Intemeierea Romei intre mit, legende si realitate

Datorita importantei sale deosebite, tema privind intemeierea Romei, a suscitat si suscita un interes permanent din partea istoricilor si specialistilor de-a lungul timpului. Operele istoricilor antici, Plutarh – Oameni ilustri, Vergilius – Eneida, Titus Livius – Ab urbe condita - De la intemeierea Romei, precum si cele ale istoricilor contemporani, Jean-Noel Robert – Roma, F. Braunstein – Marile mituri ale lumii, Eugen Cizek – Istoria Romei, contin ample referiri cu privire la acest subiect.

Principala sursa de informatie cu privire la originile Romei o constituie scrierile autorilor antici: Plutarh, Vergilius si Titus Livius. Fiecare din cei trei are propria viziune si abordare privind intemeirea Romei.

Plutarh, unul dintre cei care a relatat vechi legende transmise din generatie in generatie, are o tripla interpretare. Prima ar fi aceea ca: “Conform unei legende, candva va fi navalit pamanturile Tibrului un neam de oameni puternici si foarte numerosi. Dar bastinasii au tinut piept cotropitorilor si pana la urma i-au infrant. In cinstea acestei izbande a fost inaltat un oras caruia i-au spus Roma, ceea ce inseamna putere.” A alta abordare ne relateaza ca, Roma a fost intemeiata de catre fugari din vechea Troie. Se povesteste ca o parte dintre locuitorii ei au reusit sa evadeze din cetatea aprinsa, sa urce in corabii si sa porneasca spre apus. Coplesiti de durere, ei priveau de departe cum focul le distrigea cetatea. Calatoria lor a fost una lunga si plina de primejdii. Pana la urma, in timpul unei furtuni puternice, ei au fost aruncati cu navele pe un tarm necunoscut. Troienii coboara pe uscat si osteniti de atata zbucium, se culca. In timp ce toata lumea doarme, o femeie pe nume Roma, da o raita sa cerceteze imprejurimile. Ea observa in apropiere un mare rau care se varsa in mare. Roma se intoarce, le trezeste pe femei si le spune ce a descoperit, si ca un loc mai bun decat acesta nu pot gasi. Ea le-a propus sa ramana acolo iar pentru a-si opri barbatii sa continue calatoria a dat foc corabiilor. Zgomotul si agitatia propusa de arderea corabiilor au trezit si barbatii insa era prea tarziu pentru a mai face ceva. Astfel, au ramas pe acel tarm si au intemeiat un oras. Pamantul era bogat si vecinii prietenosi, asa incat acestora le mergea bine. Si ca semn de multumire au dat orasului numele femei care a dat foc corabiilor, Roma.

In scrierile lui Plutarh mai exista si alte alte legende ce ofera si alte explicatii pentru numele orasului Roma. Din multitudinea de legende despre acest oras, cea mai verosibila este cea care leaga numele orasului de Romulus. Aceasta legenda era cunoscuta de catre toti locuitorii din Roma antica. Istoricul Eugen Cizek considera ca Plutarh face referire la legenda lui Aeneas. Dupa distrugerea Troiei, o parte dintre locuitorii ei au fugit luand cu ei comorile orasului. Ei erau condusi de Aeneas si au ratacit multa vreme pe mare. Un vant puternic i-a adus la un liman, si in fata lor se afla un rau lat pe marginile caruia cresteau copaci si tufari desi. Acest taram era Latium. Fugarii au intemeiat pe malurile unuia dintre raurile mai mici orasul Alba Longa. Primul rege a fost Aeneas, iar dupa moartea lui tronul a fost preluat de urmasi.

Un alt istoric antic, Vergilius, ne ofera mai multe detalii cu privire la debarcarea lui Aeneas in Latium. In cunoscuta opera Eneida, el ne spune:

“Lupte va cant si pe osteanul ce odata, din campuri troianice,

Dus de meniri a sosit in pamantul italic, la Lavinii,

Cei de pe mal. Il azvarlira prin tari si pe adancuri intr-una,

Zeii, cat timp a tinut mania mahnitei Iunone.

Patimi si-n lupte-a-ndurat, in Latium pana sa aduca

Zeii troieni si temeiuri sa-si puna cetatii din care

Neamul latin a purces, poporul albanic si Roma.”

Aceasta legenda a fost preluata si de istoricul Titus Livius in Ab Urbe condita. Istoria oficiala si legendele romane pun in legatura fondarea Romei cu sosirea lui Aeneas in Latium. Istoria ne relateaza ca dupa cucerirea Troiei, grecii au omorat toti locuitorii acesteia, crutand doar doua persoane, Aeneas si Antenor. Titus Livius spune ca Aeneas a fugit in tinutul laurentiilor, unde regele Latinus i-a dat-o de sotie pe fiica sa, Lavinia. In cinstea ei, Aeneas a ridicat un oras numit Lavinium. Din aceasta casatorie s-a nascut, Ascanius. Fiul sau, intemeiaza la poalele muntilor Albani, un nou oras Alba-Longa, si continua destinul tatalui sau: intemeierea unui mare oras, prin cei doi fii ai sai, Amulis si Numitor. Pe tron ar fi trebuit sa urmeze Numitor. Amulis se instaleaza ca rege si ii ucide pe toti urmasii de sex barbatesc ai fratelui sau iar pe fiica acestuia, Rhea Silvia, o transforma in vestala, urmand a ramane fecioara pentru tot restul vietii. Insa, Rhea Silvia ramane insarcinata cu zeul Marte, care cade asupra ei sub forma unei ploi de aur. Asa se nasc gemenii, Romulus si Remus, de a caror exsitenta se leaga o noua etapa in intemeierea Romei. Romulus si Remus, sunt pusi pe Tibru intr-un cos, pentru a-i ascunde de Amulius. Cosul ajunge pana la grota Lupercaliilor, la poalele Palatinului. Legenda spune ca aici au fost gasiti si alaptati de o lupoaica. Ulterior sunt gasiti si crescuti de pastorul Faustus si de sotia acestuia Laurentia. Cei doi devin niste tineri vigurosi iar in urma unor altercatii ei sunt dusi in fata lui Numitor, care ii recunoaste ca nepoti ai sai. Gemenii il readuc pe bunicul lor pe tron, apoi se reintorc pe meleagurile unde au crescut si unde doresc sa intemeieze un oras nou. Romulus se instaleaza pe Palatin, iar Remus pe Aventin. Romulus isi ucide fratele si incepe constructia cetatii Roma. Un episod deosebit de cunoscut legat de cetatea Romei este Rapirea sabinelor. Romulus dispare in mod misterios in timpul unei furtuni, in mlastina Caprei. Urmatorii regi ai Romei dupa Romulus au fost Numa Pompilius, Tullus Hostilius, Ancus Marcius, Tarquinius cel Batran, Servus Tullius si Tarquinius Superbus, completand cifra mitica de sapte regi.

Toate aceste legende prezinta mitul intemeierii Romei. Data la care a fost intemeiata Roma este anul 753 i.Hr., data care este confirmata si de cercetarile arheologice efectuate de specialisti. Destinul sacru si imperial al Romei a dezvoltat legende si mituri pe masura, menite sa scoata in relief latura divina a Romei.