“O noapte de vara seamana cu perfectiunea gandului.” Wallace Stevens 

“Dumnezeul este ziua si noapte, iarna si vara, razboi si pace, imbuibare si foame.” Heraclit

”In tarile cu ierni vesnice, verile sunt cele mai frumoase anotimpuri.” Victor Martin

“Daca miresmele ar fi vizibile precum culorile, as vedea gradina in vara asemeni unor nori pictati in toate culorile curcubeului.” Robert Bridges 

”Acest anotimp frumos ... vara Tuturor Sfintilor! Aerul era incarcat de o lumina visatoare si magica; iar peisajul arata ca si cum ar fi fost creat in prospetimea copilariei.” Henry Wadsworth Longfellow

“Iarna este o gravura, primavara o acuarela, vara o pictura in ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte.” Stanley Horowitz

“Doar din amintiri mai pot crede ca vara e anotimpul destinului meu.” Octavian Paler

“Da, sunt recunoscator ca exist si disperat ca va veni o vara in care nu voi mai putea sa urmaresc cum innegreste lumina chiparosii la amiaza ... Ma doare tot ce iubesc acum, pentru ca presimt in orice frumusete sfarsitul, dar poate ca asa arata adevarata iubire. Bucura-te de acest dar vremelnic, striga o voce in mine. Caci nu exista decat daruri vremelnice.” Octavian Paler 

“În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniştea, priveşti bucăţile de cer ce se văd prin frunzişul unui copac, simţi în nări mirosuri ameţitoare, eşti fericit şi nu ştii pentru ce. Nu-ţi mai trebuie nimic în afară de ce eşti. Totul e extraordinar de simplu, într-un fel, vara m-a ajutat să obţin prin simţuri ce nu mi-a fost dat să am prin credinţă. N-a fost nevoie să aflu de la alţii că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. Vara, până şi tristeţile mi se păreau luminoase.” Octavian Paler

“Primavara ne amintim de inocenta noastra. Vara ne reaminteste exuberanta. Toamna ne readuce in minte veneratia. Iarna ne rememoram perseverenta.” Yoko Ono

“Daca o noapte de iunie ar putea vorbi, probabil ca s-ar lauda ca ea a inventat dragostea.” Bern Williams

“Certurile dintre indragostiti sunt la fel ca ploile de vara care lasa in urma pamantul mult mai verde si mai frumos.” Susanne Curchod Necker

“Stiu ca sunt numai vara inimii tale, si nu toate cele patru anotimpuri ale anului.” Edna St. Vincent Millay

“Ar trebui sa existe o vara eterna in sufletele recunoscatoare.” Celia Thaxter

“In timpul verii, cantecul se canta pe sine insusi.” William Carlos Williams

“Miezul verii este vremea cand lenevia devine respectabila.” Sam Keen

“Atunci cand sunt fericiti, oamenii nu isi mai dau seama daca este vara sau iarna.” Anton Cehov

“Pastreaza-ti increderea in toate lucrurile frumoase. In soarele ce a apus, sau in vara ce a trecut.” Roy R. Gilson

“Relaxarea nu este lenevie, si a sta culcat pe iarba intr-o zi de vara, ascultand murmurul apei, sau privind norii plutind pe cer, poate fi cu greu numita pierdere de vreme.” John Lubbock

“Dupa-amiaza de vara - dupa-amiaza de vara, pentru mine, acestea au fost intotdeauna cele mai frumoase doua cuvinte din limba engleza.” Henry James

“Partea vanoasa a mintii, ca sa spun asa, este mult mai dezvoltata in timpul iernii; cea carnoasa, in vremea verii. As putea sa spun ca iarna a daruit oasele si tendoanele literaturii, iar vara, tesuturile si sangele.” John Burroughs

“Cat de dulce am ratacit din camp in camp, si am gustat din a verii mandrie.” William Blake

“Cine vara petrece cantand, iarna ramane flamand.” Proverb romanesc

Bruxelles este capitala Belgiei, prima mentionare istorica fiind in jurul anului 700, cand Sfantul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a imbolnavit la Bruxelles, in timpul unei vizite. Este un oras multicultural si multilingv, sediu al Familiei Regale, dar si al multor organizatii internationale.

Bruxelles are o populatie de circa 140.000 de locuitori si este una dintre cele 19 municipalitati ale Regiunii Bruxelles, care numara peste un milion de locuitori.

