Saturday, 19 June 2010 20:10

Nucul

 

Nucul, Juglans regia L., este un arbore din familia Jugladaceae si, asa cum spune denumirea latina, fructele sale au fost hrana zeilor (“Jovis glans” inseamna „fructele lui Jupiter”). Romanii ii spuneau “Nux Gallica”, iar in nordul Europei (Germania, Anglia) a fost importat din Italia si Galia si redenumit “Walnut” (weathnutu – primit din strainatate).

Nucul este raspandit in zona temperata si mediteraneana, atat ca flora spontana, cat si in culturi. Nucul isi are originea in zona geografica intinsa din Balcani spre est, pana in Himalaya si sud-vestul Chinei. Cele mai mari paduri se afla in Kargazstan, unde copacii se dezvolta extensiv, in paduri aproape exclusiv de nuc, la altitudini de 1.000-2.000 m (Hemery 1998), mai ales la Arslanbob, in provincia Jalal-Abad.

Nucul a fost introdus in vestul si nordul Europei din vremea romanilor sau mai devreme, iar in cele doua Americi in secolul 17.

 Zonele importante ale culturii nucului cuprind Franta, Serbia, Grecia, Bulgaria si Romania (in Europa), China (in Asia), California (in America de Nord) si Chile in America de Sud. Mai recent, cultura nucului s-a raspandit pe scara larga si in alte regiuni: Noua Zeelanda si sud-estul Australiei.

In Romania, nucul se cultiva in toate zonele de la mare pana in zona dealurilor inalte, se utilizeaza tipuri valoroase din specia Juglas regia, fiind omologati portaltoi seculari.

Tip de planta: pom fructifer

Nucul este una dintre cele mai importante specii pomicole.

 

Descriere - nuc

Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri inaltime. Are trunchiul gros si scoarta neteda, argintiu-cenusie. Are crengi puternice, coroana foarte larga si bogata. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini intregi.

Florile barbatesti sunt grupate in amenti masculi solitari sau cate doi, cilindrici, multiflori. Florile femela sunt grupate cate 2 pana la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Infloreste in luna mai.

Fructul este drupa sferica, avand o singura samanta, cu doua cotiledoane mari, zbarcite, bogate in untdelemn si numita nuca.

Se inmulteste aproape numai prin samanta, dar cu destula greutate. Spontan, creste sporadic in paduri de amestec, mai ales la deal, in Romania, in special in Banat si Oltenia. Cultivat, creste in toate regiunile tarii.

Sunt cunoscute 21 de specii, unele intens cultivate, altele salbatice. Dar celebre si intens utilizate de om sunt varietatile din zona de clima temperat-continentala.

Cea mai raspandita specie de nuc este “Juglans regia” cu varietatile de Nuc Persian, Nuc Carpatin si Nuc comun. Ele cuprind copaci ce pot atinge 10-40 m inaltime, au frunze mari, lucioase, cu marginile nezimtate si fructe cu miezul consistent si coaja subtire.

Aceasta varietate este raspandita din Balcani pana in Himalaya. In America de Nord se cultiva nucul negru („Juglans nigra”). Nucul regal si nucul negru dau pe plan mondial cea mai mare productie de lemn si fructe, dar toate varietatile se cultiva pentru utilizarea in domenii extrem de diverse, de la decorarea gradinilor si parcurilor la industria farmaceutica sau a maselor plastice.

 

 

Cultura nucului in tara noastra – plantare – inmultire – altoire

In tara noastra, nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX existau paduri si plantatii intinse de nuc in judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava.
Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial, cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere masiva a numarului de pomi si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de nuc, dar si desele sistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita a acestui pom.

Nucul iubeste solurile roditoare si destul de umede, dar nu se recomanda de sadit pe locurile joase pentru ca este destul de vulnerabil la ingheturile tarzii.

Se planteaza la o distanta de circa 10 m de la pom la pom (in dependenta de parametrii terenului, aceasta distanta poate fi calculata cu mici devieri). In primii 10-12 ani, nucul poate fi indesit pe rand si intre randuri cu visin, mar si par slab viguroase.

