|
Sâmbătă, 07 Octombrie 2017 21:48 |
|
Cucul batran
Va oferim spre lectura poezia “Cucul” scrisa de Mircea Codreanu.
Un cuc batran se lamenta, odata
Plin de amar: - O, soarta blestemata
Zadarnic mai fac umbra pe pamant! …
Nu am amici … Mai sunt si divortat,
Din cauza ca nu ne-am impacat.
(Eu am tinut la fosta mea sotie,
Dar nu-nghiteam sa-mi iasa din cuvant!)
Cat despre puii mei, nici nu se stie
Pe unde se mai afla si ce sunt.
Eu sunt un cantaret posac, bizar,
M-am izolat de lume - voluntar! …
Sunt un inadaptabil, din nascare! …
Ma exersez (in micul meu “castel”)
Sa cant si eu ca o privighetoare,
Dar am ramas acelasi bariton,
Automatizat si monoton,
Redus la … doua note de un fel …
In permanenta, sunt persecutat
De un destin feroce si etern,
Desi eu stiu ca m-am sacrificat
Si pentru arta mea am renuntat
Chiar si la sentimentul meu patern …
In orice caz, nu-ncape indoiala,
Ca daca as fi fost mai stimulat
As fi ajuns un muzicant cu fala …
……………………………………………
Nu stiu precis cat timp s-a lamentat
Dar stiu ca un mierloi i-a ripostat:
- Te-am ascultat si nu te-am intrupat,
Dar trebuie sa-ti spun ca n-ai dreptate …
Tu ai ajuns un inchistat … Te-ai rupt
De orice fel de colectivitate …
Cel ce prefera sa se izoleze
Nu are nici un drept sa protesteze
Si nici motiv sa fie revoltat
Ca nu e pretuit si ajutat
Sa se remarce si sa progreseze …
Gandeste-te la ce ti-am spus! … Ma duc …
Si cucul a ramas sa mediteze
Ce inseamna sa fii singur … cuc!
Related news items:
Older news items:
|
