Interferente.ro Descopera Istorie Imparatul Maximin Tracul

Marţi, 22 Aprilie 2014 23:56

Imparatul Maximin Tracul

Imparatul Maximin TraculBarocul roman Maximin Tracul

O teribila notorietate castiga in Roma epocii Dominatului un barbar, Maximin, originar dintr-un sat “intr-o regiune dintre cele mai departate si pe jumatate salbatica a Traciei” (unde e de recunoscut, probabil, Dacia). Omul omul era teribil la infatisare, dupa cum il decrie Herodian, caci fusese pastor iar prin statura vanjoasa si neverosimila, cam de 2.35 m, izbea ochiul. Rezistent fiziceste ca Hercule, Maximin urca in fuga ierarhia militara, conduse felurite cohorte, apoi guverna provincii. In fine, ajunse sef al instructiei soldatilor recrutati de curand, asa incat nu fu greu sa castige soldatimea juvenila. Ca efect, veni alegerea lui Maximin, in spiritul democratiei soldatesti a vremii ca imparat in locul lui Severus Alexander care era stupid, feminin si statea sub papucul mama-sii, ceea ce nu era de admis. Teribila prezenta acest Maximin Tracul si, ca atare, de indata crescura in jurul lui adevarate eposuri mitolofice si de-ar fi trait mai mult putea genera artisticeste o “maximiniada”. Din ce se intcmeste, prin urmare, mitul roman al lui Maximin Tracul?

O rasa a fortei fizice

Izbitoare e la el “exemplaritatea fizica”: ca instructor, nu le explica soldatilor exercitiul ei “le da el cel dintai pilda”. Soldatia lui Maximin era teribila si il gasim nu o data in circumstante extraordinare, apropiate de notiunea moderna a fabulosului. “Germanii se retrasera – zice Herodian – fugind catre una dintre mlastinile acelea fara sfarsit si acest lucru ii facu pe romani sa stea in cumpana, nestiind daca sa mai porneasca in urmarirea lor, ori nu. Atunci Maximin se avanta calare in apa si, desi calul se cufundase pana mai sus de pantece, ucise pe tot barbarii care incercau sa i se impotriveasca: soldatii se rusinara sa-si lase imparatul singur sa lupte pentru ei, asa ca isi luara inima in dinti si intrara, la randul lor, in mlastina”.

De aceea, nu intamplator, Maximin puse sa se zugraveasca acest episod la o dimeniune macroscopica si ordona sa se aseze pictura in Senat spre a speria pe aristocrati. Simtul lui plebeian merge in directia terorizarii burta-verzimii. In planul plasticii umane, Maximin Tracul aduse statura giganta si senzatia de emotie solemna ca in fata fenomenelor naturale: “Toata infatisarea lui te infiora si trupul ii era atat de mare (si vanjos) ca anevoie puteai gasi, atat printre atleti eleni cat si printre cei mai cranceni dintre barbari, un barbat care sa se poata masura cu el”.

O reactie la uzurpare

Pe langa gigantismul fizic, Maximin Tracul inrauri spiritele prin “retorica violentei”. Odata propus imparat, gigantul din Tracia se prefacu, umil, a nu primi dovada de consideratie, apoi ii instiga cu mestesug pe soldati sa-l omoare pe Severus Alexander. Nu lipsira la el, psihologiceste, sangvinitatea barbara si gustul pentru teroare caci Maximin fuse, ca si altii, un condottiere al vremii antice. Omori pe un Magnus si se bucura cand un Quartinus fu taiat, incuraja delatiunea si totusi omora pe delatori. Spre a impresiona Senatul, aduse o ilustratie picturala a fortei sale herculeene si o aseza la vedere. Acest strain fioros, de neam trac, aduse in Roma o adevarata galgaire a sangelui.

Si de unde aceasta violenta statornica, provenita parca dintr-o minte cu calcul diabolic? Neindoios, dintr-o iluzie a compensatiei si din complexul joasei lui extractii sociale ca si din cauza “barbariei” lui, pe seama careia isi inchipuia ca rand senatorii. Maximin Tracul practica metoda razboiului pustiitor si ardea in invazii totul.

Moraliceste, Maximin Tracul incuraja delatiunea si reconsidera procesele dirijate din culise. Valorile se metamorfozau cu repeziciune si totul se prefacea in bani, dupa ce bogatasii vremii fura cu totul jefuiti. E la acest cioban, venit din salbaticiile Traciei, o atat de violenta ura fata de romani si o atat de unitara distructie incat impresia e mereu de program iesit dintr-un raspuns la o uzurpare. Perisabilitatea puterii si a posesiunii e, sub Maximin Tracul, aproape fara precedent. Avem in acest trac, ajuns imparat, un Nero barbar si un razbunator care transforma Roma intr-o mascarada si epoca – intr-o adevarata farsa baroca. Sentimentul revoltei instinctive tracice incepuse sa se organizeze.

Artur Silvestri

Addthis