Despre natura, cromatism si culorile marii

Natura, dupa cum foarte bine a sesizat naturalistul si filosoful francez Georges Louis Buffon, reprezinta o putere vie, imensa, care imbratiseaza totul si care insufleteste totul. Daca lucrurile intr-adevar asa stau, insufletirea la care se refera previne, indiscutabil, si din enorma varietate cromatica pe care o arboreaza natura, cel putin in momentele ei de maxima explozie vegetala si florala. Natura care, dupa cum a sesizat de data aceasta poetul, tot francez, Alfred de Vigny, reprezinta insa in aceeasi masura si un decor ce dureaza insolent de mult. Dar, a privi natura decor, inseamna in mod obligatoriu a fi pur si simplu uimit de imensele sale posibilitati si disposibilitati cromatice, care marcheaza atat de pregnant viata.

De altfel, este cat se poate de clar ca omul a simtit dintotdeauna ca se afla in campul unor forte cromatice. Mai mult decat atat, omul a simtit tot dintotdeauna ca aceste forte ii influenteaza viata in general si starile de spirit in particular. Omul, imitand natura, coloreaza tot anturajul in care traieste si, implicit, se coloreaza pe sine, si asta inca din vremurile imemoriale ale aparitiei sale pe pamant. Desigur, acest fapt se datoreaza situatiei ca viata se identifica cu culorile, iar culorile, la randul lor, se identifica cu viata. Tot ce este viu aspira catre culoare, dupa cum foarte bine a observat Goethe.

Asadar, este o iluzie din a ne imagina ca fardurile, de exemplu, folosite dupa cum stim de catre femei pentru infrumusetarea cromatica a fetelor lor, ar reprezenta o descoperire a timpurilor moderne. Obiceiul conturarii pleoapelor cu culori, in scopul accentuarii cromaticii ochilor, a frumusetii lor, a aparut, se pare, in umbra piramidelor, daca nu cumva inca mult mai de mult. Celebra frumusete antica, Nefertiti, mama si mai celebrului faraon Tutankhamon, care a trait in secolul al XIV-lea de dinantea erei noastre, ca si Cleopatra, regina Egiptului elenistic, care a trait in secolul I de dinaintea erei noastre, foloseau fardurile cu si mai multa pricepere si ostentatie ca in zilele noastre.

Culorile isi fac insa simtita prezenta nu numai in domeniul infrumusetarii chipului, ci in orice domeniu de activitate umana, ca si in orice sector de nesfarsita natura. Incercati sa faceti un efort de imaginatie, spre a vedea cum ar arata viata si natura in lipsa culorilor si veti realiza de indata importanta coplesitoare a acestora. Incercati sa faceti acelasi lucru imaginandu-va gandurile si sentimentele care v-ar caracteriza, in ipostaza ca obicetele care va inconjoara si, implicit natura, ar fi monocrome si veti realiza de indata ce reprezinta culorile in viata noastra.

De altfel, veti intelege incomparabil mai bine aceasta organica intrepatrundere dintre lumea culorilor, lumea gandurilor si a afectelor noastre, incercand sa raspundeti la urmatoarele zece intrebari.

1.      De ce in compania unor anume culori (foarte variabile, de altfel, de la om la om) va simtiti bine, in timp ce in a altora va simtiti indiferenti, daca nu cumva stanjeniti?

2.      De ce anume obiecte de inbracaminte, un fular de exemplu, va sunt mai apropiate si, implicit preferate, preferinta conditionata de cele mai multe ori de culoarea respectivului obiect?

3.      De ce anumite incaperi va sunt mai familiare si mai preferate si in acest caz respectiva preferinta fiind conditionata in majoritatea cazurilor de culorile mobilierului, ale covoarelor etc.?

4.      Ati observat cum anumite tablouri induc in gandurile noastre anume stari de spirit, inducere care nu este straina printre altele si de cromatica dominanta a respectivelor tablouri?

5.      Ati observat ca o mancare – un spanac cu ou, de exemplu – vi se pare mai gustoasa daca spanacul, galbenusul si albusul sunt reprezentate in culori mai vii?

6.      Ati observat ca psihicul fiecaruia dintre noi selecteaza din marea claviatura a culorilor doar pe unele dintre ele cu atributul de culori preferate?

7.      Ati observat ca pana si temperamentul fiecaruia dintre noi transpare in cromatica preferentiala, caci altele sunt de regula culorile pe care pedala ca sa spunem asa un entuziast si un stenic, si altele acelea pe care se va fixa un timid sau un pesimist?

8.      Ati observat apoi ca pana si anume star morbide, mascate de aparentele unui organism sanatos si echilibrat, transpar in aceeasi cromatica preferentiala? Caci, oare intamplator sa fie faptul ca poetul George Bacovia, cu native inclinari catre depresie si inchiderea in sine, prefera griul tristetilor nemasurate, violetul diverselor stari maladive, ca si galbenul descompunerii?

9.      Ati observat, de asemenea, ca fiecare anotimp, daca nu chiar fiecare luna a anului, induc in structurile noastrepsihice anumite nuante, anumite accente; nuante si accente care nu sunt straine de culorile dominante ale respectivului anotimp sau ale respectivei luni?

10.  Ati observat, in sfarsit, ca altele ne sunt starile de spirit atunci cand scaldandu-ne in valurile marii, acestea sunt gri si nu albastre, chiar daca temperatura apei este cat se poate de propice?