Interferente.ro Sanatate Boli si afectiuni Fibromul uterin tumoara benigna

Luni, 13 Mai 2013 14:42

Fibromul uterin - tumoara benigna

Fibromul uterin este o tumoara benigna uterina, frecvent intalnita intre varsta de 30 si 50 de ani.

Terminologia corecta este de miom, dar termenul cel mai des utilizat, atat de specialisti cat si de nespecialisti, este de fibrom sau fibromiom. Aceasta poate fi o tumoara unica sau multipla, cu dimensiuni variabile – microscopica sau atingand volumul unei sarcini de 6-7 luni, care ia nastere din fibrele musculare, netede, ale muschiului uterin, orientandu-se circular. Este o tumoare bine delimitata de tesutul muscular uterin din jur iar pe sectiune are o culoare roz-sidefie. Se poate localiza mai rar la nivelul colului uterin dar cel mai frecvent la nivelul corpului uterin, se poate dezvolta pe suprafata uterului, subperitoneal si, in acest caz, simptomatologia este redusa. Tumoarea se descopera numai la un consult genital sau, daca este de dimensiuni crescute, o simte insasi femeia prin palpare abdominala.

Localizarea sub mucoasa sau dezvoltarea fibromului in cavitatea uterina prezinta o simptomatologie mai zgomotoasa. Femeia poate avea hemoragii uterine abundente, in timpul menstruatiei sau intre menstruatii si/sau dureri colicative repetate, cand fibromul are tendinta sa fie eliminat prin col. Localizarea chiar in grosimea muschiului uterin este destul de frecventa si asociata cu hemoragii in perioada menstruatiei si dureri pelvine surde. Daca fibromul este localizat pe fata anterioara a uterului, femeia poate prezenta tulburari urinare, dureri, mictiuni frecvente sau chiar incontinenta de urina, iar daca localizarea este pe peretele posterior al uterului – durerile lombare sau in momentul defecatiei nu sunt rare.

Deci, semnele prin care se face cunoscuta tumoarea sunt hemoragia si durerea. Foarte frecvent insa tumori mari (de exemplu, cat un cap de adult) sunt descoperite la examenul ginecologic sistematic, pe care orice femeie trebuie sa-l faca cel putin odata pe an. Hemoragia genitala insa, asociata sau nu cu o anemie secundara, este simptomul cel mai frecvent intalnit in cazul unui fibrom. Aceasta sangerare se datoreste cresterii in grosime a mucoasei uterine concomitant cu dezvoltarea fibromiomului.

In general, diagnosticul de fibrom se pune usor de catre medciul specialist. Se poate confunda insa cu o sarcina normala sau patologica, cu un chist de ovar sau un cancer de sigmoid, cu un bloc apendicular sau cu o pelviperitonita.

Fibromul uterin, daca nu este extirpat, poate suferi unele modificari secundare sau se poate complica. Astfel, poate suferi o degenerare chistica sau grasoasa, se poate impregna cu saruri de calciu (calcificare), se poate infecta (in special cel localizat submucos), poate suferi o necroza sau poate degenera sarcomatos (un cancer cu un  prognostic rezervat).

Formarea fibromului este legata de estrogeni (hormoni secretati de ovar in special). Aceasta legatura este probata pe de o parte prin receptorii pentru estrogenii pe care ii are tesutul fibroamelor, iar pe de alta parte prin datele clinice.

Fibroamele nu se intalnesc inainte de pubertate (cand producerea de estogeni a ovarelor este scazuta); ele scad in dimensiuni sau chiar dispar dupa menopauza (perioada cand estrogenii sunt, de asemenea, sintetizati in cantitati mai reduse); cresc in dimensiuni daca femeia primeste un tratament cu estrogeni sau, din contra, are o dezvoltare redusa sau stationara, daca femeia este supusa unui tratament cu antagonisti ai estrogenilor (progesteron, progestive de sinteza sau androgeni).

Tratamentul nu poate fi standardizat, fiind in general individualizat si corelat cu simptomatologia pe care o prezinta, cu varsta bolnavei si cu dimensiunile tumorii. Cel mai frecvent, boala este supusa unei conduite chirurgicale, daca fibromiomul este voluminos si produce disconfort sau chiar dureri, daca se asociaza cu hemoragii repetate, cu sterilitatea sau cu avortul habitual, ori daca aceasta este tanara.

Fibromioamele multiple necesita o terapie chirurgicala care trebuie sa respecte functia menstruala si reproductiva a femeii – daca aceasta este tanara – sau cel putin functia menstruala, daca bolnava este inainte de menopauza. Miomectomia (extirparea fibromiomului) este o interventie frecvent efectuata, histerctomia totala efectuandu-se la femeile in preajma menopauzei, dupa menopauza, sau daca fibromioamele sunt voluminoase sau multiple.

Tratamentul medical – constand din progestative sau androgeni – se aplica femeilor cu fibroame mici si in special asociate cu hemoragii, celor in apropierea menopauzei sau carora nu li se poate efectua o interventie chirurgicala datorita unor boli asociate.

Foarte adesea fibromioamele urinare sunt eliminate prin chiuretaj uterin, care opreste hemoragia, uneori extrem de abundenta, si permite un examen histopatologic. Nu de putine ori fibromiomul este asociat si cu un cancer de endometru.

Fibromiomul uterin poate fi diagnosticat, tratat corect si la timp, ca de altfel si alte stari patologice feminine, daca femeia este examinata genital cel putin o data pe an.

Autor: Dr. Maria Cernea

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: