Influenta temperaturii asupra omului

Omul, ca si celelalte animale de altfel, are posibilitati naturale de a se acomoda la diferite temperaturi. Astfel, in regiunile noastre omul rezista la caldurile tropicale din cursul verii, cand temperatura depaseste 40ºC la umbra, atingand chiar 60ºC pe sol, la soare, dupa cum rezista la gerurile din iarnuarie, cand temperatura coboara la minus 35º. In alte regiuni, omul rezista la variatii si mai mari de temperatura, diferentele de la o extrema la alta depasind chiar o suta de grade.

Prin turism, organismul omului este supus la variatii bruste atat de caldura, cat si de frig. Acestea devin pentru om agenti patogeni care pot produce adevarate accidente.

Accidente produse de caldura

In afara de acea incetineala pe care o determina in functionarea organelor, caldura poate sa produca si unele accidente mai mult sau mai putin grave. Temperatura, prin razele solare, produce o iritatie si o roseata a pielii numita erythem solar sau popular lovitura de soare. Acest accident devine grav cand se merge mult prin bataia razelor solare, mai ales dezbracat sau in costum de plaja. In aceste cazuri se produce o congestie a plamanilor si chiar a muschilor.

Caldura razelor solare produce asupra corpului descoperit o congestie a meningelui, accident destul de grav, cunoscut sub numele de insolatie. Bauturile alcoolice predispun organismul la insolatie. Aceste accidente se produc obisnuit dupa un mers sau un urcus prin soare mai lung de 4 ore si, aproape obligatoriu, dupa 10 ore, exceptand cazul cand turistii sunt antrenati cu caldura. Caldura mai activeaza si unii microbi ai aparatului digestiv, care dau diaree, dizenterie sau urca temperatura corpului.

Accidente produse de frig

Organismul suporta mai bine scaderile de temperatura. De altfel, in turismul de munte acestea sunt cel mai des intalnite. Frigul isi manifesta actiunea printr-o diminuare in activitatea pielii, compensata printr-o activitate sporita a rinichilor. Circulatia periferica sanguina este slabita si singele se retrage in partile profunde ale corpului. Accidentele de frig sunt locale si generale.

Cele locale, numite si degeraturi, se produc la organele periferice: membre, urechi, nas, organe genitale etc. si ele prezinta stadii din ce in ce mai grave, incepand cu inghetarea si sfarsind cu cangrena partilor degerate.

Accidentele generale sunt mai grave.

In cazul accidentelor de frig, punerea in circulatie a sangelui prin frictiuni cu zapada sau bai cu apa rece e primul remediu, pe cand trecerea brusca de la frig la cald constituie cel mai mare pericol.

Racirea corpului depinde, in afara de scaderea temperaturii, si de:

· umiditatea aerului;

· miscarea aerului sau intensitatea vantului;

· irigatia sanguina a pielii, care este reglata de nervi involuntari;

· capacitatea imbracamintei de a pastra caldura.

Umiditatea aerului, sau cantitatea de vapori de apa din atmosfera, mareste mult actiunea de coborare a temperaturii si de aceea pe ger uscat inghetam mai putin decat intr-un aer cetos cu temperatura mult mai ridicata. Vantul, de asemenea, coboara temperatura si aerul pare cu atat mai rece cu cat intensitatea vantului e mai mare.

Accidentele de frig sunt atenuate sau evitate prin:

· o buna alimentatie, bogata in calorii, care prin oxidari interne mareste temperatura corpului si activeaza circulatia sanguina;

· exercitii fizice regulate si constante (pun de asemenea sangele in circulatie);

· imbracaminte rea conducatoare de caldura, confectionata din stofe care retin in tesaturile lor aer mult (tricourile si pieile). Capacitatea imbracamintei de a pastra caldura sau de a feri de frig depinde de aerul inchis in tesatura, pentru ca acest aer linistit e rau conducator de caldura.

Acest principiu explica si proprietatea hartiei poroase de ziar sau a hartiei satinate de a tine cald. In ascensiune este necesar ca hainele sa nu fluture sub actiunea vantului, pentru ca aerul din ele sa nu fie miscat decat putin sau deloc.

E necesar de asemenea ca stratul extern al hainelor sa fie impermeabil pentru vant, insa permeabil pentru vaporii de apa, pentru ca umezeala produsa in haine prin transpiratie sa se poata evapora. Hainele impermeabile pentru transpiratia corpului devin repede umede si nu mai sunt, din acest moment, protectoare contra frigului, intrucat isi maresc conductibilitatea termica. Costumele facute din piele adevarata (care e impermeabila la vant si permeabila la transpiratie) sunt cele mai recomandabile, ca si stofele care se apropie prin confectionarea lor de calitatile pielii. Pentru maini, sub manusile de piele, sunt recomandabile manusile lungi si subtiri de matase sau de ata. Manusile, ca si ciorapii, trebuie sa stea mai larg si nu presat, ca sa nu impiedice circulatia sangelui.

Nicolae Topor