Putine orase se pot compara cu Bruxelles in ceea ce priveste componenta sa internationala: un sfert din locuitori sunt straini si cu greu se poate gasi un amestec mai variat de etnii.

Bruxelles a devenit un centru important a numeroase institutii internationale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene.

Bruxelles este considerat ca fiind capitala de facto a Uniunii Europene datorita numarului important de institutii ale Uniunii ce isi desfasoara activitatea aici, cu toate ca UE nu a declarat nicio capitala oficiala. In Bruxelles se afla sediile Comisiei Europene (in cladirea Berlaymont) si a Consiliului Uniunii Europene (in cladirea Justus Lipsius). De asemenea, trei sferturi din afacerile Parlamentului European se desfasoara la Bruxelles in zona Espace Léopold (sediul oficial al parlamentului este la Strasbourg).

Aici se gaseste, de asemenea, sediul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si a altor 1.000 organizatii internationale si 2.000 corporatii internationale. Bruxelles este al treilea oras ca numar de conferinte internationale organizate, devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume. Prezenta UE si a altor institutii internationale face ca aici sa se afle cei mai multi ambasadori si jurnalisti din oricare capitala, devansand Washington D.C..

In anul 2.000 Bruxelles a fost declarat capitala culturala a Europei.

Obiective turistice 

Centrul administrativ al Europei, orasul Bruxelles, surprinde prin arhitectura cladirilor in stil baroc, a muzeelor, dar si prin eleganta si varietatea localurilor.

Orasul medieval este caracterizat prin labirintul de stradute inguste, usor de diferentiat de constructiile de mai tarziu, ca de exemplu bulevardele in stil parizian construite de Leopold al II-lea, marginite de ambasade, banci si de constructii impunatoare, in apropierea noului cartier al Uniunii Europene.

Daca Bruxelles este centrul Europei, Grand Place este centrul Bruxelles-ului, fiind una dintre cele mai frumoase piete din lume. Piata inscrisa in patrimoniul mondial al UNESCO a fost comparata de Jean Cocteau cu un teatru, care seduce printr-o exceptionala unitate arhitecturala. Juxtapunerea edificiilor s-a facut inca din 1695 sub semnul armoniei perfecte intre proiectele individuale.

Stradute pietruite si inguste se deschid in Grand-Place, imensa piata medievala construita in stil baroc, cu fatade filigranate si poleite cu aur, bogat ornate unde te intampina o atmosfera plina de viata. Piata a fost aproape in intregime distrusa de francezi in 1.695, dar apoi a fost reconstruita de catre breslele orasului in mai putin de cinci ani.

Cateva dintre cladirile din Grand Place au fost transformate in cladiri administrative de-a lungul timpului, dar casa breslelor a ramas neschimbata. Fiecare bresla si-a lasat amprenta proprie asupra fiecarei case, dandu-i un nume distinct in functie de fatada. Daca te uiti cu atentie la fatadele bogat impodobite, iti dai seama ca au incercat sa sublinieze faptul ca breslasii nu erau de origine regala sau aristocratica, ci simpli negustori, mandri de obarsiile lor. Una dintre cladiri, pompos denumita "Maison du Roi" (acum adaposeste Muzeul Orasului) este cunoscuta de cei mai multi sub denumirea din flamanda Broodhuis, pentru ca fusese proprietatea brutarilor si niciodata a vreunui rege.

Cea de la nr. 1-3, a "Regelui Spaniei", fusese tot a brutarilor, dar pe fatada se gaseste un bust al regelui Carlos al II-lea. La numarul 3 este "La Broutte" (Roaba), cea a breslei bacanilor, iar la nr. 4, "Le Sac" - a tamplarilor si dogarilor. Bresla arcasilor era la nr. 5, in "La Louve" (Lupoaica), imediat alaturi cea a luntrasilor in "Le Cornet", iar cea a negustorilor de maruntisuri in "Le Renard" (Vulpea). "Le Cygne" (Lebada) adapostise bresla macelarilor, "L'Arbre d'Or" (Arborele de aur) pe cea a berarilor, si continua cu "La Chaloupe d'Or" (Galionul de Aur), "La Rose" (Trandafirul), "Le Chene" (Stejarul), "Le Paon" (Paunul), si bineinteles, cele 7 case ale Ducilor de Brabant, in care nu a locuit nici un duce.

Manneken Pis este o statueta cunoscuta ca simbol national. Legendele spun ca Manneken ar fi fost fiul unui conte si ar fi stins ultima flacara a unui incendiu, dar statueta spune ceva despre ireverenta si excentricitatile bruxellezilor, care au ales ca acest baietas care urineaza sa fie un reprezentant al spiritului lor. O alta legenda spune ca, in secolul XIV, un baietel ar fi urinat pe fitilul aprins al unei bombe destinata sa incendieze orasul. Flacara s-a stins si astfel orasul a fost salvat de un incendiu devastator. A fost realizata in secolul al 17-lea de Jerome Duquesnoy. Statueta a fost furata de englezi in 1.745, de francezi in 1.777, iar in 1.817 un ocnas francez a furat-o si a distrus-o. Ocnasul a fost condamnat a doua oara la inchisoare pe viata, iar statueta refacuta. Din cand in cand, statueta este imbracata in mici costume, avand in momentul actual peste 600 de costume, dintre care si unul traditional romanesc. Manneken are si o surioara, Janneke, care se gaseste la cateva stradute departare.

Atomium este probabil cel de-al doilea monument al Bruxelles-ului, dupa Grand Place. Conceput de catre arhitectul André Waterkeyn pentru Expozitia Internationala din Bruxelles din 1.958, aceasta structura din otel si aluminiu reprezinta o molecula, marita de 165 milioane ori. Are 102 m inaltime si reprezinta cei 9 atomi ai unei molecule. 

Alte obiective turistice deosebit de atractive sunt:

 » Cladiri istorice: Primaria - Town Hall, Palatul Regal Laeken, Palatul Regal, Teatrul Regal La Monnaie - aici s-a proclamat independenta Belgiei in 1830, atunci fiind incoronat si primul rege Leopold I, Palatul de justitie.

» Biserici si catedrale: Catedrala Sf. Mihail ridicata in secolul al XIII-lea, si-a regasit de curand splendoarea de odinioara, are o lungime de 110 m, iar in interior pilastrii care sustin bolta sunt decorati cu statuile celor 12 apostoli. Tot in interior poate fi admirata o sculptura din lem care ii reprezinta pe Adam si Eva izgoniti din rai. Vitraliile atrag atentia prin bogatia si armonia culorilor precum si prin finetea executarii, Catedrala Sf. Gudula inceputa in 1.226 si care de-a lungul timpului a imbinat mai multe stiluri, de la cel gotic pana la cel romanesc, a fost ridicata in onoarea patroanei orasului Sf. Gudula, marea sfanta a Belgiei, Bazilica Sacra Koekelberg, a 5-a ca marime din lume, Biserica Sf. Jean-Baptiste construita in stil baroc de Luc Faydherbe, un elev al lui Rubens, are in interior fresce pictate de Van Loon, un pictor bruxellez din secolul al 17-lea, Biserica Notre Dame du Sablon, cea mai frumoasa biserica gotica din Belgia, Le petit Sablon este o gradina care se afla in partea dreapta a bisericii iar farmecul acesteia rezida si din prezenta a 48 de statui care personifica breslele bruxelleze, Biserica Sf. Cathérine construita in 1.854 de Poelaer, arhitectul care a ridicat si Palatul de Justitie, cea mai mare constructie arhitecturala a secolului al 19-lea. In interior pot fi admirate arcade gratioase, vitralii albastre si galbene si o statuie a Madonnei Negre din secolul al 15-lea. Sub a doua arcada se gaseste si un altar ortodox, Biserica Sf. Nicholas e cea mai veche din Bruxelles, constructia ei a fost inceputa in secolul al 11-lea, dar terminata cu 100 de ani mai tarziu. A supravietuit atacurilor francezilor din 1.695 si inca mai pastreaza o ghiulea intr-unul din pereti.

In jurul Grand Place sunt amplasate cateva dintre cele mai vechi si mai frumoase biserici ale orasului: biserica de la Madeleine, Notre Dame aux Riches Claires, Notre Dame de la Chapelle (aici este inmormantat Pieter Bruegel cel Batran), biserica Saint Nicholas.

» Muzee: Muzeul Regal de Arta, Palatul de Arta, Muzeul de Muzica, Muzeul National al Armatei, Muzeul de Arta si Istorie, Institutul Belgian de Stiinte ale Naturii.

» Parcuri: Parcul Bruxelles, un adevarat spatiu destinat distractiei unde te intampina parcul Mini-Europa, Atomium, restaurante, cinematografe, complexul de produse bio, planetarium, Parcul Jubileului cuprinzand halele, muzeele, parcul propriu-zis si Arcul de triumf, construit cu prilejul sarbatorii de cincizeci de ani de la independenta Belgiei, Parcul Laeken domeniu de 160 ha, cu Palatul din Laeken (resedinta regala belgiana), Cripta regala, serele regale, turnul japonez si pavilionul chinezesc, Parcul Ter Kamerenos, Parcul Cinquantenaire, Parcul Laeken, Parcul Woluwe, Parcul Josaphat, Parcul Kauberg, Gradina Botanica, Parcul Leopold, Parcul Duden, Parcul Astrid si Parcul Malou.

Surse si Adrese Web Utile

http://www.brussels.irisnet.be/en/home/home.shtml

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

http://www.ilotsacre.be/site/ro/bruxelles.htm

http://www.bloombiz.ro/turism/bruxelles-capitala-europei-

Citeste si:

Carnavalul de la Venetia

Istoric

Cuvantul "telepatie" este introdus in 1882 de catre cercetatorul englez Frederic W. H. Myers, pentru a putea denumi comunicarea diferitelor impresii, de la un spirit la altul, independent de caile senzoriale cunoscute.

Termenul „telepatie” provine din cuvantul grecesc „tele” (care inseamna „de la distanta”) si „pathos” (care inseamna „sentiment”, „pasiune”). Interesul asupra telepatiei si-a gasit inceputurile in mesmerism (teoria magnetismului animal). Adeptii acestei teorii au descoperit ca telepatia se numara printre asa-numitele „fenomene inalte”, observate la persoane cu capacitati magnetice, care pot „citi” gandurile si executa ordine nerostite.

Totodata, exista o destul de mare varietate a definitiilor date in decursul timpului telepatiei, pentru care s-au folosit si se folosesc uneori si alti termeni: criptestezie, sugestie ideatoare la distanta, telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceptuala la distanta, radiocomunicatie biologica, transfer de informatie biologica, etc.

A. Patrut a definit in 1990 telepatia astfel: “Telepatia reprezinta o forma de comunicare, un transfer informational intre doi subiecti, in afara canalelor cunoscute".

Telepatia se mai ocupa si de fenomene de deplasare a obiectelor sub actiunea gandurilor, fie actiune voluntara (telekinezie sau psihokinezie), fie involuntara (poltergeist sau spirit care bocaneste).

Telepatia este cu siguranta cel mai cunoscut termen parapsihologic, intrand aproape in limbajul de toate zilele. In mod obisnuit, prin “telepatie" se desemneaza acel fenomen ciudat, foarte incitant si misterios, prin care “se transmit ganduri la distanta".

Despre calatoria gandurilor

Se spune ca Sf. Toma de Aquino citea cu multa usurinta gandurile oamenilor.

Unii cercetarori se intreaba daca nu cumva Ioana d’Arc a reusit sa-l convinga pe Delfinul Frantei de caracterul sacru al misiunii sale pur si simplu pentru ca  i-a repetat acestuia la intrevederea de la Chinon, cuvant cu cuvant, o rugaciune pe care el o rostea adesea si pe care o rostise chiar inainte sa o primeasca pe ea, rugaciune pe care se pare ca Ioana d’Arc o „captase” telepatic.

Paracelsus, ilustrul filosof hermetic al Renasterii, afirma ca a gasit insasi chintesenta vietii, spiritul universal sau corpul astral al omului, care ii permitea sa comunice cu alte persoane vii aflate la distante considerabile.

Sigmund Freud a observat acest fenomen in relatia sa cu fiul sau. Freud a considerat aceasta capacitate drept o facultate regresiva, primitiva, care a fost pierduta de catre om in cursul evolutiei sale. Conform afirmatiilor lui, indivizii legati "telepatic" trebuie sa aiba o legatura emotionala foarte puternica, iar evenimentul transmis pe aceasta cale trebuie incarcat cu sentimente negative.

Pe de alta parte, Carl Gustav Jung i-a acordat o importanta mai mare, considerand telepatia o functie de sincronizare si a descoperit prin experientele sale ca acest fenomen ne influenteaza visele.

Psihologul si filosoful William James a fost un sustinator entuziast al telepatiei, incurajand experimentele de acest gen.

