temperatura. Patru zile mai tarziu s-a trecut la hibernare totala, intr-un container cu pereti dubli umplut cu nitrogen (minus 195 de grade Celsius), improspatat la fiecare trei luni. Apoi, J. Bedford s-a odihnit intr-unul din subsolurile companiei “Cryo-Care”.

La “Life Extension Society” (Societatea pentru prelungirea vietii) au existat numeroase cereri ale unor persoane care-si exprimau dorinta de a fi congelate.