Depresiunea Hategului

Bine tarmurita este Depresiunea Hategului, veche ca origine. Aceasta reprezinta un golf in masivul sisturilor cristaline inca din vremea cretaceului superior. Aici s-a gasit singurul cuib bogat din Romania de Dinosaurieni, reptilele uriase, ce traiau pe continentele din cretaceul superior. Bazinul s-a desavarsit si prin miscarile tectonice de mai tarziu.

E format din doua jumatati despartite prin pintenul de la Cetate, langa Hateg. Jumatatea sudica are forma unui triunghi cu baza larga spre masivul Retezatului, ce domina tinutul. Printr-un colt trece drumul peste trecatoarea Merisor, spre Petrosani. Catre apus Poarta de Fier reprezinta comunicarea stramta cu valea Timisului. La Hateg este varful jumatatii nordice cu baza pe Mures, marginita la apus de coastele domoale din Poiana Rusca, spre rasarit de coasta mai iute a Muntilor Sebesului. Streiul sapa in lung vale larga, intovarasit de terase intinse, bogate in culturi si asezati omenesti.

E unul din cele mai interesante tinuturi romanesti cu o populatie ramasa in buna parte la viata arhaica.

Terenul e variat ca infatisare. Partea nordica, apropiata de Mures, este un ses neted, cu sate presarate, putin populate. Face parte mai mult din lunca Muresului. “Sesul panei” e partea din apropierea Orastiei. Terasele domina si in bazinul hategului propriu-zis, cu sate numeroase, avand casele stranse, dar nu trecand de 2000 locuitori. E zona agricola a tarnailor, zona de populatie deasa, pana la 70 locuitori pe km².

Pe langa agricultura, in aceasta regiune se cultiva meri cu fel de fel de varietati, pe vremuri ajungand pana la Budapesta si Viena. Prunaritul este mai slab, desi indeajuns pentru a face toamna sa miroase vaile a tuica.

Cu mult mai interesanta din punct de vedere atnografic e populatiunea ridicata pe coasta de munte. Spre Sebes satele se tin de marginea muntilor. Aici traiesc marginenii mai mult din cresterea vitelor si din oierit. Spre apus sunt coastele mai traganate din Poiana Ruscai, dar cu vai adanci, cu drumuri grele ce duc spre plaiurile inalte, despadurite, cu sate razlete, mai asemenea celor din Bihor. Valea Dobrei la 1100 m, e unul din cele mai inalte sate din Romania. E tinutul Padurenilor cu port bohat, arhaic, mai ales al femeilor, inzorzonat cu podoabe de tot soiul, la brau cu lant ce atarna pana la glezna.

Traiesc din greu, iar pamantul de aratura e putin. Recolte firrave se culeg pe fata dealului si pana la 1000 m. cresterea vitelor este slaba, a oilor mai intensa. Pastoritul a ramas rudimentar, deoasebit de acel complex, de la Parangul apropiat. Stanele sunt schimbatoare, uneori simple acoperisuri de sindrile proptite pe pari. Cresterea oilor e in legatura cu pamantul de aratura, iar sistemul agricol este si el cel primitiv. Jumatate de pamant e ogor, jumatate pasune pentru oi. E ingrasata de balegar, aceasta va servi drept loc de semanat in anul urmator.

Bazinul Hategului a ramas mai mult rural. Satele predomina. Orasele nu sunt decat doua: Hategul cu multe pometuri si Hunedoara, cu mandrul castel al Corvinilor aratand trecutul, pe urmele unei cetati din secolul al XIII-lea. Alaturi se inalta furnalele de topit fierul, taria prezentului. Viata moderna prinde sa patrunda tot mai adanc in acest bazin cu populatie curat romaneasca. Dumul de fier Simeria – Petrosani il strabate in lung ducand putin inalta dar fermecatoarea trecatoare de la Merisor. Cel ce apuca la topitoriile din Hunedoara e mai scurt, pe cand de la Subcetate se desface pitorescul drum prin Poarta de Fier de la Boutari.

E un tinut cu populatie veche. De bazinul Hategului se leaga leaganul poporului roman. Aici, pe pripor de munte dinspre Muntii Sebesului se afla puternica cetate daca de la Costesti, pe Apa Oasului ce se varsa in Mures la Orastie. Cladita la 550 m avea ziduri groase si valuri inalte, cu turnuri masive. Nu e singura. Mai spre sud, s-au dezgropat urmele altor puternice cetati, la inaltimea de peste 2000 m (Varful lui Petru). Atat au mai ramas de pe urma vrednicilor conducatori daci: Burebista si Decebal.

Jos in valea Bistrei, la Gradiste, langa Hateg, sunt in mare parte descoperite impunatoarele cladiri din Sarmisegetuza Romanilor. Mai tarziu bazinul Hategului devine Tara Hategului, “Teroo Hatzek”, pomenita in documentele secolului al XIII-lea, in posesiunea lui Litovoi, din vremea intemeierii Principatului Munteniei.

Ramane cel mai curat tinut romanesc din Transilvania evului mediu, cu o veche si puternica organizatie. Toponomia tinutului este in intregime romaneasca, pastrata pana azi.

Bazinul hategului, cu individualitatea lui geografica, a pastrat inca in afara de ruinele cetatilor legate de inceputul neamului romanesc, biserici vechi (Densus, Prislop), dar si tipuri vii in populatia de azi, asemenea celor de peste doua milenii in urma.