N. Wiener, cunoscut cibernetician de origine americana, considera ca suportul material al telepatiei il constituie, de fapt, undele cu frecventa de 10 Hz, adica cele corespunzatoare ritmului alfa si ca acestea ar fi active in stare de relaxare maxima. Insa psihofiziologii nu sunt de aceeasi parere. Ei sustin ca telepatia este o functie a inconstientului care se manifesta indeosebi in marile trairi emotionale. Ca dovada, acestia aduc rezultatul experimentelor facute pe animale. In timp ce acestora li se inregistreaza electroencefalograma (EEG), la mare distanta li se sacrifica puii, iar in acea clipa, pe EEG apare un impuls nervos.

Unii cercetatori sustin ca telepatia se realizeaza prin intermediul unui camp biogravitational. Exista si oameni de stiinta adepti ai psihotronilor, elemente considerate fara inertie, care pot calatori cu viteze inimaginabile si care ar aduce informatii din viitor in prezent.

Camille Flammarion spunea: "Actiunea unei minti asupra alteia, de la distanta, transmiterea de ganduri, de sugestii mentale si de comunicare la distanta nu sunt mai extraordinare decat actiunea magnetului asupra fierului, decat influenta Lunii asupra marii, decat transportarea vocii umane cu ajutorul electricitatii sau decat minunile stiintei contemporane. Doar comunicarile psihice sunt superioare si acestea ne pot ajuta sa dam de urma cunoasterii naturii umane. Telepatia poate si trebuie sa fie considerata de catre stiinta o realitate incontestabila. Mintea poate actiona impotriva altei minti fara interventia simturilor. Fortele psihice exista cu adevarat, desi natura lor nu ne este cunoscuta. Noi spunem ca telepatia apartine ordinului psihic si nu celui fizic, psihologic, chimic sau mecanic, deoarece ea nu produce, transmite idei si ganduri, iar aceasta se manifesta fara cooperarea simturilor noastre".

Cand Societetea Americana pentru Cercetari Psihice a fost fondata in 1885, telepatia a fost primul fenomen studiat stiintific. Primul test a fost simplu: un subiect-emitator aflat intr-o camera trebuia sa transmita unui subiect-receptor dintr-o alta camera un numar format din doua cifre sau o imagine vizuala. Psihologul francez Charles a calculat sansele matematice de „ghicire” a numarului transmis si a descoperit ca telepatia actioneaza independent de hipnotism.

Interesul pentru telepatie a crescut simtitor in timpul primului razboi mondial, cand o serie de familii au incercat astfel sa ia legatura prin telepatie cu cei dragi aflati pe front.
Interes asupra telepatiei au manifestat si serviciile secrete ale marilor puteri, care incercau prin aceeasi metoda sa gaseasca o cale sigura de transmitere a informatiilor cu caracter top-secret. Experimentele au continuat in timpul "razboiului rece", cand URSS avea o unitate formata din militari, psihologi, psihiatri si medici special destinata acestui fenomen.

Edgar Mitchell, unul dintre primii 14 astronauti ai navei Apollo, a experimentat telepatia in timpul calatoriei sale catre Luna, NASA nefiind instiintata de acest eveniment. Mitchell stabilise cu patru oameni de pe pamant, ca el sa se concentreze asupra unor serii de 25 de numere ordonate diferit, in anumite momente din calatoria sa, iar acestia sa incerce sa le ghiceasca. Astfel, a creat 200 de serii de numere si le-au verificat cand acesta s-a intors pe pamant. A fost uimit sa afle ca doi din cei patru oameni „ghicisera“ 51 de serii, desi estimarile lor initiale faceau referire la aproximativ 40 de serii.

Experimentele magnetizatorilor

Telepatia este cel mai vechi sistem de comunicare la nivelul viului. Ea reprezinta un sistem universal, deci nu tine cont de bariera dintre specii. Dupa studiile parapshihologilor britanici Carrington si Sanderson, se pare ca multe specii practica in mod curent telepatia. Astfel isi transmit unii paianjeni structura modelului panzei si tot asa comunica la distanta furnicile si albinele. Toate speciile, inclusiv omul, manifesta telepatia intre mama si pui, pe baza careia se fac in ultimii ani valoroase experimente militare. Alte experimente militare se refera la telepatia dintre om si delfin.

