Interferente.ro Cultura Poezii Elegie montana prima

Joi, 01 Iunie 2017 00:19

Elegie montana, prima

Va oferim spre lectura poezia “Elegie montana, prima”, scrisa de Vasile Preda, ce contine o dedicatie simpla, dar profunda “tie, mai tanara”.

Se facea ca luasem

Visul cu mine-n balcon,

Sa nu-l mai latre

Visele noastre. Din

Oboseala-mi facusem harpon

Pentru maiastre. Si veni

Copilul ducand un tipat

De mana. Omorase un

Bradulet, vocea lui sangera.

I-am daruit calul meu

Indragostit de o stea. O,

Dar despre cai imi trimisesem

Povetele. La oblancul

Cuvantului imi atarnau, livide,

Fetele.

1

Seara ormita in lastuni, inca

Inalta. O poteca urca muntele

De la mine la tine, vara

Se scalda goala in rau, inima mea

Pan’ la brau. Copiii-si

Potriveau aripa calului

In umar, lipsea o

Pana sesentiala, ceva

Ce ramasese in vis

Amestecata-n beteala;

Le-am spus si le-am zis.

2

Mai lasa-mi, Doamne,

Un ochi deschis, sa ma vas

Cum merg cu tine prin vis!

3

Buna dimineata,

Copii! Iata iarba

Naste spicul fara durere,

Intrebarea voastra sta suspendata

De gatul vantului, albina

Face miere. Dar despre

Cai totul e interzis, rupeti

Fila, vom trece curand

Mai departe; cutremurate

Visele mele se trag

La o pate. Tintate,

Inseuate, vestindu-ma

Toate.

4

Buna seara, copii, calul

Meu ramura, dincolo

De galopul sau, lamura.

La obarsie va fi fost

Cuvantul cautandu-si

Un rost. Incalecati

Acest cal. Pe crupe, pe

Sale, pe val. Pe silaba cea

Deselata, aripa

Nezburata. Sa mergem

Cu totii, sa-i parasim

Sub copita lui Tintirim.

5

Cu petale am sa te-mbrac,

Cu petale, cu izvoarele

Muntelui, mai de la poale.

Uite copilul cum traverseaza

Visul acesta, al meu, cum

Il inoata, cum dintr-un mal

Pana in celalalt parcurge

Incet al calului salt. Eu

Si calul, tu mai tanara,

Acesti copii, tristetea

Mortilor ii bate pe umar

Pe cei vii. Hai, mai

Arata-mi o data inima mea

Cu un varf de sageata!

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: