Culorile, parfumul, nectarul si … polenizarea

Inmultirea majoritatii plantelor, ca si formarea unor soiuri, hibrizi sau specii noi sunt conditionate de realizarea unui proces biologic cardinal: polenizarea. Fara transferul graunciorilor galbeni-portocalii de la stamina la stigmat si de aici, prin pistil, la ovule nu ar avea loc fecundarea, respectiv rodirea.

Cine realizeaza acest transfer? La unele specii, indeosebi ierburi, particule de polen sunt vehiculate de vant. In foarte multe cazuri, insa, altii sunt vectorii: albinele, bondarii, viespile, fluturii, liliecii, pasarile etc.

Inventiva, natura vegetala a gasit modalitati ingenioase de atragere a polenizatorilor: inflorescente sau flori cu un colorit viu, atractiv; parfumuri imbatatoare; nectaruri si alte mijloace captivante.

Stiati ca, in multe cazuri, culoarea florii este un factor important de atragere selectiva a polenizatorilor? Albinele, de pilda, prefera florile cu petale albastre si galbene. Ele viziteaza mai rar florile albe si foarte rar pe cele rosii (sunt insensibile la rosu). Mecanismul ghidarii este urmatorul: in florile galbene si albastre si mai putin in celelalte exista niste pigmenti care contin substantele numite flavone si flavonoli; acesti pigmenti absorb selectiv radiatia, maximul de absorbtie fiind in domeniul ultraviolet. Albinele percep radiatiile si “calatoresc pe aceste raze” pana la floarea furnizoare de nectar si polen.

Fluturii prefera insa culorile vii, inclusiv purpuriul si rosul. Gandacii sunt atrasi de culorile crem si verzui. Moliile, care polenizeaza indeosebi noaptea, cauta florile albe si roz-pal. Mustele polenizeaza flori maronii, purpurii si verzi, iar viespile prefera florile de culoare maronie. Pasarile colibri sunt sensibile in special la culoarea stacojie si la florile bicolore (cu rosu si galben).

Vizita polenizatorilor in corolele florilor are un scop precis: consumul de nectar. Dar cum stiu ei ca in floare se afla nectar? Exista niste “ghizi”. Sunt petele indicatoare de nectar. Este sunt situate, de regula, pe fata interioara a petalelor si se formeaza pe calea concentrarii unor pigmenti (antocianidine). Ghizii nectarului prezinta o mare varietate de forme si au culori vii, care contrasteaza cu culoarea de fond a petalelor. La specia Digitalis purpurea, de pilda, petalele au culoarea roz, iar petele indicatoare de nectar au culoarea rosie-purpurie. Unele din aceste pete sunt invizibile pentru ochiul nostru, dar albinele le depisteaza fara gres.

Pretul platit de plante pentru polenizare este, asadar, nectarul. Licoarea este foarte cautata, in special in plantele melifere, pentru dulceata ei (are glucoza, fructoza si zaharoza), dar si pentru faptul care are un continut bogat in aminoacizi esentiali cum sunt: arginina, lizina, histidina, triptofanul, metionina, fenilalanina, leucina, treonina, izoleucina si valina, toti absolut necesari dezvoltarii insectelor polenizatoare.

Ce rol joaca, insa, parfumul? Dupa unii cercetatori, acesta ar fi un mijloc de atractie mai vechi decat culoarea. Albinele, liliecii si moliile manifesta o mare sensibilitate pentru parfumuri. Ele pot detecta concentratii foarte mici de compusi volatili, imperceptibili pentru om.

In multe cazuri, sinteza de parfum se coreleaza cu perioada de maturare a polenului. Parfumul este produs in tesuturi si glande florale, in perii secretori aflati pe frunze, in tulpina si chiar in scoarta. Eliberarea lui in atmosfera nu este, insa, intamplatoare. Un ceas biologic controleaza “pulverizarea cu spray”.

Pana unde merge “viclenia” naturii pentru realizarea polenizarii se poate vedea si in urmatorul exemplu. Orhideele din genul Ophrys sunt vizitate de niste albine salbatice din genul Andrena. Florile orhideelor au forma si culoarea asemenatoare cu forma si culoarea femelelor de albine. Atrasi de forma si culoarea florii si de substantele evaporate in aer, masculii de albine patrund in flori si asigura actul polenizarii.

Insectele nu alearga insa numai dupa nectarul florilor. Albinele aduna, dupa cum se cunoaste, in micile lor cosulete, mult polen, pe care il amesteca cu nectar si saliva si il prepara sub forma de bobite portocalii sau galbene. Ca si nectarul, polenul este un aliment pretios. El este bogat in substante biologic active. Contine, in afara de apa, 20% proteine, 40-45% aminoacizi, 30% glucide, apoi vitamine, pigmenti, substante minerale si antibiotice, precum si alti compusi chimici inca neidentificati.

Culori, parfumuri naturale, nectar. Natura, marea artizana, le creeaza sistematic, ciclic. Nu fara noima, ci pentru asigurarea polenizarii. Cu un unic si fundamental scop: acela al perpetuarii si diseminarii speciilor ajunse pe aceasta treapta a dezvoltarii biologice.

Autor: St. Vasilescu