Interferente.ro Turism Romania Drumul Rachitisului traseu montan in Ceahlau

Miercuri, 19 August 2015 07:42

Drumul Rachitisului - traseu montan in Ceahlau

traseu montan in Ceahlau Va prezentam un traseu montan in Ceahlau ce porneste din satul Izvorul Muntelui, traversand Drumul Rachitisului si ajung la punctul final - Cabana Dochia.

Marcaj: banda rosie pe drumul de apropiere Bicaz - Cabana Izvorul Muntelui, punct albastru, de la Cabana Izvorul Muntelui - Lutul Rosu, banda albastra, de la Lutul Rosu - Cabana Dochia

Timp de parcurs: satul Izvorul Muntelui (barajul hidrocentralei) (0,00 h) - Cabana Izvorul Muntelui (2,00 - 2,30 h) - Curmatura Lutul Rosu (2,45 - 3,15 h) - Rachitis (3,15 - 4,15 h) - Piatra cu Apa (4,15 - 4,45 h) - Detunate (4,50 - 5,20 h) - Cabana Dochia (5,30 - 6,00 h)

In gura vaii Izvorul Muntelui, in punctul de confluenta a Paraului Izvorul Muntelui cu Bistrita, se afla o tabla indicatoare, asezata pe stalpul de marcaj, cu urmatorul text: Spre Ceahlau - Cabana Dochia, timp de mers pe jos 6 ore si jumatate. Aproape o ora si jumatate un drum de care strabate V. Izvorul Muntelui, spre cabana cu acelasi nume, strecurandu-se intre Obcina Horstei in dreapta si Culmea Cosusnei din Muntele Sima pe stanga. Spre deosebire de V. Paraului Schitul, V. Izvorul Muntelui este cu mult mai inchisa, padurile coborand pana in marginea satului, insirat de-a lungul Paraului pe pantele Horstei, ale Cosusnei, pe Piciorul cu Rachitis sau pe Piciorul dintre Jgheaburi.

Inca de la inceputul drumului vei zari, prin unghiul ascutit al vaii, Toaca, Panaghia si Bitca Ghedeonului, profilate in departare. Dar si acestea, pe masura ce te apropii, se ascund dupa culmea Horstei (1052 m), lasand loc Ocolasului Mare (1857 m), Turnului lui Budu si liniei crestate a Ocolasului Mic. Directia de orientare a drumului pe V. Izvorul Muntelui este de la est la vest. Inainte de a ajunge la Paraul Furcaturei intalnesti, iar sisturile negre de Audia, intr-o fasie ingusta caracteristica.

La confluenta celor doua paraie, Paraul Furcaturei cu Paraul Izvorul Muntelui, se afla un stalp de marcaj cu indicator. Lasi in stanga Paraul Furcaturei, care coboara intre Batca Popii si Obcina Pietrii Arse si o apuci catre dreapta, pe V. Izvorul Muntelui, intre Vf. Horstei (1052 m) pe dreapta si Piciorul Popii pe stanga. Pe pantele domoale ale acestor culmi cresc finete inmiresmate si flori care se intrec in gingasia si frumusetea culorilor lor. De cu primavara, cand zapezile se furiseaza spre vai, si pana in zilele lui septembrie, cand toamna pune beteala de aur in frunza mestecenilor, pe pajistile acestea se face o minunata risipa de flori; sunt nelipsite ciubotica cucului, fermecatoarele gentiene si nobilele margarete. Tot din aceasta vale incepe sirul nesfarsit al orchidaceelor care se insira si ele pana sus, pe abruptul Ocolasului Mare. In mai putin de 40 minute de la Paraul Furcaturei, ajungi la cabana Izvorul Muntelui, situata pe versantul estic al Ceahlaului.

In fiecare sambata si duminica zeci de turisti populeaza cabana Izvorul Muntelui, asezata intr-un loc pitoresc, cu o frumoasa perspectiva asupra culmilor din jur. Prin fata cabanei trece bolborosind, ametit de rostogolirea prin cele doua cascade din Fundul Ghedeotiului, Paraul Izvorul Muntelui. Izvoarele acestuia sunt deasupra unor pereti de stanca din preajma Politelor cu Crini. Firavele suvite de apa, din clipa nasterii lor, isi rostogolesc argintul peste stancile inverzite de umezeala, strecurandu-se cu greu spre V. Bistritei. Atat din Fundul Ghedeonului, cat si din Curmatura Lutul Rosu, pot fi amenajate partii de schi, cu coborare in imediata apropiere a cabanei Izvorul Muntelui.

