Masivul Bucegilor

Intre valea Dambovitei adanca si a Prahovei se separa o regiune muntoasa, care prin totalitatea aspectului ei, ca si prin tectonica, se deosebeste si de Alpii Transilvaniei ce se sfarsesc cu Papusa, dar si de capatul apusean al Muntilor Moldovenesti. Este un tinut mai mult de scufundari, pe langa intensa incretire. In structura muntilor au ramas si parte din sisturile cristaline de la vest, dar iau parte si conglomeratele din Ciucas. Spre deosebire de ambele regiuni calcarurile si conglomeratele ii dau o deosebita nuanta morfologica. Se cuprind la un loc sub numele de Masivul Bucegilor, dupa partea predominanta din ei.

Priviti din drumul de la Codlea, Bucegii apar ca un bloc aproape cubic, urias sloi cu pereti verticali inspre nord si est.

Privelistea e mai completa si mai variat asupra intregii regiuni, de pe un varf izolat de langa frumoasa sosea serpuita, ce leaga Rucarul cu Bran. Catre vest se inalta sira Pietrii Craiului, lunga de vreo 10 km. Spre rasarit se ridica marginea rupta a Bucegilor, cu varful ca un podis. Catre sud, varful Leoatei contrasteaza prin infatisarea sa, asemenea cu Iezerul.

Intregul masiv e o zona de scufundare dintr-un sinclinal cu aripa inaltata in Piatra Craiului. Sisturile cristaline nu apa decat la temelia Pietrei Craiului sau in Valea Cerbului. Numai Leaota a ramas ca un solz proeminent de sisturi cristaline, rasarit din invelisul conglomeratelor, in stive de peste 1700 m grosime, revarsadu-se si pe panta rasariteana, mai domoala, de pe Piatra Craiului.

Conglomeratul e o roca in care jocul agentilor atmosferici sculpteaza forme fantastice, atractia si originalitatea Bucegilor. In grosimea lor sunt taiate vai prapastioase, piramide si turnuri, in asezari pline de farmec.

Din invelisul conglomeratului rasare insa intreaga sira calcaroasa din Piatra Craiului sau colti impunatori de calcar alb, care maresc variatia peisajului cu chei, pesteri, pereti ca taiati de palos. Prin lesnea lor macinare s-au nascut locuri mai joase impadurite ori cu psuni intinse, contraste de culori, de forme, farmecul drumului dintre Rucar si Bran. Eroziunea apelor curgatoare ori a ghetarilor au creat aspecte noi in pitorescul atractiv. Valea Malaestilor isi datoreste neintrecuta ei frumusete vechilor ghetari.

In masivul muntos dintre Dambovita si Prahova, se deosebesc lesne trei unitati morfologice.

Piatra Craiului la vest, e o creasta de calcar, atat de ingusta, incat cu anevoie te tii pe coama. Rupta spre Dambovita, aproape e cu neputinta de urcat de pe versantul apusean. Se intinde pana in Zarnesti, unde o adanca crapatura desparte Piatra Craiului – mic de restul crestei, inaltata pana la 2240 m.

Bucegii ocupa suprafata cea mai intinsa. In contrast cu Piatra Craiului, sunt ca un bloc surpat din doua parti, cu pereti drepti, inalti, scobit de mijloc de valea Ialomitei, cu un tapsan neted pe varf, cu martori de eroziune (Babele de pe Omul, Sfinxul), modelati si de vant. Inaltimine se tin pe jumatatea de rasarit. Culmineaza in Omul (2511 m), scoborandu-se spre sud prin Caraimanul (2497 m), Jepii, Furnica (2101 m) si Varful cu Dor (2006 m) de langa Sinaia.

In jumatatea apuseana, mai putin inalta (Batrana 2184 m), rasare Leaota (2134 m), cu aspect de piramida.

Bucegii se prelungesc si de-a lungul vaii Timisului, strajuita la apus de Cristianul Mare (1802 m), pana langa Brasov, iar la rasarit de Piatra Mare (1840 m). Intre Piatra Craiului si Bucegi se afla seaua larga, ce a inlesnit drumul vechi de legatura a Brasovului prin Bran cu Campulung.

Totul, natura petrografica, jocul miscarilor tectonice, actiunea agentilor atmosferici, au conlucrat ca sa dea regiunii peisaje ademenitoare, variate de la pas la pas. Apropierea de Brasov si Bucuresti, drumurile batute ale Branului si Predealului, resedinta regala de la Sinaia, au facut in special din Bucegi, un important si frecventat tinut turistic, cel mai des viitat din toti Carpatii. La aceasta se adauga flora bogata felurita, datorita climei si solului diferit. Jarul Smirdaurlui de pe Varful cu Dor de langa Sinaia, atrage fara voie atentia calatorului din teren.

Padurile de fag cu coloritul viu din toamna, in contrast cu mohoratul bradet ce se urca pana la 1700-1800 m, invaluind stancile goale, ca batute in petale de trandafir in rasarit de soare, contribuie ca Bucegii sa fie fermecatori, vazuti de jos din vale, dar mai ales de sus. Pare o portiune din zona nordica a Alpilor orientali.

Tinutul acesta muntos are si o deosebita importanta omeneasca. Pe drumul Branului in trecut, pe al Predealului azi, s-a stabilit o intensa circulatie. Sub creasta nordica in contact cu campia manoasa, cuiburi de sate cuprinse se tin lant de la Bran la Zarnesti, pana la Darste. Brasovul datoreste Bucegilor mare parte din imensa circulatie omeneasca. Centru turistic, a devenit si centurl sportului de iarna (Poiana Brasov).