Mielul de Pasti

In familiile crestine cu ocazia Sfintelor Pasti exista obiceiul de a se taia cate un miel sau ied. Sarbatoarea Pastelui este tinuta atat de vrei cat si de crestini. Pentru evrei Pastile reprezinta modul eliberarii de sub robia egipteana iar pentru crestini e cel mai inaltator si important eveniment crestin – Invierea lui Iisus Hristos.

Mielul de Pasti la evrei

Sarbatoarea Pastilor dateaza de pe vremea lui Moise, inaintea momentului in care poporul evreu va trece prin Marea Rosie.

Pentru ca egiptenii nu i-au eliberat pe iudei robie, in acele vremuri, Dumnezeu a trimis asupra lor zece plagi:

1.      Apa fluviului Nil se preface in sange

2.      Broastele napadesc Egiptul

3.      Invazie de tantari

4.      Invazie de tauni

5.      Moartea vitelor

6.      Boli si buboaie

7.      Grindina multa si grea

8.      Lacuste

9.      3 zile de intuneric peste tot Egiptul

10.  Moartea celor intai-nascuti ai egiptenilor

Pentru a-i feri pe iudei de aceasta pedeaspa Dumnezeu a poruncit ca acestia sa sacrifice un miel si sa unga cu sangele acestuia usile si feresterele. Asa se faca ca pe data de 14 aprilie, iudeii au sacrificat cate un miel, pe care l-au mancat cu azima (paine nedospita) si ierburi amare. Fiecare dintre acestea avea cate o semnificatie. Azima semnifica robia si mizeria indurata de iudei de-a lungul timpului. Ierburile amare simbolizau viata amara de care au avut parte iudeii de-a lungul robiei egiptene.

In cartea Exodului se descrie modul in care iudeii trebuiau sa procedeze: "Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel sau un ied, sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l injunghie catre seara. Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance. Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare. Dar sa nu-l mancati nefript deajuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si maruntaiele.

Sa nu lasati din el pe a doua zi si oasele lui sa nu le zdrobiti. Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc. Sa-l mancati insa asa: sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainile voastre; si sa-l mancati cu graba, caci sunt Pastile Domnului, in noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului, si voi lovi pe tot intai-nascutul in pamantul Egiptului" (Exod 12, 1-11).

In timpul domniei regelui Iosia (jumatatea secolului al VII-lea i.Hr), Pastile se celebrau doar la tempul din Ierusalim. Mielul nu mai era sacrificat de capul familiei si de catre preot. Cu sangele acestuia nu se mai stropeau usile si ferestrele caselor ci era stropit altarul.

Dupa ce tempul din Ierusalim a fost daramat de catre romani, in anul 70 d.Hr, iudeii au inceput sa celebreze Pastele in familie, obicei care se pastreaza pana in zilele noastre. Evrei sarbatoresc Pastele timp de 8 zile, in perioada 15-22 aprilie.

Mielul de Pasti la crestini

Pastile semnifica pentru crestini momentul Invierii domnului nostru Iisus Hristos. Este momentul in care moartea este invinsa de viata, este o trecere de la moarte la viata. In scrierile profetului Isaia, vorbindu-se despre patimirile la care a fost supus Iisus in Saptamana neagra, se spune: "ca un miel spre junghiere s-a adus...“ (Is. 53, 7).

In felul acesta Hristos este pentru crestini Mielul care se jertfeste pe cruce pentru mantuirea neamului omenesc.

Crestinii nu sunt datori sa taie miei de Pasti, ci in special ei trebuie sa incerce sa fie mai curati sufleteste si sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Iisus. Prin pocainta si renuntare la pacate ei pot aduce un prinos Mielului lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii – Iisus Hristos.