O celebra idila romantica - George Sand si Alfred de Musset

Idila de dragoste dintre George Sand si Alfred de Musset a ramas legendara dar, intocmai ca mai toate idilele celebre, ea ne demonstreaza ca singurele evenimente fericite sunt acelea care nu fac zgomot.

In decembrie 1833, adica in a saptea luna a legaturii lor, George Sand si Musset pleaca in Italia. Ea are douazeci si noua de ani, el douazeci si trei.

Asa incepe o idila care, timp de cateva luni, va darui amantilor fericirea visata. Dar dup ace s-a scurs aceasta epoca, nepotrivirea dintre ei ia proportii. Fantoma aventurilor iubitei sale, trezeste in inima lui Musset o gelozie de fiara. Insultata cu cuvintele cele mai grele, George incearca sa rupa legatura. In dragostea pe care ea o nutreste pentru poet, si-a facut loc incetul cu incetul, un dispret profund pentru barbati si daca si-a pus in gand, intr-o zi, sa plece in Italia, o face nadajduind ca aceasta calatorie minunata va putea fortifica in ea sentimentele sovaitoare.

Gandul ei a fost sa plece singura, dar Alfred s-a aratat atat de deznadajduit la gandul de a se desparti de ea, incat, in cele din urma, a consimtit sa-l lase s-o insoteasca.

30 decembrie. Cei doi indragostiti sosesc la Venetia. Ea sufera groaznic de friguri. Altfred, vazand-o suferinda, da semne de plintiseala. Ea se simte ofensata de atata egoism si-l anunta ca vor trage la doua hoteluri deosebite. Altfel, Alfred petrece noaptea de 30 la hotelul Europa, in timp ce Sand inchiriaza o camera cu salon la Danieli, in fata lagunelor.

Doua zile dupa aceea, cearta s-a terminat si Musset se muta la prietena lui, la hotelul Danieli. In aceste moment intra in scena cel de-al treilea personaj al dramei.

Suferind incontinuu de friguri, George Sand a cerut hotelierului sa-i aduca un doctor. Astfel, a fost chemat un tanar medic de spital cu multa competenta: Pietro Pagello. Cum intra in camera bolnavei, doctoral constata ca femeia pe care o va ingriji este aceea pe care a zarit-o intr-o zi, la balconul hotelului. Din aceasta clipa, Pietro si George devin buni prieteni, in timp ce Alfred cutreiera cafenelele Venetiei. Vinul de Cipru l-a captivat pana intr-atat, incat zilnic se reintorcea beat la hotel. Sedea rareori la capataiul iubitei sale si se lasa tarat de pasiunea care, mai tare decat dragostea, ii stapanea ritmul vietii si-l impinge in bratele celor mai injositoare femei.

Odata George vindecata, a venit randul lui Alfred sa cada bolnav, tot de friguri. George Sand scrie in graba lui Pagello, rugandu-l sa vie “sa-l salveze pe acela pe care-l iubeste mai mult decat orice pe lume.”

La capataiul lui Alfred care aiureaza atunci cand doarme, George si Pietro vorbesc despre poetii si artistii italieni, despre Venetia, monumentele si obiceiurile, si cum medical este de o timiditate si o stangacie explicabile numai prin prudent exagerata a barbatului care nu-i tocmai sigur de el, George Sand este aceea care face primul pas. Ii scrie, intr-o seara, marturisindu-I dragostea sic and, facandu-se ca nu pricepe, medical o intreaba cui este destinat biletelul, ea raspunde:

- Stupidului Pegello!

Doua zile dupa aceea, stupiditatea doctorului s-a evaporat …

O buna bucata de vreme, cei doi amanti izbutesc sa nu trezeasca banuielile poetului. La 13 martie, ei parasesc hotelul si se muta intr-un apartament, mai economic, de pe Calle Valaresso. Cum Alfred s-a insanatosit si a redevenit mai indragostit ca niciodata, scenele de mai inainte se repeat, amantii nostril punand la contributie toata ingeniozitatea pentru a se intalni fara stirea lui, in vreme ce George se folosea de toate artificiile pentru ca Musset sa nu-si reia drepturile. Viata lor comuna se desfasoara sub aspectul cel mai odios. Incetul cu incetul, banuielil poetului renasc. Ea surprinde semne, strangeri de mana prea insistente … E o viata de infern. Ca sa uite durerea, Alfred isi petrecea zilele la cafeneaua Giacomuzzi pana cadea mort de bautura.

In sfarsit, a venit si momentul cand Musset afla adevarul. Desteptandu-se intr-o noapte si vazand lumina sub usa Georgei, a intrat la ea. Ea scria o scrisoare si nu a putut-o ascunde la timp. Ea a acuzat-o ca scrie doctorului. Cuprinsa de o furie groaznica, ea il ameninta ca-l va inchide la azilul de nebuni. Nestiind ce sa ma faca, se reintoarce in camera lui. Mai tarziu, o aude deschizand fereastra si mereu prada geloziei, se scoala in zori ca sa vada daca nu cumva ea a aruncat bucatelele de scrisori in strada. El coboara pe Calle si o zareste cautand. O acuza iarasi. Ea il ameninta din nou sis are intr-o gondola. El o urmeaza. Vaslasul ii conduce la Lido. Continuand sa fuga, ea intra in cimitirul evreiesc. Sleita de puteri, se aseaza pe unul dintre morminte. Apoi, dup ace ea ii marturiseste dragostea pentru Pagello, el o readuce, zdrobit, acasa.

Cu abnegatie, a plecat singur la Paris dupa ce, mai intai, le uneste mainile, spunandu-le:

- Va iubiti, va urez multa fericire!

Asa a luat sfarsit idila George Sand si Musset, la Venetia.

Ce s-a intamplat insa cu legatura dintre George Sand si Pagello, dupa plecarea lui Musset la Paris?

Primele luni amantii sunt fericit dar, incetul cu incetul. George simte ca se plictiseste de moarte cu amantul cel nou si-l regreta pe Alfred, caci asa este facuta ea.

Ea soseste, in august, la Paris, insotita de Pagello si aici isi da seama ca dragostea ei pentru el a fost un foc de paie. Principalul defect pe care ea i-l reproseaza este ca n-are nimic din Alfred si ea sfarseste in cele din urma, prin a se reintoarce la Musset. Asa s-a terminat, in chipul cel mai banal, o aventura de dragoste, care a pasionat toata Europa.

In 1890, un impresar al Sarei Bernanrd, care calatorea prin italia, s-a intalnit cu Pietro Pagello si in cursul unei convorbiri cu mosneagul, l-a intrebat daca isi mai amintea de George Sand.

- George Sand? repeta doctorul. George Sand? ah, da … Una piccolo francese che fumava la pipa!!! …