Duminică, 01 Mai 2011 23:08

Lacul Ursu - Sovata

 

Statiunea balneara din Sovata se gaseste intr-o depresiune, aceasta fiind inconjurata de peisaje pitoresti. Muntii sunt acoperiti de paduri asemanatoare junglelor. Datorita acestora zona se bucura de conditii climatice speciale, astfel aerul sarat amestecat cu rasina are efecte benefice. Adevarata senzatie a localitatii este insa succesiunea de lacuri sarate si dulci, Alunis, Verde, Rosu, Nedru, Verde, Mierlei, Parschiva si Lacul Ursu, acesta din urma fiind coroana pe capul Sovatei. Este unic in Europa si nu se stie de existenta unui astfel de lac in intreaga lume.

  

 

Lacul Ursu este cel mai mare lac heliotermic din lume si este unic in Europa. Lacul Ursu este considerat rezervatie naturala, ca lac sarat cu fenomen de heliotermie, bucurandu-se de un regim special de protectie. Lacul Ursu isi primeste in fiecare an miile de turisti care vin atat pentru relaxare cat si pentru vindecarea anumitor boli ginecologice, reumatismale, endocrine, metabolice, neurologice. Unii dintre noi se bucura de lacurile termale, altii de lacurile sarate iar altii de lacul Ursu care le implineste pe amandoua. Efectul heliotermic se datoreaza efectului de sera produs de apa dulce ce curge la suprafata lacului, cu apa sarata concentrata.

 

Lacul Ursu, cel mai important lac sarat si helioterm din Europa, are forma unei piei de urs (de aici si numele), are suprafata de cca 4 ha si adancimea de aproximativ 18 m.

 

El s-a format in primavara anului 1875 intr-o depresiune de prabusire, consecinta a unui proces intens de dizolvare a sarii. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe locul unde se afla azi lacul, era o pasune, iar paraiasele Toplita si Auriu, inainte de a se uni in aceasta pajiste, dadeau nastere, fiecare, la cate o balta, cea formata de primul rand era cu apa sarata ce se incalzea de la soare, iar cealalta, cu apa dulce si rece. In cea calda, oamenii faceau baie in timpul verii, pentru a se trata de diferite afectiuni. Paraul care curgea in continuare, spre sudul pajistei, format din scurgerea celor doua balti, se pierdea sub culmile de sare. Apa a sapat sarea in subteran si pasunea a coborat spre est, formand prin prabusire un mare gol. Cele doua paraiase au umplut acest gol si au format actualul lac, avand conturul unei piei de urs. Surplusul de apa s-a scurs spre vest, intr-o alta forma carstosalina, formand, prin prabusire, Lacul Alunis.

 

Dupa formarea Lacului Ursu, adica dupa ce fenomenul hidric si structura salinitatii s-au conturat, soarele a inceput sa incalzeasca apa sarata din el. Acest lucru a fost observat de oameni, care s-au gandit sa foloseasca apa calda a lacurilor ca factor terapeutic. In anul 1893, Illyés Lajos a luat initiativa ca fenomenul de incalzire a Lacului Ursu sa faca obiectul unor studii stiintifice. Mai multi specialisti s-au ocupat de acest fenomen. La sfarsitul secolului trecut a existat o controversa, cu privire la cauzele care determina incalzirea apei din Lacul Ursu. Unii considerau ca incalzirea se datoreste alimentarii lacului, in interior, cu izvoare fierbinti. Altii au constatat ca pe fundul lacului temperatura era de 14°C, iar in straturile de mai sus, valori de 60-70ºC negandu-se astfel existenta izvoarelor fierbinti si atribuind cauza, in schimb, unor fenomene chimice (descompunerea cristalelor de pirita).

 

 

In 1901, s-a descoperit, pentru prima data, fenomenul de heliotermie. Ulterior, explicarea acestui fenomen a cunoscut noi contributii din partea unor cercetatori ca I. Maxim (1929) s.a. De-a lungul anilor s-au observat temperaturi maxime diferite in Lacul Ursu, la nivelul termoclinei, adica intre 1,5 m si 2 in adancime. Aceste temperaturi sunt determinate de raporturile de concentratie salina a apei de la suprafata, care este mai dulce, si a celei de adancime, care este mai sarata, de conditiile hidrometeorologice, de agitatia mecanica si de transparenta apei lacului.

 

Prof. dr. Marius Sturza, care a urmarit fenomenul de heliotermie la Sovata, timp de peste 20 de ani, sustine ca, atunci cand lacurile sarate nu sunt rascolite si sunt favorizate de multe zile calde si senine, fara vanturi, pot sa atinga temperaturi inalte, la anumite adancimi. Astfel, el arata ca in Lacul Ursu, s-a masurat temperatura maxima de 70°C in 1898, de 60-65° in 1909, iar el a constatat 53-57°C in anii 1929-1931.