Creste mai bine sadit din nuca, direct la locul necesar. Poate fi crescut in pepiniera si plantat dupa 2-3 ani, insa permutarea o suporta destul de greu. Pot fi saditi si nuci altoiti, procurati din magazine specializate sau de la producatori recunoscuti. Acesti pomi fructiferi dau roade dupa 4-5 ani, doar ca si costul lor va fi putin mai ridicat. De pe un hectar de livada se poate recolta pana la 1,5-2 tone de nuci, astfel incat costurile ar fi acoperite.

Materialul saditor se obtine din pepiniere, nucul se poate imulti si prin seminte “tipuri selectionate”, dar, in acest caz, caracterele soiurilor nu se transmit fidel la descendenti. Puietii portaltoi se produc in scoala de puieti, iar pentru altoire sunt buni puieti de 1-2 ani, sanatosi. Ramurile altoi se recolteaza din puieti “elita” - ele trebuie sa aiba lungimea de 50-100 cm si diametrul 8-20 mm. Materialul biologic se pastreaza, pana la altoire, stratificat in nisip umed. Puietii se scot de de la stratificare cu 10-15 zile mai repede, se fasoneaza scurtand pivatul la 20-25 cm.

Plantarea in livada se face toamna sau primavara devreme, scoaterea din pepiniere facandu-se cu 2-3 zile inainte.

Altoirea se efectueaza, de obicei, in ianuarie mecanizat. Dupa altoire, materialul se stratifica in lazi cu rumegus dezinfectat cu Topsin 0,1%, apoi se forteaza in sere speciale timp de 10-14 zile. Fortarea este terminata cand punctul de altoire este complet carusat. Plantarea puietilor altoiti se face in randuri de 90x40 cm.

Este necesar ca in timpul verii sa se faca 4-5 prasile, 2-3 udari, o fertilizare suplimentara cu 40-50 kg Na/ha, 5-7 tratamente cu zeama bordeleza 0,75-1%. La puieti se mai fac lucrari in verde de indepartare a lastarilor porniti din portaltoi si se lasa un lastar din altoi.

Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate.

Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti consta in urmatoarele:

§ nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza prin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod foarte repede. Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului.

§ nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani.

Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la pomii altoiti de nuc, cat si de la cei nealtoiti.

In Romania, nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in urmatoarele conditii:

§ exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata;

§ exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de obiective;

§ exemplarele dezradacinate din cauze naturale.

Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin lege sa planteze la loc trei nuci tineri. Taierile la nuc se fac primavara in martie-aprilie.

Fiecare zona ecologica are in general un sortiment specific, cu soiurile formate in acele conditii. In Romania s-au obtinut soiurile Jupanesti, Geoagiu, Novaci, Pestisani, Mihaela, etc, dar si portaltoii Tg. Jiu 1, Secular si Portval.

 

 

Cerinte fata de factori de vegetatie

Principali factori care influenteaza productia la nuc sunt: lumina, caldura, apa si solul.

Lumina. Fata de lumina, nucul are cerinte mari, de aceea, reuseste numai pe terenuri cu expozitie sudica si la distanta de plantare corespunzatoare. In conditii de lumina slaba, nucul rodeste putin, coroanele se degarnisesc si pomii devin sensibili la boli.

Caldura. Fata de caldura, cerintele nucului sunt destul de mari, reuseste doar in zonele cu temperatura medie anuale de 8-11 grade Celsius, cu ierni blande si veri calduroase. Atunci cand temperaturile sunt mai mari de 35 grade Celsius, se produc arsuri pe frunze si pe fructe. In timpul iernii, majoritatea soiurilor rezista pana la -25-28 grade Celsius, dar la inceputul si sfarsitul repausului, temperaturile pot sa-i afecteze. Primavara sunt afectati amentii si chiar ramurile de rod. Sensibilitatea organelor florare in timpul infloritului este foarte mare, stigmatele degera la -0,8-1 grade Celsius, iar temperaturile de -2 -3 grade Celsius afecteaza florile si frunzele.