Pretutindeni unde exista lume vie, exista si telepatie. Primii care s-au ocupat intens de fenomen au fost discipolii lui Mesmer, medic german, fondatorul teoriei pseudostiintifice a magnetismului animal, numit ulterior mesmerism. Acestia se numeau magnetizatori si lucrau cu subiecti aflati in stare de somn artificial, in general in stare de transa hipnotica. Magnetizatorii emiteau comenzi mentale la distanta, pe care subiectul le asculta.

De asemenea, erau capabili sa induca hipnoza la distanta. O alta categorie de experiente a fost denumita simpatism organic si cuprinde transmiterea senzatiilor. Magnetizatorul transmitea senzatii gustative, olfactive ori tactile. El putea transmite stari sufletesti sau organice (oboseala, sanatatea, durerile, emotiile), ceea ce a readus in discutie stravechea activitate a vrajitorilor. Magnetizatorii  realizau simpatismul organic sub hipnoza, iar in privinta aceasta trebuie sa deosebim doua fenomene: transmiterea unei senzatii ori a unei stari este un act telepatic; in schimb, faptul ca respectiva senzatie ori stare actioneaza efectiv asupra subiectului nu mai tine de telepatie, ci de hipnoza. Iata un exemplu clar: hipnotizatorul transmite senzatia de arsura, iar pe pielea subiectului apare arsura reala. Este evident ca subiectul a receptat telepatic senzatia arsurii, dar telepatia se opreste aici. Materializarea arsurii e un alt fenomen, de natura tipic hipnotica.

Experimentele magnetizatorilor au cazut o vreme in uitare. Abia in 1876, fizicianul englez William Barrett le reia, incercand insa sa evite folosirea hipnozei. Din 1883 incepe o ampla actiune de studiere a telepatiei, prin intermediul Societatii Britanice de Cercetari Psihice si prin intermediul testelor publice initiate de Gurney si Myers.

Undele alfa

In anul 1963, Leonid Vasiliev, unul dintre pionerii studiului parapsihologiei, desfasoara experimente de sugestie mentala la distanta, reusind sa comande miscari pe care subiectii le executau fara a fi constienti ca asculta ordine. Acest fapt deschide nebanuite perspective asupra telepatiei, recomandand-o drept tehnica valoroasa pentru manipularea indivizilor. Autoritatile devin brusc interesate si i se cere lui Leodin Vasiliev sa-si continue cercetarile in vederea construirii unor aparate de sugestie mentala. Astazi au aparut indicii ca asemenea aparate exista. Leonid Vasiliev a incercat sa demonstreze implicarea undelor in fenomenul telepatic, dar a dat gres, agentul si receptorul putand comunica chiar la distanate de peste 1.500 kilometri, in timp ce se aflau in custi Faraday, despre care se stie bine ca impiedica propagarea undelor electromagnetice.

In telepatie, receptorul trebuie sa se afle intr-o stare denumita alfa. Denumirea provine de la undele cerebrale alfa, care caracterizeaza encefalograma subiectului pregatit pentru receptionarea mesajului telepatic. Ritmul alfa are frecventa cuprinsa intre 8 si 12 cicli/secunda si caracterizeaza relaxarea, reveria, introspectia, granita dintre somn si trezire. Pentru a intra in ritm alfa, individul trebuie sa elimine orice stimul exterior si sa realizeze repausul psihic. Experimental, starea alfa se realizeaza sub hipnoza, in transa, in timpul premergator visului sau, pur si simplu, intr-o camera linistita si intunecoasa, avand ochii inchisi si urechile astupate. Starea alfa pura caracterizeaza receptia telepatica precum si clarviziunea.

Ai grija ce gandesti

Telepatia sparge tiparul comunicarii verbale. Spunem telepatie, intelegem gandire. Telepatia este dependenta de puterea mintii. Cu cat capacitatea noastra de concentrare si focalizare este mai mare, cu atat gandul emis de noi are sansa de a fi receptionat de ceilalti. De obicei, acest proces se petrece la nivel inconstient. Cand citim o persoana ca pe o carte deschisa, ii receptam gandurile, chiar daca nu facem eforturi constiente pentru asta. In general, in afara ideilor obsesive pe care toata lumea ni le citeste destul de usor, gandurile noastre sunt inaccesibile majoritatii oamenilor. Totusi exista anumite legaturi foarte apropiate care sparg aceste tipare.

