Vineri, 22 Martie 2013 02:21

Legenda vrabiei


Se zice că, la început, penele vrabiei fuseseră zugrăvite de Dumnezeu, cu o culoare neagră-roşcată. Ei nu i-a plăcut acest veşmânt, dar n-a îndrăznit să spună ceva în faţa Celui Atotputernic. S-a întors în lumea păsărilor, aşa cum era. Dar cinteza nu avea de lucru şi începu s-o necăjească.

- Nu mai face pe supărata că n-ai de ce. Prea-Măritul ţi-a dat o haină după inimă!

 

Atât i-a trebuit vrabiei! Numaidecât i-a sărit ţandăra şi zburlită de furie, s-a năpustit asupra cintezei cu gălăgie mare. Ba a şi lovit-o de câteva ori cu ciocul în cap, de i-a ridicat fulgii ţugui.

Dumnezeu, care vede şi ştie tot, a chemat pe împricinate la judecată.

Cinteza povesti întâmplarea, de-a fir a păr. Vrabia se tot zbârlea şi o întrerupea la fiecare cuvânt. Stăpânul lumii ascultă cu răbdare. Când a încetat sfada, el a întrebat:

- E adevărat, vrăbiuţo, că nu eşti mulţumită de veşmântul ce ţi-am dat?

Vrabia răspunse cu jumătate de glas:

- Doamne! Aşteptam şi eu unul mai frumos!

Dumnezeu, văzând-o cât de obraznică e, o prinse de coadă şi o aruncă într-o ladă de cenuşă. Vrabia ieşi de acolo, zbură pe un pom şi începu să-şi cureţe penele. Dar cenuşa se lipise de ele şi de aceea şi azi au culoarea cenuşie.

De atunci a rămas cinteza cu moţ şi vrabia cu pene cenuşii, împestriţate cu negru şi roşu.

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: