Despre fericire

Dupa cum, cel mai compotent sa vorbeasca despre bolile de inima este cardiologul, tot astfel, despre fericire, cel mai chemat sa se pronunte este omul fericit.

Cu toate ca nici un plesnesc de fericire si nici nu urlu de durere, ma incumet, totusi, sa scriu despre aceasta stare sufleteasca de multumire a omului.

Fericirea este o notiune de ordin subiectiv. Nu exista om fericit, exista om care se considera ca atare. Omul fericit este inclinat spre introspectie; pe el nu-l intereseaza cum este vazut de altul, ci cum se vede el insusi. Oglinda fericitului este in inima lui.

De altfel, pe oameni, in general, nu-i preocupa fericirea altora decat in masura in care ea devine stridenta, suparatoare prin manifestari duse pana la limitele euforiei patologice. Si fericitul greseste … din nefericire.

Nu-i nevoie ca cineva “sa-si strige” fericirea; ea se “simte” prin comportare, miscare, tinuta, vorba si privire. Fericitul nu se declara: se tradeaza.

De obicei, omul fericit este un om bun. Dar este, el, bun pentru ca este fericit, ori este fericit pentru ca este bun?

In conceptia ganditorilor lumii, fericit este: “acela care se osteneste” (Euripide), “acela care uita de moarte” (Pindar), “acela care este invidiat” (Eschil), “acela caruia nu i se intampla nimic rau zi de zi” (Oxenstierna), “cel energic” (literatura sanscrita).

Iar notiunea de fericire prezinta caracteristici variate: “Este alcatuita din doua bunuri – un corp lipsit de durere si un suflet netulburat” (Epicur), “Fericirea este o doza de prostie” (Publilius Syrus), “Adevarata fericire este succesul operei proprii” (Iovan Ducici), “Fericirea nu se obtine fara suferinta – este dobandita prin barbatie si dupa multe piedici” (literatura sanscrita).

Se mai poate spune ca, fericit este omul sanatos, dragastos, optimist, corect si senin. Fata nu-i este brazdata de cutele durerii, pentru ca, fericitul nu se consuma. Pentru ei, bucuria poate fi si un necaz de care scapa.

Nu fara temei, fizionomistul Lavater sustine ca starea sufleteasca a omului poate fi dedusa prin studierea trasaturilor fetei, si nu numai. “Uita-te la fata si intreaba-ma de viata” – zice un proverb romanesc, in chip sugestiv. Frumusetea exterioara este conturul frumusetii interioare.

In nota conceptiei hedoniste, nazuinta spre fericire “se dobandeste prin practicarea placerilor controlate de ratiune”.

Fericitul este sanatos si longeviv pentru ca moartea il ocoleste.

In general, el iubeste mult si chiar multe. Si, ce usor este sa iubesti pe toate lumea cand esti fericit! In iubirile sale trecatoare sau nu, suferintele nu raman.

Fericitul este vesel fiindca are pofta de viata (pofta de mancare, pofta de munca, pofta de dragoste, pofta de ras si de somn).

Precum parfumul bun, fericirea persista. Cine a spus o data ca e fericit, o va mai spune. Pentru fericit, saptamana e o zi, pentru nefericit, ziua e o saptamana. Obisnuit, fericirea nu este trecatoare; trecatoare sunt elementele care o compun. Nu o data am auzit indragostiti vaitandu-se ca se tem de atata fericire. Si aveau de ce …

Fericirea este suma bucuriilor marunte.

Autor: Aristotel Parvulescu