De la cabana, traseul se bifurca. O poteca marcata cu punct albastru merge pana la Lutul Rosu, unde face legatura cu poteca marcata cu banda albastra, care vine de la Izvorul Alb, de pe marginea lacului de acumulare al hidrocentralei, urcand pe Obcina Baciului si se indreapta spre cabana Dochia. Cel de al doilea merge prin Poiana Maicilor la cabana Dochia, fiind marcat cu banda rosie.

Poteca de la cabana pana la curmatura Lutul Rosu, marcata cu punct albastru, trece la inceput printr-o padure, apoi - aproape de Lutul Rosu - iese in curmatura la loc despadurit. Drumul, pana aici, se orienteaza de la sud la nord. De la Paraul Furcaturei pana in curmatura Lutul Rosu, vom intalni depunerile geologice caracteristice de gresii in straturi inguste alternind cu marne sistoase, argile rosii si verzi.

Pe portiunea dintre cabana Izvorul Muntelui si Lutul Rosu creste o vegetatie bogata. Aproape in tot cursul drumului vom intalni adevarate paduri in miniatura de coada calului. Pe poteca, nu rareori, iti vor taia drumul, in fasait de aripi si tipete stridente, nenumarate gaite, iar ciocanitoarele le poti urmari cum se lupta sa faca liniste, batand ritmic in scorta copacilor. Din aceasta cumpana de ape (Lutul Rosu), sageata indicatoare arata ca directia de mers se indreapta spre vest, schimbandu-se si marcajul; vei merge mai departe pe traseul marcat cu banda albastra. Acest traseu vine de pe marginea lacului de acumulare al hidrocentralei si altadata pornea din mijlocul fostului sat Izvorul Alb. Urmand mai departe aceasta poteca, serpentinele devin din ce in ce mai repezi si drumul tot mai greu. Simti nevoia sa te opresti tot mai des in loc cateva secunde, ca sa-ti tragi sufletul, fara a te aseza jos. Nu e precaut sa faci o oprire mai lunga pe panta.

Poteca este inca deschisa si trece prin bogate tufe de zmeuris. In 40 minute dupa plecarea din Curmatura Lutul Rosu, ajungi la marginea padurii, iar dupa cateva serpentine si dupa ce ai intalnit in dreapta prima stanca de calcar cu vegetatia alpana, treci pe versantul nordic al Piciorului Rachitis. De aici incolo, vei vedea in drepta V. Izvorul Alb. De la Lutul Rosu pana la Detunate, cerbii si caprioarele bat poteca in lunile de iarna, cautind hrana. E demn de remarcat ca aceste animale strabat distanta spre Lutul Rosu, cu mici exceptii, numai pe poteca marcata pe care o folosesc turistii. Caprioarele si cerbii deschid pirtie prin troienele de zapada de pe acest traseu, usurand efortul turistilor care urca iarna spre culme. Dupa cateva serpentine, urmeaza un crimpei de poteca mai dreapta de pe care se deschide privirilor o frumoasa perspectiva spre Vf. Toaca si Vf. Panaghia. Mai totdeauna simti adierea unui vant racoros care aduce din vale, o data cu aerul rece, si susurul apelor care se aduna in Izvorul Alb. De la curmatura Lutul Rosu incepe zona propriu-zisa a Ceahlaului. Un semn caracteristic il gasesti in straturile de gresii micacee, adesea fin conglomerate, cu intersectii de marne. Cu cat te ridici mai sus, intalnesti tot mai des gresia si apoi conglomeratele de Ceahlau in care apar, raspandite intr-o anumita ordine, klippele de calcar, despre care Dimitrie Cantemir a crezut ca sunt un imens si vesnic briu de zapada in jurul muntelui.

Dupa circa o ora si patruzeci de minute de mers de la cabana Izvorul Muntelui, ajungi in Poiana Rachitis. Daca din Poiana Rachitisului te abati din drum spre sud-est, vei iesi in prima Polita cu Crini. Pe aceasta polita si pe altele insiruite spre Fundul Ghedeonului, cresc crinii (zada sau laricele), singurul conifer cu frunze cazatoare care se gaseste in Carpati. La noi in tara, zada creste in palcuri mici in Apuseni-Maramures, in muntii Sibiului si, in sfarsit, pe Ceahlau- unde formeaza caracteristicile polite de crinii. Lemnul era mult cautat, in trecut, la constructii hidraulice si pentru sustinerea unor galerii la exploatarile miniere, fiind foarte rezistent. Cheresteaua de zada este mult apreciata si la lucratul mobilei, dand prin lustruire tonuri frumoase, incepind cu brun-roscat la centru si deschizandu-se treptat spre periferie.

