Interferente.ro Cultura Poezii Mihai Eminescu Cugetarile Sarmanului Dionis

Duminică, 09 Ianuarie 2011 04:00

Mihai Eminescu - Cugetarile Sarmanului Dionis

 

Ah! garafa pantecoasa doar de sfesnic mai e buna!
Si mucoasa lumanare sfaraind saul si-l arde.
Si-n aceasta saracie, te inspira, canta, barde -
Bani n-am mai vazut de-un secol, vin n-am mai baut de-o luna.

 

Florian Pittis - Cugetarile Sarmanului Dionis

 

Un regat pentru-o tigara s-umplu norii de zapada
Cu himere! ...
Dar de unde? Scartaie de vant fereasta,
In pod miauna motanii - la curcani vanata-i creasta
Si cu pasuri melancolici meditand umbla-n ograda.

Uh! ce frig ... imi vad suflarea, - si caciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravan - iar de coate nici ca-mi pasa,
Ca tiganul, care baga degetul prin rara plasa
De navod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un soarec, Doamne, - macar totusi are blana.
Mi-as manca cartile mele - nici ca mi-ar pasa de ger ...
Mi-ar parea superba, dulce o bucata din Homer,
Un palat, borta-n perete si nevasta - o icoana.

Pe pereti cu colb, pe podul cu lungi panze de painjen
Roiesc plosnitele rosii, de ti-i drag sa te-uiti la ele!
Greu li-i de mindir de paie si apoi din biata-mi piele
Nici ca au ce sa mai suga. - Intr-un roi mai de un stanjen

Au iesit la promenada - ce petrecere gentila!
Plosnita ceea-i batrana, cuvios in mers paseste;
Cela-i cavaler ... e iute ... oare stie frantuzeste?
Ceea ce-ncunjura multimea i-o romantica copila.

Bruh! mi-i frig. - Iata pe mana cum codeste-un negru purec;
Sa-mi moi degetul in gura - am sa-l prind - ba las', saracul!

Pripasit la vreo femeie, stiu ca ar vedea pe dracul,
Dara eu - ce-mi pasa mie - bietul "ins!" la ce sa-l purec?

Si motanul toarce-n soba de blazat ce-i. - Mai motane,
Vino-ncoa sa stam de vorba, unice amic si ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mate, zau! ca-n el te-as pune vornic,
Ca sa stii si tu odata boieria ce-i, sarmane!


Oare ce gandeste hatrul de sta ghem si toarce-ntruna?
Ce idei se-nsira dulce in mateasca-i fantazie?
Vreo cucoana cu-alba blana cu amoru-i il imbie,
Rendez-vous si-au dat in sura, ori in pod, in gavauna?


De-ar fi-n lume numai mate - tot poet as fi? Totuna:
Mieunand in ode ‘nalte, tragic miorlaind - un Garrick,
Ziua tologit la soare, pandind cozile de soaric,
Noaptea-n pod, cerdac si stresini hainizand duios la luna.

Filosof de-as fi - simtirea-mi ar fi vecinic la aman!
In prelegeri populare idealele le apar
Si junimii generoase, domnisoarele ce scapar,
Le arat ca lumea vis e - un vis sarbad - de motan.

Sau ca popa colo-n templul, inchinat fiintei, care
Dupa chip si-asemanare a creat matescul neam,
As striga: o, motanime! motanime! Vai ... Haram
De-al tau suflet, motanime, nepostind postul cel mare.

Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motanimei il desfasura-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul s-a lui Duhuri - liliecii?


Anathema sit! - Sa-l scuipe oricare motan de treaba,
Nu vedeti ce-ntelepciune e-n faptura voastra chiara?
O, motani fara de suflet! - La zgariet el v-a dat gheara
Si la tors v-a dat mustete - vreti sa-l pipaiti cu laba?

Ii! ca in clondir se stinge capetelul de lumina!
Mosule, mergi de te culca, nu vezi ca s-a-ntunecat?
Sa visam favori si aur, tu-n cotlon si eu in pat.
De-as putea sa dorm incalte. - Somn, a gandului odihna,

O, acopere fiinta-mi cu-a ta muta armonie,
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nca cu mate si cu pureci si cu luna,
Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - saracie!

(1872, 1 decembrie)

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: