Importanta climatului in stabilirea indicatiilor si contraindicatiilor curei balneare II

Bioclimatul tonic-stimulant caracterizeaza climatului de munte, incluzand Carpatii Orientali, Meridionali si Apuseni, si incepe cu altitudinile de 700-800 m. Statiunile balneoclimaterice Vatra Dornei si Borsec se situeaza la acest nivel.

Caracterele climatului de munte, respectiv scaderea presiunii atmosferice si concomitant a presiunii partiale a oxigenului, scaderea temperaturii si umiditatii absolute a aerului, cresterea radiatiei solare globale cu predominanta celei ultraviolete, realizeaza conditii de stres asupra organismului uman.

Pentru mentinerea concentratiei de oxigen in sange, intra in activitate mecanisme compensatorii, cum ar fi: cresterea ventilatiei pulmonare, cresterea amplitudinii si frecventei contractiei cardiace, mobilizarea globulelor rosii din rezervele medulare, cresterea patului vascular prin deschiderea de capilare noi la nivelul plamanilor, al sistemului nervos central si al rinichilor; de asemenea, este activat metabolismul celular.

Aerul de munte uscat, lipsit de alergeni si bogat in aeroioni negativi si aerosoli terpenici, are efecte descongestionante asupra mucoasei cailor respiratorii si efect antialergic. In plus, aerul rece de munte declanseaza mecanismele de termoreglare. De asemenea, razele ultraviolete, prezente si in cursul iernii, favorizeaza metabolismul calciului, prin transformarea ergosterolului cutanat in vitamina D2.

Climatul de munte are deci o actiune favorabila, cu valoare profilactica, asupra organismului omului sanatos. Dupa trecerea fazei solicitante de adaptare, se realizeaza rezerve de energie si o imbunatatire a mecanismelor ce intervin in asigurarea oxigenarii, in activitatea sistemului cardiovascular si a aparatului respirator, in metabolismul celular si tisular. Creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii, prin cresterea capacitatii imunologice si biologice nespecifice. Efectele mentionate justifica eficienta tratamentelor cu rol curativ in unele afectiuni ca: hipertiroidia, starile de anemie, bronsita cronica, astmul alergic, nevroza astenica si altele.

La bolnavii cu afectiuni ale aparatului respirator si cardiovascular, in stadii avansate, cu rezerve functionale reduse sau cu deficiente de termoreglare, climatul de munte, mai ales altitudinile care depasesc 1.000 de metri, poate favoriza agravari pasagere sau compensatorii. De aceea, este necesar sa se ia unele precautii, chiar de catre omul sanatos. Astfel, se vor evita ascensiunile rapide, care ar putea declansa “raul de munte”. O contraindicatie pentru climatul montan o constituie sarcina, atunci cand femeia provine dintr-o localitate cu altitudine joasa. De asemenea, sunt contraindicate: starile de convalescenta, insotite de stare de denutritie importanta; astenia fizica sau psihica pronuntata; varstele inaintate, la persoanele la care fenomenele de scleroza sunt pronuntate; bolile cardiovasculare si ale aparatului respirator in stadii avansate.

Asadar, si bioclimatul zonelor de munte are indicatii si contraindicatii ce trebuie cunoscute bine.

Bioclimatul sedativ-indiferent, denumit si de crutare, caracterizeaza climatul de podis si de dealuri, cuprins intre limitele de altitudine de 200-300 m si 700-800 m. El include zona subcarpatica (dealurile exterioare ale Carpatilor Orientali si Meridionali), Piemontul getic, dealurile vestice, Podisul Moldovei, Podisul Transilvaniei, Dobrogea. Vegetatia este foarte variata si cuprinde paduri de foioase, silvostepa, stepa, livezi si culture.

Caracterele acestui climat, respectiv valorile medii lunare ale temperaturii aerului, presiunea atmosferica si durata de stralucire a soarelui sunt moderate in tot cursul anului. Aceasta face ca aclimatizarea sa fie imperceptibila, indiferent de altitudinea localitatii din care vine bolnavul, de varsta acestuia si de afectiunea pe care o are.

Efectele acestui bioclimat se caraterizeaza prin punerea in repaus a functiilor sistemului neurovegetativ si endocrin. Aceasta este si explicatia indicatiilor largi ale bioclimatului sedativ-indiferent in: stari de covalescenta dupa afectiuni ce au necesitat repaus prelungit la pat; surmenaj fizic si intelectual; varstele mai inaintate; nevroza astenica; bolile reumatismale inflamatorii cu potential evolutiv important; bolile aparatului cardiovascular si respirator in stadii mai avansate; sindromul de menopauza etc.

Posibilitatile de alegere sunt mari, deoarece in conditiile acestui bioclimat se gasesc numeroase statiuni balneoclimaterice, cu profiluri foarte variate de boala. Astfel, in Campia Tisei – Buzias, Felix; in Podisul Transilvaniei – Sangeorz-Bai, Bazna, Ocna-Sibiului, Sovata; pe versantul sudic al regiunii subcarpatice – Slanic-Prahova, Pucioasa, Calimanesti, Caciulata, Govora, Olanesti; pe versantul sud-vestic al regiunii subcarpatice – Baile Herculane.

Avand in vedere cele expuse, este necesar sa facem cateva precizari:

Deoarece organismul uman este un tot functional si nu o asamblare de organe, alegerea unei statiuni balneoclimaterice, in scop profilactic, curativ sau de recuperare functionala, trebuie facuta dupa un examen medical minutios.

In indicatiile tratamentelor balneoclimaterice vor fi luate in considerare atat boala principala, cat si afectiunile asociate. Daca afectiunea asociata este contraindicata pentru statiunea recomandata in boala principala, atunci indicatia se anuleaza.

Stabilirea profilului medical al unei statiuni balneoclimaterice trebuie sa rezulte din coroborarea datelor referitoare la proprietatile factorilor balneari si ai bioclimatului in contextual caruia acestia actioneaza asupra organismului uman.

Importanta climatului in stabilirea indicatiilor si contraindicatiilor curei balneare I

Dr. Elena Berlescu