A receptiona si a emite anumite ganduri implica asumarea unei responsabilitati. Aceasta capacitate paranormala trebuie folosita doar in bine, pentru a face bine. Un telepat are datoria de a lasa fiintele sa actioneze conform liberului lor arbitru, chiar daca are puterea de a le influenta. Aceasta etica trebuie clar avuta in vedere. Din nefericire, exista persoane care folosesc inconstient aceasta capacitate trezita intr-un grad destul de mare in fiinta lor. Ele isi impun vointa si domina in mod natural spiritele slabe, care se comporta ca si cum ar fi hipnotizate. Daca ne amplificam vointa, mentinem o stare de vigilenta si blocam conexiunile cu aceste spirite inconstiente, dar puternice, putem sa ne ferim de actiunea lor nefasta. Cand va ganditi la cineva, omul respectiv se gandeste de asemenea la voi. Cu cat va ganditi mai intens la el, creste probabilitatea ca aceasta fiinta sa va caute. Daca o cautati voi, este foarte posibil sa va spuna: „A, tocmai ma gandeam la tine...” De aceea, pentru un telepat nu este dificil sa determine o fiinta sa se indragosteasca de el. Ii va fi de ajuns sa doreasca aceasta suficient de puternic, un timp indeajuns de indelungat. Insa intotdeauna este un pret de platit, caci fiecare fiinta trebuie lasata sa actioneze potrivit vointei sale, potrivit liberului sau arbitru.

Avem experiente telepatice zi de zi. Timpul tese intre noi legaturi invizibile. Stabilim legaturi telepatice cu toti oamenii care ne sunt dragi. Aprofundand aceasta capacitate ne putem intelege fara cuvinte si ne putem simti de la orice distanta. Ne putem apropia inimile.

Observatii experimentale

Cel mai adesea telepatia apare spontan, in momente de criza cand cineva drag, un prieten sau o ruda apropiata de care suntem legati sufleteste sufera un accident sau se afla intr-o situatie cu un grad de periculozitate sporit. Practic, o persoana „stie” de la distanta cand cineva drag este in pericol. Asemenea informatii par sa parvina sub forma de ganduri, fragmente de vise, viziuni, halucinatii, imagini mentale sau momente de clarviziune sau, pur si simplu, cuvinte care vin in minte brusc receptorului. Deseori, asemenea informatii fac ca „receptorul” sa isi schimbe cursul actiunilor sale, cum ar fi sa isi schimbe programul sau sa incerce sa intre in contact direct sau prin telefon cu persoana despre care crede ca se afla in pericol.

Mai mult decat atat, uneori apar chiar evenimente telepatice intre oameni si animalele de companie.
Telepatia pare sa fie aflata intr-o stransa relatie cu starea emotionala a individului. Acest lucru este la fel de adevarat atat pentru emitator cat si pentru receptor.
Studiile au aratat ca femeile sunt mai buni telepati decat barbatii si acest lucru a fost explicat prin faptul ca femeile sunt mult mai sensibile din punct de vedere emotional decat barbatii si ca se bazeaza mai mult pe intuitie.

Telepatia poate fi indusa si in timpul somnului. Se pare ca acest fapt este legat de o serie de factori biologici: volumul fluxului sanguin se schimba in timpul emisiei si receptiei telepatice, iar encefalogramele subiectilor monitorizati arata ca undele cerebrale ale receptorilor se adapteza de asa natura incat sa se potriveasca cu cele ale emitatorului.
Studiul telepatiei este departe de a fi terminat, psihologii continuand munca de cercetare a acestui fenomen deosebit.

Intoxicatiile cu CO

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fara gust, degajat de toate combustiile incomplete. Este o intoxicatie de cele mai multe ori colectiva si de obicei accidentala.
Acuzele prezentate de pacienti sunt: astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, pierderea constientei, aspect visiniu al pielii.

Conduita de urmat: siguranta salvatorului. Nu este permisa intrarea in zona cu emanari de gaze fara echipament de protectie.

In toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat cat mai rapid la o unitate spitaliceasca. Daca este posibil administram oxigen cat mai precoce in concentratii mari.

Intoxicatiile cu medicamente

Apar in doua circumstante: accidental mai ales la varstele extreme si voluntar cel mai frecvent fiind intoxicatii polimedicamentoase.

Semne generale prezentate: agitatie sau somnolenta, tulbari de constienta, poate exista o halena specifica, dureri abdominale, varsaturi, diaree.

