Feniculul - planta medicinala

Feniculul (foeniculum vulgare) este o planta perena, robusta, ce are o dezvoltare verticala, ajungand pana la 1.5 m inaltime. Frunzele pornesc din teci bine dezvoltate, fiind localizate in jurul unor lujeri grosi. Frunzele capata catre varf un aspect septat, divizat, conferindu-le acestora o forma penata. Florile mici si galbene sunt dispuse in umbrele mari, distincte.

Vorbim, in general, despre doua specii ale acestei plante:

· Soiul amar (vulgare),

· Soiul dulce (dulce).

Cert e faptul ca ambele soiuri se disting prin calitatile medicinale.

Feniculul este o planta originara din zona mediteraneana, insa se cultiva in numeroase ale zone ale globului. Cele mai utilizate parti ale plantei sunt: frunzele uscate si uleiul esential, remarcandu-se indeosebi prin rolul expectorant-aromatizant.

Din cele mai vechi timpuri, feniculul este folosit in tratamentul deregarilor menstruale, dispepsie, balonari si tuse. Uneori, feniculul este administrat in scopul reducerii efectelor neplacute ale laxativelor.

Siropul obtinut din fructe si sucul extras din planta proaspata de fenicul sunt indicate in tusea cronica si inflamatiile cailor respiratorii superioare la adulti si copii. Fructele reprezinta ingrediente traditionale folosite la prepararea potiunilor carminative utilizate in combaterea flatulentei la copii. Exista si preparate destinate uzului extern (aplicatii terapeutice) in cazul unor afectiuni dermatologice, conjunctivite si blefarite. Uleiul de fenicul are o aroma similara semintelor de anason si se utilizeaza in acelasi mod ca si fructele.

Specialistii recomanda utilizarea unei doze zilnice de 5-7 g de fructe, 10-12 g de sirop de fenicul sau 0.1-0.6 ml de ulei de fenicul. Mentionam ca siropul contine 0.5 g ulei / 1 kg de sirop.

Uleiul de fenicul este bogat in fenilpropanoizi, in special in trans-anetol. Se disting doua tipuri de ulei:

· Uleiul amar (30-75% anetol, 12-33% fenchona);

· Uleiul dulce (89-90% anetol, 1-10% fenchona).

Fructele de fenicul contin diversi flavonoizi si furanocumarine, reprezentand totodata sursa industriala de anetol. Anetolul este utilizat ca aromatizant in industria cosmeticelor si in productia de lichior (ouzo, absint, sambucco).

Uleiul de fenicul, in special prin anetolul pe care il contine, exercita o actiune spasmolitica, carminatica, anti-infamatorie, stimulatorie estrogenica, anti-microbiana si stimulatoare a tranzitului intestinal.

Anetolul si fenchona sunt secreto-litice. In concentratii ridicate, anetolul este toxic.

Uleiurile care contin un nivel ridicat de estragol (substanta care, experimental, induce dezvoltarea de tumori la soareci) trebuie evitate.