Inchinare catre Iisus Hristos la sarbatoarea de Craciun

Craciunul e o sarbatoare binecuvantata si sfanta, in linistea careia corurile ingeresti canta imnuri de lauda. In aceste zile de sarbatoare e bine ca omul sa se roage in semn de inchinare catre Iisus Hristos.

Veniti deci sa ingenunchem cu gandul inaintea ieslei din Viflaim. Cum ne emotioneaza si gandul ca mii de miloane de frati de-ai nostri, se insufletesc in rugaciune in aceasta zi friguroasa.

Sa ne rugam!

Nu poate vorbi omul atunci cand ingerii canta. Sa-i lasam sa-si inalte slavitele cantece de marire, noi insa sa amutim cu uimire sfanta, numai inima sa ne bata, inima noastra omeneasca, recunoscatoare. Acum nu se poate vorbi, ci numai multumi si cere.

Iti multumim, pruncule Iisus, pentru toate.

Iti multumim ca ne-ai dat aceasta zi binecuvantata – ziua de Craciun, in care steaua a stralucit deasupra pesterii din Viflaim, a revarsat mai intai lumina asupra pasilor nostri ce orbeciau in intuneric.

Iti multumim pentru fiecare clipa a vietii tale pamantesti de 33 de ani. Iti multumim ca ai petrecut in mijlocul nostru si te-ai ostenit pentru noi. Iti multumim pentru toata picatura de sudoare ce ai varsat pentru noi, pentru palmile peste obraz ce le-ai suferit in locul nostru, pentru batjocura, scuiparile, cununa de spini, ranile sfinte si moartea grozav de dureroasa cu care ne-ai mantuit ... Pruncule Iisus, iata, in aceste zile binecuvantat de sfinte, de Craciun, pentru toate-toate acestea multumiri aducem Tie!

Nu am fi insa oameni, oameni coplesiti de dureri si necazuri de n-am si cere ceva de la tine acum.

Nu te mania pe noi, pruncule Iisus, daca rugamintea noastra se indreapta si in ziua aceasta sfanta catre tine si cere pace sufletului zbuciumat al omenirii.

Doamne, noi credem ce a prorocit Isaia despre Tine, ca in Imparatia ta, vor trai la un loc lupul cu mielul, si leopardul se va odihni cu iedul (Isaia 11, 6) si acolo sabiile se vor topi in pluguri si lancele in coase (Isaia 2, 4). Da, noi credem ca aceasta pace binecuvantata ar stapani pe pamant cand oameni ar primi jugul tau, care e placut si, sarcina ta, care e usoara. Dar priveste viata noastra, acum la peste doua mii de ani de la nasterea ta si ne compatimesti! O, cati sunt, care inca nici nu au auzit de tine! Si, dintre aceia, care se numesc crestini si credinciosii tai, cat de multi sunt, care prin viata lor usuratica, fara inima si imorala, batjocoresc numele de crestin ... Vedem roadele acestei vieti, suferim de-ajuns pe urmele ei!

Pruncule Iisus! Tu ne-ai spus ca „din aceasta vor cunoaste toti, ca sunteti ucenicii mei, de veti avea dragoste intre voi” (Ioan 13, 35) si totusi ura nemarginita clocoteste in inimile indivizilor si a popoarelor. A izbucnit grozav razboiul si flacara lupei sangeroase intre frati, in urma neintelegerilor intre clasele sociale. Cata cearta, dusmanie, rautate este intre noi, incat nu ne iertam, nici mila nu avem unul fata de altul.

Iisuse, Tu ne-ai spus, ca “pace las voua, pacea mea o dau voua: nu v-o dau, cum o da lumea” (Ioan 14, 27). Asa ne-ai spus odinioara, dar unde a disparut pacea din mijlocul nostru? Cine traieste azi in pace si fericire? Nu avem pace cu noi insine, fiindca n-am facut ordine in patimile si instinctele ce ne indeamna la pacat si nu avem pace cu altii pana cand noi insine nu avem pace.

In noaptea tainica din Viflaim au cantat doua coruri: ingerii curati din ceriuri si pastorii de pe pamant. Din cantarea sufletelor curate si a inimilor binevoitoare a rasarit marirea lui Dumnezeu si pacea oamenilor. Astazi insa sunt putine inimi curate si suflete binevoitoare intre noi si de aceea nu este „marire lui Dumnezeu”. Si ... fiindca nu-i dam marire cuvenita lui Dumnezeu, nu avem nici „pace intre oameni”.

Caci si astazi tot numai numele ne e crestin, nu insa si viata, de aceea ne zbatem intre chinurile mortii, de aceea se sfarseste fara rezultat orice incercare a noastra si ni se inchid toate caile pe care om pornit cu nadejde.

Ne rugam tie Iisuse, ca sa fim ai Tai cat mai multi si cat mai tare! Ne rugam Tie, ca in intunericul noptii ce a cuprins omenirea sa strabata iarasi lumina ta din Viflaim si sa auda diecare om de pe buzele ingerilor, sa auda si sa inteleafa si sa infaptuiasca in viata sa mesajul Tau preasfant: „Nu va temeti, caci va vestesc bucurie mare, care va fi la tot poporul, astazi s-a nascut voua Mantuitorul” (Luca 2, 11).

Cu inima umila si smerita sa striga:

Iisuse, iubeste-ne! Iisuse, ajuta-ne! Iisuse, nu ne parasi niciodata! Amin.