|
Vineri, 21 Octombrie 2016 17:06 |
|
Locomotia in decursul timpului si istoria civilizatiei
 Locomotia, adica miscarea dintr-un loc in altul, este straveche ca omul. In indepartatele epoci ale preistoriei, locomotia era pur umana. Omul se ducea pe sine, in mers sau in fuga, si ducea pe altul, in carca, in brate sau intr-un leagan de crengi. Ceva mai tarziu a aparut locomotia animala, dupa ce veacuri sau poate milenii a fost nevoie pentru domesticirea vitelor de munca. Boii si magarii trageau sanii rudimentare sau ajutau pe om la munca campului. Calul a fost o cucerire mai recenta care a dat mai mare amploare si suplete mijloacelor de locomotie omenesti.
Dar, cea mai mare inventie in acest domeniu, care a revolutionat intreaga gospodarie umana, intreaga industrie rudimentara si patriarhala a acestor timpuri, a fost roata. Roata, care se invarteste si ramane pe loc, producand energie, sau se rostogoloeste si transporta cu ea greutatile, in loc sa le tarasca, a fost minunea tehnica a carei aparitie pe pamant, cu 5000 de ani inainte de Hristos, a insemnat inceputul unei noi ere in istoria civilizatiei.
Vehiculele cu roti, trase de animale, apar in zorile evului antic, in Asia mica si Egiptul vechi. Forma lor este rudimentara si randamentul mecanic detestabil. Au trebuit sa se scurga alte mii de ani, pentru a se ajunge la desavarsirea pe care o cunoastem din timpurile moderne.
Abia in evul mediu atelajul capata forme rationale, care permit animalului un efort mai mare, mai prelungit, fara sa fie supus la sugrumare sau epuizare inutile. Calul castiga forte si capacitati noi de viteza gratie nascocirii potcoavelor care ii cruta copitele.
Related news items:
Older news items:
|