Schimbarile de decor sunt tot mai dese si privirile stapinesc tot mai mult vaile si culmile. De pe Polita cu Crini, abruptul peretilor este deosebit de impresionant. Jos se deschide V. Izvorul Muntelui, pe care o poti urmari pana departe, in gura vaii, unde M. Botosanu de peste V. Bistritei pune stavila privirilor, La sud Piciorul Scurt, cu uriasa lui crestatura, sta proptit intr-o pana in pridvorul Ocolasului Mic. Mai sus, Ocolasul Mare (1857 m) vegheaza intr-o ciudata neclintire pravalirea de veacuri a stancilor din muchia lui, care au ramas si astazi intr-o haotica ravasire. Cu mii de ani in urma, muntele s-a incruntat si s-a cutremurat, iar stancile din marginea platoului s-au pravalit in neorinduiala peste padurile din Ocolasul Mic.

Intorcandu-te de pe prima polita cu crini la poteca marcata, in scurt timp ajungi la un punct unde se formeaza pe stanga, in jos, un drum spre stana din apropiere, drum care duce in Ocolasul Mic. Continuam calea pe poteca marcata care se abate la dreapta. Din acest loc traseul te scoate in marginea unei poieni, inchisa spre nord-est de o masiva klippa de calcar, numita Piatra cu Apa (1334 m). Drumul continua mai departe, paralel cu ea, si duce pana in partea de vest a acestei stanci albe si stralucatoare, pe care intamplarea a scos-o in lume atat de razleata intre conglomeratele masivului, iar natura i-a imprimat forme colturoase, deosebite de ale stancilor din jur.

Dupa ce ai urcat pe drum deschis si cele cateva serpentine, iata ca ai ajuns in marginea de vest a uriasului bloc. Aici se vede o mica adincatura in stanca de cca. 3-4 m, ca o grota, in care picura ritmic stropi reci de apa, formand in fundul acesteia un ochi cristalin de apa. Acest ciudat fenomen a dat stancii numele de Piatra cu Apa. Te abati din drum si urci pe Piatra cu Apa. Poti ajunge sus, pornind de la grota spre vest catre poteca marcata; mergi catava pasi de la grota pana intalnesti o sa frumoasa in partea de vest a masivului. Pe aici urci indreptindu-te spre est. O mica poteca duce la inceput peste stanci de calcar, dar numai in cateva minute ai ajuns deasupra Pietrei cu Apa. De pe platoul Pietrei cu Apa se vede Bitca Chica Baicului - Lutul Rosu, apoi Politele cu Crini; la sud apare Ocolasul Mic, Piciorul Scurt, Ocolasul Mare, Piatra Lata din Ghedeon. Dar mai ales privirile se indreapta spre V. Izvorului Alb. In apropiere se inalta falnic Pietrele Detunate, iar mai sus, in stanga, pe platou, cabana Dochia, strajuita de Vf. Lespezi si Bitca Ghedeonului. Piatra cu Apa ofera drumetilor un fragment interesant din bogata colectie de leontopode a Ceahlaului. Floarea de colti este o podoaba a intregului masiv. Nu uitam insa ca o protejeaza Comisia de ocrotire a monumentelor naturii.

Revenind in poteca marcata, dupa cateva serpentine prin padure, ajungi la poalele Pietrelor Detunate (1650 m). Din grupul acestora se desprinde amenintator o stanca in forma de sabie gigantica, care pare ca atinge cu varful nemarginitul cerului albastru. Tabloul Detunatelor aminteste de povestile din copilarie in care uriasii salasluiau pe culmile muntilor, ravasind la nesfarsit bolovanii, printre care cu greu iti faci acum drum, calcand cu grija si privind spre locul de unde acestea au fost desprinse cu atata furie. Adevarata poveste a Detunatei o stiu ciobanii, care iti vor spune clar si limpede cum trasnetul s-a napustit odata cu furie in aceste stanci, imprastiindu-le. In haotica detunare, vulturii au tipat patrunzator, ciutele au sagetat speriate spre adancurile codrilor, muntele a gemut. Era durerea sfasietor de grea a Ceahlaului pentru rana care i-a lasat-o in trup strafulgerarea de o clipa a trasnetului.

De sub Pietrele Detunate pana la cabana Dochia, mai ai de mers aproape ½ ora. Poteca face o bucla mare spre dreapta, pana in apropierea unei stani, de unde se indreapta spre sud. Dupa un urcus domol iesi in fata cabanei. Daca pe ultima portiune de drum, in lunile de vara, te vor prinde umbrele inserarii, ti se va parea ca pe tapsanul inclinat din fata cabanei cerul si-a rafrint oglinda stelelor. Vei trai clipele de neuitat in care licuricii isi aprind tainic luminile, daruind pamantului vraja povestilor inca negraite.

Addthis