Johannes Kepler si astrologia

 Johannes Kepler e cunoscut lumii drept legiuitorul cerului. Asa a ramas el in istoria intregii stiinte.

Si totusi, acest om, ramas celebru pentru indrazneala, probabilitatea si profunzimea gandirii sale, a avut in privinta astrologiei o atitudine contradictorie. Pe de o parte critica cu asprime arbitrarul prezicerilor contemporanilor sai, pe care le atribuia entuziasmului, superstitiei si credulitatii secolului sau, pe de alta parte a facut el insusi horoscoape. Contradictia este doar aparenta. “Sunt un astrolog luteran, care arunca balivernele si retine nucleul”, asa scria el in 1599 profesorului sau de matematica Moestlin. Reforma sa este in acelasi timp simpla si surprinzatoare: el vrea sa faca din astrologie o stiinta naturala ca toate celelalte sau mai degraba o parte practica sau aplicativa a stiintelor naturii.

Critica cea mai ampla a astrologiei o face in “De Stelle Nova”. Lucrarea ataca fara crutare pe astrologii care anuntau secete catastrofale, incendii distrugatoare si razboaie doar pentru ca marea conjunctie – a lui Jupiter si Saturn – avea loc, dupa opt secole, intr-un semn al focului (Sagetatorul, unde era de asemenea si Marte). Kepler refuza orice legatura intre cuvinte si lucruri: numele, configuratiile astrilor au o origine pur umana, rezultand din imaginatia oamenilor si din interesul practic al orientarii printre stele. Mai mult, divizarea zodiacului in 12 semne nu poate fi asociata cu nici un fenomen fizic, nefiind altceva decat o conventie.

Nu poti astepta deci efecte naturale de la o diviziune, de la o nomenclatura sau de la o clasificare pur conventionala. El refuza sa atribuie zodiacului orice proprietate specifica.

Kepler, reformator al astrologiei este acelasi Kepler, novator al astronomiei. Aceasta identitate l-a facut sa nu fie prea bland cu astrologia, “fiica prostuta care cu banii castigati si-a intretinut mama, astronomia, pe cat de savanta, pe atat de saraca”. Iata deci explicatia: lovit de nenorociri si in permanenta lupta cu lipsurile, este nevoit sa faca compromisuri pentru a-si satisface umilele necesitati materiale. De aceea deplange totala inversare a valorilor din partea contemporanilor sai. Acestia isi acordau toti banii si toata atentia astrologiei care nu era decat o superstitie, atata timp cat puteau sa creada in puterea unor nume, a unor forme, diviziuni ale cerului sau constelatii. Cat ar fi dorit Kepler ca toate resursele acestora sa fi fost indreptate spre perfectionarea astronomiei … Doar ea “poate auzi poruncile lui Dumnezeu”.