 

Apa. Fata de apa, nucul are cerinte mari, obtinandu-se productii mari in zonele cu precipitatii medii anuale de 600-700 mm/an. Faptul ca nucul consuma cantitati mari de apa se explica si prin faptul ca aceasta specie creste foarte bine pe malul apelor curgatoare. Nucul suporta perioadele de seceta, dar nu de lunga durata, deoarece are sistemul radicular destul de profund. Excesul de apa din sol si din aer este greu tolerat, in aceste conditii, nucul devine sensibil la boli si lager.

Solul. Fata de sol, cerintele nucului sunt, de asemenea, destul de mari, nucul reuseste bine pe soluri fertile si cu textura mijlocie profunda, cu pH 6-7,5. Pe solurile texturale, pe cele erodate cu strat fertil subtire, nucul creste si rodeste necorespunzator.

In primii ani, nucul este pretentios fata de azot, iar in timpul fructificarii fata de fosfor si potasiu.

 

 

Importanta culturii - Utilizarea nucului

Importanta pomicola rezida in valoarea alimentara a fructelor, nuca/nucile constituind un aliment complet si concentrat. Ele contin substante grase, substante proteice, substante minerale, vitamine, hidrati de carbon, etc.

Nuca este un fruct foarte hranitor, bogat in vitamine, substante minerale si uleiuri. Se poate manca fie cruda (dupa o necesara perioada de uscare naturala), fie gatita (in special in industria de patiserie si cofetarie), fie conservata (nucile verzi, materie prima pentru dulceturi sau muraturi).

Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de romani. Ea apare in alimentatie, in nenumarate forme ale produselor romanesti: cozonaci, colaci, placinte si alte produse de acelasi tip, in alimente rituale cum sunt coliva sau macinicii-mucinicii-mucenitii, in anumite alimente de post (sarmale de post si altele asemenea) etc.

Miezul de nuca constituie un aliment complet si concentrat, continand substante grase (52-70%), substante proteice (12-25%), zaharuri (5-25%) substante minerale (1,3-2,4%), etc.
Valoarea energetic a unui kg de miez de nuc este echivalenta cu:

1 kg paine + 0,5 kg carne + 0,5 kg cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii (V. Cociu, 1983).

Miezul de nuca este folosit in fabricarea de ulei comestibil si tehnic folosit in pictura, fabricarea cernelii tipografice, fabricarea sapunului de lux, etc.

Uleiul de nuca rafinat este delicios in salate (se gaseste in comert la un pret destul de piperat), dar este utilizat si in industria vopselurilor pentru pictura, in obtinerea unor produse cosmetice si a unor medicamente.

De asemenea, miezul de nuca e folosit in unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care il contine. Acest untdelemn era folosit in vechime de romani, alaturi de untdelemnul de fag sau jir, atunci cand nu se putea folosi untdelemnul de masline.

Nucile verzi se folosesc pentru dulceturi, continand o cantitate mare de vitamina C - de patruzeci de ori mai mult decat sucul de portocale, dintr-un kg de coji verzi de nuca se poate extrage o cantitate de vitamina C egala cu cea extrasa din 10 kg de lamai.

Cojile de nuca, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confectionarea de mici jucarii pentru copii - in special barcute, dar nu numai - pentru realizarea unor piese de mobilier si ornamente rustice. In trecut, erau folosite si pentru anumite pedepse (statul pe coji de nuca).

Coaja de nuca are, la randul ei, utilizari diverse si surprinzatoare. Macinata, intra in compozitia unor abrazivi organici, iar uleiul extras din coaja este folosit pentru lubrifianti speciali. Tot din coaja se obtine o umplutura necesara in industria explozivilor (dinamita), precum si substante din care se produc sapunuri speciale si unguenti care impiedica exfolierea epidermei.

Invelisul gros, verde, se foloseste atat pentru unele tratamente, cat si pentru obtinerea de pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru par, textile naturale si altele asemenea.

Florile sunt folosite in popor, sub forma de infuzie, ca tratament pentru intarirea si insanatosirea parului si a pielii capului.

Cercetatorii au descoperit ca extractul de nuca are capacitatea de a inhiba, anula efectele beta proteinei fibrilare aminoide, principalul component al plagilor cerebrale ce provoaca Alzheimer. Consumul acestui fruct reduce riscurile de aparitie a acestei boli devastatoare.

Ca planta tehnica, nucul asigura materia prima pentru numeroase ramuri ale industriei. Miezul de nuca se poate consuma proaspat, in produsele de patiserie, iar datorita continutului mare in grasimi, din el se obtine un excelent ulei comestibil si tehnic, care, fiind sicativ, este folosit in pictura, pentru fabricarea cernelii tipografice, a sapunului de lux, in obtinerea a numeroase produse farmaceutice si cosmetice. Turta ramasa dupa extragera uleiului este folosita la fabricarea halvalei, constituind si un nutret concentrat in hrana animalelor si pasarilor.

Din fructele verzi, inainte de intarirea endocarpului, se poate prepara dulceata, rachiu. Endocarpul are putere calorica ridicata, se foloseste in industrie pentru prepararea carbunelui activ, a pietrei de slefuit si a amestecurilor fine de linoleum.
Nucul este mult apreciat si pentru lemnul sau de calitate superioara, avand o mare rezistenta, plasticitate si finete, fiind folosit in fabricarea mobilei de lux, pentru scluptura, in industria avioanelor si automobilelor.

Ca planta medicinala, nucul a fost folosit si in trecut in medicina. Sucul din frunzele de nuc era folosit ca vermifug, ca tonic, ca unguent pentru ulcere, dezinfectant urinar, antidiareic, etc. Adeptii homeopatiei recomanda mezocarpul pentru tratamentul acneei, iritatiilor, vomelor, etc.

Ca planta ecologica, nucul este de neinlocuit, fiindca este unul dintre putinii arbori care absoarbe metalele grele din atmosfera. In plus, desi creste lent, datorita radacinilor sale foarte dezvoltate, nucul prezinta importanta in amelioratiile agrosilvice fiind folosit contra eroziunii solului si a alunecarilor de teren, precum si ca specie principala in perdelele de protectie.

Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, inchis la culoare, foarte rezistent, pretios. Se foloseste pentru mobila de lux, pentru piese de lux in ornamentatii si decorari, pentru elemente speciale sau ornamente in realizarea iahturilor de lux, in confectionarea de casete scumpe pentru bijuterii samd.

Taiat la timpul potrivit si prelucrat stiintific, lemnul de nuc are o valoare de intrebuintare exceptionala. Nucul este o esenta dura si foarte densa.

Cu tehnologiile moderne el poate fi taiat in furnirul cel mai rezistent si spectaculos. Se slefuieste perfect, iar straturile protectoare de ulei sau lac ii pun in evidenta fibra spectaculoasa. In functie de varietate, are o paleta de culori de la un crem deschis pana la ciocolatiu inchis.

Cea mai intensa utilizare este in industria mobilei, dar este la fel de apreciat si de producatorii de instrumente muzicale sau de sculptori. In unele zone (chiar si din Romania) este destul de des folosit in constructii, ca element de rezistenta sau ca accent decorativ.

Cateva secole de-a randul, a fost utilizat aproape exclusiv la fabricarea armelor de foc (se mai utilizeaza si astazi pentru arme de lux), iar valoarea sa estetica e apreciata in industria automobilelor, a decoratiunilor interioare sau la productia de aparatura electronica si electrocasnica.

Odinioara, populatia la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lastari si scoarta de nuc pentru vopsitul lanii, bumbacului si chiar a matasii, fiind considerate vopsele netoxice si deosebit de rezistente la deodorare.

 

 

Utilizare farmaceutica

Frunzele si pericarpul fructelor au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara. Produsul poarta denumirea de juglandis folium et pericarpium si reprezinta foliolele sau pericarpul fructelor mature recoltate de la Juglans regia L..