 

Cauza reducerii heliptermiei lacului, pe parcursul anilor, s-a datorat, in principal, modificarii regimului hidric prin aportul marit de apa dulce si sporirii numarului de persoane intrate sa faca baie, care, agitand apa, au condus la omogenizarea straturilor pe verticala.

 

In ultimii ani s-au efectuat lucrari hidrotehnice care au reglementat in buna parte problema aportului de apa dulce si rezultatele au inceput sa se vada, in sensul ca temperatura, la termoclina, a inceput sa creasca. Masuratorile facute de catre specialistii statiunii Sovata arata ca temperatura maxima, la nivelul termoclinei, a fost de 47,4°C in anul 1984, de 45,2°C in 1985, de 47,6° in 1986 si de 42,0°C in anul 1987.

 

Lacurile de la Sovata au stat tot timpul in atentia specialistilor, fiind cercetate din diferite puncte de vedere de Gh. Spacu si I. Dick (1926), iar mai recent, de D. Slavoaca, V. Bulgareanu, I. Pisota, P. Gastescu, Al. Bobeica, Venera Serbanescu, Valeria Trica s.a.

 

Salinitatea apei lacului Ursu prezinta o variatie mare pe orizontul de la suprafata (0-2 m), pana la 100 g/1, iar de la 2 m pana la fund, aceasta variaza de la 220 g/1, la 300 g/L. Salinitatea si temperatura sunt micsorate pe orizontul 0-1,5 rn, datorita aportului de apa dulce la suprafata. Zona in sare se face baie este delimitata prin balize de aceea din care se extrage namol si apa sarata pentru bazele de tratament.

 

Salinitatea apelor este de sapte ori mai mare decat a oceanelor si comparativa cu cea a Marii Moarte din Israel. Iar aici vorbim nu doar de Lacul Ursu, ci si de Lacul Alunis, Lacul Negru, Lacul Verde si Lacul Rosu.

 

Trebuie sa ne bucuram si sa fim mandri de acest frumos dar pe care natura ni l-a facut insa, in acelasi timp, trebuie sa nu uitam sa-l protejam, pentru ca o data cu trecerea timpului efectul heliotermic scade oricum datorita invaziei turistilor. Prin 1900 temperatura lacului a atins valoarea de 70°C, iar, dupa ce lacul a fost deschis oficial pentru public, datorita numarului mare de turisti nu a mai atins aceasta valoare.

 

Benefiicile curative ale lacului Ursu sunt binecunoscute, proprietatile apei fiind utilizate in terapii a caror eficienta a fost dovedita in cei peste 400 de ani de tratamente balneare. La Sovata se vindeca eficient mai multe boli, insa li se ofera oaspetilor si servicii extraordinare de welness. Cele mai bune rezultate se obtin in cazul sterilitatilor si a altor probleme ginecologice. Se trateaza cu succes totodata probleme legate de afectiuni nervoase, metabolism, boli ale organelor locomotorii.

 

In timpul verii se poate scalda in apa, ceea ce, nu numai ca este benefic, dar ramane totodata o amintire de neuitat inotand la o altitudine de 502 m intr-un spatiu inconjurat de paduri! Pe malul lacului se gasesc centre de tratament unde se ofera diferite tratamente, masaje, bai si impachetari cu namol. Un aspect interesant de mentinat este ca la ora 13 fix se aude o sirena ca de razboi urmata de huidulili (obisnuitii locului stiu traditia si isi arata dezaprobarea); se apropie momentul cand toata lumea trebuie sa iasa din apa pentru doua ore pentru ca lacul trebuie sa se odihneasca fiind o rezervatie naturala.

 

Legenda Lacului Ursu: (lacrimile zanei)

Demult, demult, in padurea aflata in apropierea localitatii, intr-o poiana minunata, traia o frumoasa zana. Aceasta a zarit odata un cioban secui si s-a indragostit de el. Dupa legile zanelor n-avea voie insa sa se intalneasca cu acest flacau, astfel a ascultat in fiecare noapte cantecul de fluier al acestuia. N-a rezistat mult si a hotarat ca se va intalni cu flacaul. A coborat in vale unde a vazut flacaul sarutandu-se cu o fata. Zana s-a enervat atat de mult, incat a transformat flacaul si oile intr-o stana. Trebuia sa rasplateasca si ea pentru aceasta fapta. A umblat numai in munti, iar din ramasitele voalului sau au crescut flori care au cuprins muntii. Palatul zanei a ars si s-a scufundat pentru ca aceasta a lasat focul aprins. A plans cu lacrimi incat a crescut un parau, apoi un lac. Asa s-a nascut lacul Ursu fiind incalzit de jos de vatra zanei.

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: