|
Pablo Picasso
“Cred ca magia din operele lui Picasso este romantica, bazata pe schimbari radicale, in timp ce magia din operele mele se datoreaza traditiei. Sunt total diferit de Picasso pentru ca el nu se ocupa de frumusete, ci de urat. Totusi, in cazul unor genii ca Picasso si ca mine, frumosul-urat si uratul-frumos pot fi de natura angelica.” Salvador Dali
 Simbol al secolului XX, marele artist Pablo Picasso a fost pictor, sculptor, ceramist si gravor. Pictura face parte din viata lui Picasso si, in acelasi timp, viata lui inseamna in egala masura arta. De-a lungul vietii sale de 92 de ani a trait pentru si prin arta, creand atat opere de pictura si sculptura, cat si poezie.
Inzestrat cu o sete exceptionala de creativitate, a incercat toate miscarile artistice ale secolului XX: suprarealismul, expresionismul si neo-clasicismul, pentru a deveni unul dintre maestrii de necontestat ai artei moderne. Desi cunoscut mai ales pentru cubism, Picasso a trecut prin diverse perioade de-a lungul carierei sale: perioada roz, albastra, colaje si altele.
Picasso nu s-a putut multumi in viata cu un singur rol. Va juca multe, reale si imaginare, dar pe toate cu aceeasi pasiune. A fost andaluz si catalan, spaniol si francez. A fost un copil genial, la Paris un strain "iresponsabil", din cauza caruia insa cartierul Montmartre a intrat in legenda. A fost un amant pasional, sot si tata. Dar mai presus de orice, a fost cea mai stralucita personalitate artistica a secolului al XX-lea, unul dintre marii maestri ai penelului, care a rupt definitiv cu conventiile stilului iluzionist si figurativ, dominant inca din perioada Renasterii. Asa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, si opera lui Picasso este o oglinda care permite urmarirea artei in secolul al XX-lea si totodata viata particulara a artistului. Panzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifica frumusetea si erotismul femeilor iubite. Cei mai bine de 80 de ani de activitate artistica - pictura, sculptura, poezie - reflecta multilateralitatea creatiei lui Picasso care traieste pentru arta si prin arta.
Chiar si dupa moarte, locul lui in arta nu a fost egalat. El a fost omul care a „spart” tiparele in ceea ce priveste arta si cu siguranta unul dintre cei mai prolifici artisti: intr-o anumita perioada a vietii sale se zvonea ca putea picta chiar trei panze pe zi. Artistul era de asemenea extrem de multilateral, utilizand toate mijloacele imaginabile printre care creionul, acuarela, vopsele de ulei, carbunele, metalul, ghipsul sau resturi colectate din tomberoane. Personalitatea puternica a lui Picasso a dominat viata artistica avangardistica pana in preajma celui de-al doilea razboi mondial si el a fost unul dintre initiatorii schimbarilor radicale din domeniul picturii si al tipariturilor.
 Viata personala e la fel de etapizata si pasionala ca si cea profesionala. De data aceasta insa, etapele sunt reprezentate de femeile care, la un moment dat, au purtat numele de Picasso. Prima dintre ele a fost Olga Koklova, impreuna cu care a avut primul copil (Paul), venit pe lume in 1921. Desi a fost o relatie frumoasa, ea s-a deteriorat in scurt timp. Picasso a inceput o legatura amoroasa cu Marie-Thérèse Walter. In 1935 s-a despartit de Olga dupa ce a cunoscut o alta femeie, Dora Maar. Nu a parasit-o totusi pe Marie-Thérèse si si-a impartit viata intre cele doua femei. In anul 1946, a parasit-o pe Dora dupa ce a inceput o relatie cu pictorita Françoise Gilot, alaturi de care s-a mutat in Franta. Primul copil al cuplului, Paloma, a venit pe lume in 1949. Patru ani mai tarziu s-a despartit de Françoise si a devenit iubitul Jacquelinei Roque (26 de ani), cu care s-a casatorit in 1961. Artistul a murit in 1973, iubit cu pasiune de Jacqueline.
Biografia si opera marelui artist
Copilaria si adolescenta
 Pablo Picasso (n. 25 octombrie 1881, Malaga - d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes), s-a nascut in Malaga (Andaluzia/Spania) ca fiu al lui José Ruiz Blasco - pictor si profesor la Scoala de Arte Frumoase din Malaga - si al sotiei sale, Maria Picasso y López.
Elanul vital, poate cel mai tumultuos pe care l-a cunoscut vremea noastra, era sa nu se manifeste niciodata: copilul venit pe lume in seara aceea de 25 octombrie 1881, la Malaga, parea un copil nascut mort. I se dau toate ingrijirile cu putinta, insa micul trup ramane inert. Nici o rasuflare nu adie pe minusculele buze inghetate. Aceasta farama de carne omeneasca se refuza destinului ei exceptional. Fratele tatalui sau, doctorul Salvador Ruiz Blasco, se framanta, nelinistit, sub privirile ingrozite atintite asupra copilului ce pare atat de bine facut si pe care, totusi, moartea il disputa vietii. “Medicii de atunci, povesteste Picasso, fumau tigari groase de foi. Unchiul meu tragea si el din trabuc. Imi sufla fumul in fata. Am facut o strambatura si m-am pornit sa tip.” Asa a venit pe lume cel mai renumit pictor al secolului XX, Pablo Picasso.
Conform datinii spaniole, copilul capata la botez un intreg sir de prenume: Pablo, Diego, Jose, Francisco de Paula, Juan Nepomuceno, Maria de los Remedios, Cipriano de la Santisima Trinidad. Aceasta ingramadire de sfinti i se pare foarte fireasca lui Picasso: este convins “ca se dau pretutindeni atatea prenume cate are el”. Numele sau intreg si oficial era Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez.
Copil fiind se spune ca avea o privire ardenta, intensa,care excita o puternica impresie oricui sta in contact cu el. Mama lui povestea: “Era un copil angelic , frumos si totodata demonic nu puteai sa-ti iei ochi de pe el”. Talentul lui Pablito se evidentiaza inca din copilarie. Picasso a pictat primul sau tablou in ulei la varsta de 8 ani. Acest copil de opt ani picteaza un Torero invesmantat intr-un galben somptuos. Calul pe care calareste omul este destul de bine proportionat. O femeie si un barbat, vazuti pe jumatate, si un al treilea personaj cu o palarie mare, care apar in dosul zidului arenei, figureaza publicul din banci. Ceea ce frapeaza in acest tablouas este alegerea culorilor, o gama de tonuri calde: solul e de un brun presarat cu mov, zidul de un roz putin vioriu, punand in evidenta galbenul costumului. Darul observatiei se anunta de pe acum, in pofida stangaciei copilaresti. Urmele copitelor calului sunt imprimate pe sol. Dar ochii personajelor sunt figurati, in lemnul micutei placi, prin niste gauri neindemanatice.
Incurajat de tatal sau, a studiat la Guarda in La Coruna si apoi la Scoala de Arte Plastice din Barcelona. Ca adolescent ii uimeste pe profesorii de la Institutul de Arte Frumoase din La Coruna, desi el suporta cu greu rigoarea traditiei si educatia academica.
In anul 1895 familia se muta la Barcelona. Tatal sau ii daruieste pensulele sale, gest prin care ii recunoaste talentul. Tanarul Picasso isi continua studiile la Scoala de Arte Frumoase din Barcelona (1896) si la Academia de Pictura din Madrid (1897-1898). Manuel Pallares un coleg de-al lui spunea “Rapiditatea cu care lucra ii uimea pe toti, el pur si simplu ii ignora pe toti profesori”. La Expozitia de Arte Plastice si Industrie din Barcelona, isi prezinta si el tabloul intitulat Prima Comuniune. Desi nu este premiat, este omagiat de un mare jurnal al vremii.
In anul 1900, Pablo, in varsta de nouasprezece ani, isi expune pentru prima data lucrarile in localul Els Quatre Gats ("La patru pisici") din Barcelona, unde se aduna avangarda artistica si intelectuala din capitala Cataluniei. Din 1901, incepe sa-si semneze lucrarile cu numele mamei sale, considera ca Picasso "suna foarte bine". Urmatorii ani si-i petrece calatorind intre Spania si Franta. La Paris este influentat de operele lui Auguste Renoir si Claude Monet.
Perioada Albastra (1901-1903) si Perioada Roz (1905-1906)
 Expune cateva tablouri la galeristul Ambroise Vollard, unde cunoaste pe poetul si pictorul Max Jacob (1876-1944). Asa incepe o prietenie de lunga durata. Max il descrise astfel: “Era extraordinar de frumos, pe chipul lui ca sculptat in fildes, fara nici cel mai mic rid, ardeau ochii (…), parul negru ca pana corbului ii cadea pe frunte ca o mangaiere.” Intre ani 1902-1902 ei vor locui impreuna intr-o mizerie crunta.
Dupa ce in 1902 revine la Barcelona, Picasso se muta definitiv la Paris in 1904, intr-o casa veche, cunoscuta sub numele de Bateau Lavoir, unde locuiesc studenti, pictori, sculptori si actori. Picteaza la inceput tablouri triste, in tonuri albastre reci (asa numita perioada albastra), ce exprima singuratatea, suferinta si saracia, reflectand o dispozitie afectiva melancolica. Perioada de timp cuprinsa intre 1901 si 1903 este denumita Perioada Albastra deoarece este culoarea care ii domina panzele. Albastrul este folosit pentru a transcrie viziunea pe care pictorul a avut-o asupra lumii, un amestec de teama de batranete, de saracie si de moarte.
 In 1904 se indragosteste de Fernande Olivier (o tanara bruneta si eleganta), ceea ce ii va lumina oarecum panzele. In panzele lui Picasso domina acum nuantele deschise, senine (perioada roz). Fascinat de universul arlechinilor, acrobatilor si clovnilor, merge adeseori la un circ din apropiere unde isi gaseste motive pentru tablourile sale.
Vara anului 1905 o petrece intr-un sat din Pirinei impreuna cu Fernande. Lucreaza acolo la tablourile care vor marca inceputul "perioadei primitive" in creatia lui. Picasso se indeparteaza de modul clasic, figurativ, de prezentare a chipului omenesc, il intereseseaza sculptura iberica dinaintea dominatiei romane, renunta la modele si picteaza exclusiv din imaginatie.
Perioada Roz se incheie in 1906, cand Picasso incepe sa creeze picturi mult mai geometrice. Acest proces este incununat de realizarea tabloului Domnisoarele din Avignon (1907), care prevesteste nasterea cubismului.
Cubismul
 Cand implineste 25 de ani, Picasso isi schimba stilul de a picta. Descompune si reproduce obiectele in forme geometrice simple. Cezanne, arta primitiva africana si sculptura iberica ii vor fi sursa de inspiratie in momentul in care abordeaza cubismul. Tabloul cu care acest nou stil explodeaza in 1907 este Domnisoarele din Avignon. In acelasi an, il cunoaste pe Georges Braque, cu care dezvolta aceste curent al cubismului. Cei doi vor lucra in stransa colaborare.
Intre anii 1908 si 1914 Picasso traseaza impreuna cu Georges Braque drumul unui mod revolutionar de tratare a formelor, care va capata denumirea de Cubism. Criticului Louis Vauxcelles spunea: "...ei dispretuisc formele, reduc totul - locuri, figuri, case - la formele geometrice elementare, la cuburi". In realitate, Picasso si Braque incearca sa reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafata bidimensionala a tabloului, fara a folosi mijloace iluzioniste, sa reuneasca forma si suprafata recurgand la mijloacele unei picturi fara deosebiri intre prim plan si fondul in perspectiva.
Pentru a rezolva problema reprezentarii a ceea ce exista in trei dimensiuni pe o suprafata bidimensionala, Braque si Picasso ofera un nou raspuns, inlocuiesc codurile obisnuite ale culorilor, ale volumului si ale perspectivei printr-un sistem de simboluri geometrice. Vor adauga, intr-o faza ulterioara (cubismul sintetic), folosirea diferitelor materiale (nisip hartie, metal, lemn, tesaturi, carton etc) pentru a nu cadea in arta abstracta. Obiectele se descompun in parti elementare, pentru a fi din nou reconstruite pe suprafata pictata.
Incepand cu anul 1912, Picasso recurge la metoda "colajelor" (hartie lipita, fr.: collage, papiers collés), cubismul intra in asa zisa "faza sintetica". In felul acesta, Picasso reuseste sa accentueze si mai mult diferenta intre suprafata tabloului si relieful obiectelor reprezentate.
Acesti ani reprezinta pentru Picasso un punct de cotitura. Maniera de a picta dar si situatia financiara se schimba radical. Preturile tablourilor sale cresc, nu va mai cunoaste niciodata saracia. Picasso inchiriaza o casa in cartierul burghez Montparnasse, unde se muta cu noua sa iubita, Marcelle Humbert.
Picasso abandoneaza cubismul in 1915 cand ii cunoaste pe scriitorul Jean Cocteau si pe Seghei Diaghilev, conducatorul ansamblului avangardist Les Ballets Russes. Picasso proiecteaza decorurile si costumele pentru spectacolul de balet "Parada" (1917), pus in scena de Jean Cocteau. Pleaca la Roma impreuna cu corpul de balet si se indragosteste de dansatoarea Olga Koklova, cu care se casatoreste in vara anului 1918.
Perioada dintre cele doua razboaie mondiale
Reintoarcerea la clasicism (1916 - 1924)
La cererea lui Cocteau, Picasso creaza decoruri si costume pentru Baletul rusesc al lui Diaghilev. Artistul revine pentru un timp la arta figurativa si la portretele de familie realiste. In timpul calatoriei in Italia, viziteaza orasul Napoli si vechile ruine de la Pompei, unde admira picturile murale romane. Picasso reintroduce stilul compozitiilor figurative, reprezentate naturalist, cu contraste de lumina si umbra. Desenul elegant se limiteaza uneori doar la reprezentarea contururilor corpurilor de femei sau copii (Nud sezand, 1923).
Coloritul aminteste de perioada roza (Arlechin cu mainile impreunate, 1923). Este o perioada linistita de viata de familie si de lucru. In 1921 se naste primul sau copil, Paul Joseph Picasso. In scurta vreme totusi relatiile dintre cei doi soti se strica. In 1927, in picturile lui Picasso apare o noua femeie. Este amanta lui, Therese Walter, careia ii va face mai multe portrete si sculpturi si care va aduce pe lume pe 5 septembrie 1935 al doilea sau copil, Maria de la Conception Picasso.
Picasso si suprarealismul
 In 1925, Picasso participa cu tabloul Trei dansatoare la prima expozitie suprarealista din Paris. Picasso nu este insa un artist suprarealist in sens propriu si nu a facut parte din cercul parizian din jurul lui André Breton. Totusi este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul ca opera sa nu reflecta o realitate vizibila, ci reda o reprezentare interioara (Pictorita 1933, Nud in mijlocul unui peisaj 1933). In acest timp Picasso picteaza un ciclu dedicat luptelor cu tauri (Moartea toreadorului, 1933) si reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizeaza virilitatea.
In 1935 se desparte de Olga Koklova. O cunoaste pe Dora Maar, pictorita si fotografa, care avea multi prieteni in cercul suprarealistilor. In noua lui dragoste pictorul gaseste o corespondenta intelectuala care pana atunci ii lipsise. Nu o va parasi totusi pe Marie-Thérèse si isi imparte viata intre cele doua amante.
Guernica sau oroarea de razboi
In 1937, atunci cand un razboi civil devasteaza Spania, Picasso este foarte impresionat de bombardarea orasului Guernica. Se decide sa redea tragedia acestui oras, pentru a onora comanda guvernului spaniol pentru Expozitia Universala de la Paris. Prin acest tablou monumental, care este unul dintre cele mai renumite tablouri ale pictorului, Picasso isi exprima furia si rebeliunea. Guernica simbolizeaza oroarea universala a razboiului. In aceasta lupta pentru pace, Picasso picteaza in 1949, magnifica panza Porumbel pentru pace. Aceasta opera marcheaza inceputul angajarii politice a artistului, care va culmina cu inscrierea in Partidul Comunist Francez (1944). In timpul ocupatiei germane a Parisului, atelierul lui Picasso din rue des Grands Augustins devine un punct de intalnire al artistilor si literatilor, ca Jean-Paul Sartre, Raymond Queneau.
In ciuda climatului auster al ocupatiei, creativitatea lui Picasso este de nepotolit. In 1941, scrie o piesa de teatru: "Dorinta prinsa de coada", picteaza lucrari intunecate pe tema nebuniei umane ca "groapa comuna". Aceasta perioada este iluminata in 1946, cand pictorul se indragostete de Françoise Gilot. Aceasta iubire euforica impreuna cu bucuria eliberarii ii redau pictorului veselia si pofta de viata.
Ultimii ani
In anul 1946, Picasso o paraseste pe Dora Maar. El incepuse de fapt o relatie cu tanara pictorita Françoise Gilot, pe care o cunoscuse cu trei ani mai inainte. Se muta impreuna in sudul Frantei. Incepand din anul 1948 vor locui la Vallauris, unde Picasso se consacra sculpturii, ceramicii si litografiei. In 1948, artistul se intereseaza de un nou mediu artistic, ceramica. Pe 15 mai 1947 se naste Claude Pierre Pablo Picasso iar in anul 1949, pe 19 aprilie se naste fiica lor, Anne Paloma Picasso, al carei nume aminteste de celebrul "porumbel al pacii" de pe afisul Congresului Mondial al Pacii. Se dedica un timp reinterpretarii lucrarilor marilor maestri, cum ar fi Pranzul pe iarba al lui Manet sau Femei din Alger al lui Delacroix.
Anul 1953 debuteaza cu despartirea de Françoise si retragerea din partidul comunist, si se incheie cu o noua poveste de dragoste cu Jacqueline Roque. Jacqueline are 26 de ani, se vor casatori in 1961. In 1963 se deschide la Barcelona "Muzeul Picasso", care va cuprinde mai tarziu cea mai mare parte din operele sale. Picasso se stabileste in 1961 la Mougins impreuna cu Jacqueline Roque. Pictorul moare la 8 aprilie 1973 la varsta de 92 ani in urma unei embolii pulmonare.
Picasso si-a transformat viata in legenda. Dupa anii petrecuti printre boemii din Montmartre, a devenit - gratie geniului si spiritului sau inovator, dar totodata si prieteniilor celebre si aventurilor sale amoroase - cel mai renumit pictor al secolului al XX-lea. Artist proteiforme si prolific (se estimeaza ca a produs mai mult de 30.000 de lucrari), Picasso a revolutionat arta moderna. Pictor, sculptor, gravor si ceramist, geniul sau a fost recunoscut in timpul vietii sale si acum, zeci de muzee din lume ii sunt exclusiv dedicate.
“Arta spala sufletele de praful fiecarei zile din viata noastra. Daca pictezi, inchide ochii si cauta.” Pablo Picasso
Surse si adrese web utile
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