Conduita de urmat: Protocolul de evaluare al nivelului de constienta si al functiilor vitale (ABC) ale pacientului se respecta. Totdeauna se cauta cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul pacientului si ele vor fi transportate impreuna cu pacientul la spital. Daca pacientul este constient se poate tenta provocarea de varsatura, iar in cazul victimei inconstiente se va transporta in pozitia laterala de siguranta.

Intoxicatia cu substante caustice

In grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) sau baze puternice (amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce in raport cu natura lor si gradul de toxicitate leziuni ale mucoaselor de la simplul eritem la necroza.

Manifestarile clinice (dupa ingestie) constau din senzatia de arsura a mucoasei bucale, dureri la inghitire, varsaturi mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale, dureri retrosternale. Starea de soc se poate instala foarte rapid, chiar la cateva ore dupa ingestie.

Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC). In cazul stopului cardio-respirator la efectuarea ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct dintre gura salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului. Este interisa provocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive. Exemplu: in cazul intoxicatiei cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri.

Intoxicatia cu ciuperci

Apare cel mai frecvent in mod accidental.

Manifestari clinice: colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala alterata.

Conduita de urmat: Prezentare cat mai rapid la medic. Cu cat se intarzie inceperea tratamentului adecvat situatiei, cu atat urmarile pot fi mai grave. Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substante purgative (sare amara).

Intoxicatia cu fum

Deseori integrate intr-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum de incendiu este cauza cea mai frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor de incendiu.
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita.

Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), dupa ce victima a fost scoasa din mediul toxic. Transportul cat mai urgent la spital cu administrare de oxigen, precoce, in concentratii crescute. Pacientii inconstienti se transporta in pozitia laterala de siguranta.

Electrocutarea

Accidentele datorate curentului electric apar in urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca urmare a producerii unui arc electric.

In raport cu intensitatea curentului pot apare urmatoarele manifestari:

§                      senzatie de tremuratura a corpului

§                      contracturi musculare generalizate

§                      pierderea constientei si chiar moartea.

La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei intindere, profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul corpului a energiei electrice in energie calorica. Voltajul arde si intensitatea omoara.

Conduita de urmat:

Siguranta salvatorului. Nu atingeti victima inainte de a intrerupe curentul electric. Se intrerupe sursa de curent. Se indeparteaza victima de sursa de curent utilizand un obiect uscat ca de exemplu o coada de matura, haine uscate, avand grija sa va plasati pe o zona uscata. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC) este pasul urmator cu mentiunea ca se considera posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Daca victima nu respira si nu are puls se incep imediat manevrele de resuscitare cardio-pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti pacientii electrocutati se transporta la spital.

Oxitocina, hormonul care joaca un rol complex in relatiile interumane, nu este nici pe departe un soi de “elixir al increderii”, care ii face pe oameni usor de pacalit, asa cum lasa sa se inteleaga companiile de pe internet care il comercializeaza. Un studiu efectuat de cercetatorii belgieni a demonstrat exact contrariul.

Echipa de cercetatori, condusa de Moïra Mikolajczak de la Universitatea Catolica Louvain (UCL), Belgia, a administrat la doua grupuri de voluntari, a cate 30 de persoane fie oxitocina, fie placebo. Apoi voluntarii au jucat un joc in care erau pusi sa dea bani unei persoane de incredere, care ar fi fost in stare sa tripleze suma. La final, cercetatorii au remarcat ca subiectii carora le-a fost adminstrata oxitocina au facut "transferuri" mai mari de bani partenerilor decat cei din grupul placebo, dar nu si cand "depozitarii" au fost prezentati ca fiind nedemni de incredere.

"Pe internet exista companii care vand oxitocina drept un soi de elixir al adevarului, lasand sa se inteleaga ca ii face pe oameni complet naivi: administreaza oxitocina unui om de afaceri si iti va cumpara produsul; administreaza oxitocina unei femei si se va indragosti de tine. Studiul nostru demonstreaza insa exact contrariul", a comentat Mikolajczak.

Acesta este primul studiu cu subiecti umani care arata ca acest hormon nu-si face efectul in orice situatie, a precizat neuropsihologul Thomas Baumgartner de la Universtatea Basel, Elvetia. "Urmatoarea intrebare la care trebuie sa gasim un raspuns este ce se intampla in creier pentru ca acest lucru sa se intample", a adaugat el.

Surse si Adrese Web Utile

Newscientist