Principiile active pe care le contin sunt raspunzatoare de actiunile bactericida, bacteriostatica, astringenta, usor hipotensiva, hipoglicemianta, calmanta, cicatrizanta, emolienta, antitoxica, antimitotica, antisudorala, antieczematoasa si antireumatismala. Farmacodinamic, principiile active impiedica inmultirea bacteriilor, produc o sangerare a tesuturilor, capilarelor sanguine, imprima o actiune homeostatica locala, au o actiune usor hipotensiva, scad concentratia de glucoza din sange, relaxeaza tesuturile si determina scaderea starilor inflamatorii, inlatura toxinele din organism, stimuleaza digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, actioneaza impotriva transpiratiei, suprima diareea si inlatura inflamatiile acute ale intestinului. Actiunea cea mai importanta este cea astringenta si amarotonica cu aplicatii in tratamentul dispepsiilor si inflamatiilor catarale gastrointestinale.

 

 

Datorita acestor efecte, nucul se intrebuinteaza in tratamentul simptomatic al manifestarilor subiective de insuficienta venoasa (dureri de gamba, hemoroizi), diaree usoara, descuamarile pruriginoase ale capului (matreata), afectiuni dermatologice contra arsurilor superficiale si putin intinse (antipruriginos si antibacterian), afectiuni ale cavitatii bucale si faringiene (antialgic), cosmetica - la colorarea parului (reactioneaza cu grupele tiol –SH ale cheratinei avand efect tinctorial).

Se utilizeaza sub forma de infuzie, decoct si tinctura cu care se prepara sampoane si lotiuni capilare cu care se fac aplicatii locale.

 

 

Compozitie chimica

Semintele contin foarte putina apa, protide 15%, grasimi 63%, hidrati de carbon 14%, saruri de Na 4mg%, K 545mg%, Ca 70mg%, P 430mg%, vitamina A 4m%, vitamina B1 0,35mg%, riboflavina 0,10 mg%, niacin 1mg%, vitamina C 15mg%. Frunzele contin taninuri elagice 4-5%, inozitol, juglona, cantitati mici de ulei volatil. Pericarpul contine juglona (5 hidroxil 1-4 naftochinona), taninuri, ulei eteric, clorofile, amidon, pectine, acizi organici. Juglona formeaza o combinatie cu proteinele din piele si da o coloratie bruna.

 

 

Precautii

Frunzele de nuc contin si degaja o mare cantitate de iod si juglona. Din aceasta cauza, petrecerea unui timp indelungat la umbra unui nuc nu este indicata. Exista o credinta in popor - ca umbra nucului nu este sanatoasa. Aceasta recomandare se bazeaza pe observatiile facute de-a lungul generatiilor legate de influenta „umbrei” de nuc asupra sanatatii omului. Genialitatea populara isi arata si aici roadele. Astfel, fara laboratoare, analize chimice, experiente, oamenii din popor, dotati cu o inteligenta remarcabila, au dat sfaturi cu mult inaintea descoperirii substantelor emanate de nuc ce sunt daunatoare sanatatii. Tot observatiile populare au indicat si zona periculoasa din preajma nucului, adica zona umbrita, adica un perimetru limitat in jurul pomului. Nu numai omul este influentat negativ de substantele emanate de nuc, dar si plantele anuale si perene ce cresc in imediata vecinatate a copacului. Sub umbra nucului (deci intr-o zona limitata din preajma tulpinii) aproape toate plantele nu se pot dezvolta si mor. Exista, totusi, si plante rezistente la juglona: fagul, artarul si mesteacanul.

Frunzele de nuc verzi, puse la macerat in petrol lampant, constituie un bun unguent in tratarea reumatismului. Miezul de nuca este indicat pentru diabetici si pentru completarea regimului alimentar vegetarian.

 

Citeste mai multe informatii despre Soiurile de nuc care cresc in Romania: http://www.interferente.ro/Soiuri-de-nuci-romanesti.html.

 

 

Surse si Adrese Web Utile

http://www.agenda.ro/news/news/21411/nucul-supranumit-regele-pomilor.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nuc

http://www.olma.ro/Pomi-Fructiferi-Nucul.html

http://www.gazetadeagricultura.info/pomicultura/2425-pledoarie-pentru-cultura-nucului.html

http://sfaturipomicole.tripod.com/id11.html

http://www.agricultor.ro/article/42521/Nucul

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_pomiculturii_348_2003_republicat_2008.php

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:

 


Bloguri, Bloggeri si Cititori