La asfintirea soarelui si patru definitii ale crepusculului

Adesea, mai ales in lunile calduroase, ne place sa surprindem aparitia zorilor, „spargerea” intunericului, modificarea contururilor formelor. Dar dupa ce soarele coboara sub orizont, incet, ziua isi pierde din stralucire, totul apare dublat de umbra ce precede instalarea definitiva a noptii. Astronomii definesc momentul ingemanarii zilei cu noaptea si al trecerii de la noapte la zi, crepuscul. Cu alte cuvinte, amurgul, deci perioada de dupa asfintirea Soarelui formeaza crepusculul.

Cum se explica prelungirea acestor modificari lente si ce „retine” noapea sa nu apara brusc sau ziua sa nu se instaleze dintr-o data? Atmosfera care filtreaza lumina, difuzand-o prin straturile de aer, creeaza o „bariera” cu indicatorul „incet”. Cat insa de incet? Care este durata crepusculului si cine stabileste aceasta durata? Evident, Soarele. Mai precis pozitia lui sub orizont si latitudinea geografica. In functie de aceste elemente definim crepusculul astronomic, nautic, civil si automobilistic. Un singur „amanunt”. Durata zilei, indiferent de anotimp si de latitudine e mai mare datorita crepusculului, decat ar fi daca n-ar exista „bariera” atmosferei. Atunci noaptea ar cobori brusc si ziua s-ar instala dintr-o data. Se stie, astfel ca noptile la Ecuator sunt mai scurte decat zilele, pentru ca la unele latitudini, inainte de echinoctiul de primavara, ziua sa fie egala cu noaptea. In schimb, la poli exista o zi lunga de peste sase luni. Referindu-ne ls crepusculul astronomic, se poate vorbi de el din momentul apusului Soarelui si pana cand centrul lui coboara sub orizont.

Momentul final al crepusculului astronomic e marcat de instalarea deplina a noptii si marea vizibilitate a stelelor. Luna iunie marcheaza astfel cel mai lung crepuscul astronomic din Bucuresti (2 ore si 28 minute), iar lunile martie si octombrie, spre sfarsit, tot in Bucuresti sunt caracteristice prin scurtimea crepusculului astronomic (o ora si 37 minute). In schimb, crepusculul civil cel mai lung, tot la latitudinea Bucurestiului, este de 38 de minute in iunie si de 30 de minute in septembrie si octombrie. Aceasta durata scurta se datoreaza distantei pe care o parcurge soarele atunci cand centrul sau se afla, dimineata, la 6 grade sub orizont pana la rasaritul sau deplin. Pentru crepusculul de seara drumul invers al soarelui de la apus pana la coborarea la 6 grade sub orizont e specific aceluiasi crepuscul civil. In anumite conditii, exista o prelungre a zilei in noapte, purtand numele celebrelor „nopti albe”, al caror numar intr-un an depinde de valoarea mai mare sau mai mica a declinatiei soarelui si de latitudinea geografica a locului. Astfel, in cazul crepusculului astronomic la 12 grade, crepusculul civil inseamna 6 grad, iar atunci cad soarele se afla aproape de linia orizontului, la 4 grade, se poate vorbi despre inceputul crepusculului automobilistic.

Pentru conducatorii auto, momentul este marcat de aprinderea luminilor de pozitie si respectiv stingerea lor. Se spune, asadar, si pe buna dreptate, „este momentul sa ne luam o masura in plus, asa cum cand se-ngana ziua cu noaptea.