Vineri, 24 Mai 2013 17:07

Pasarile si apa

De foarte multe ori se pune in discutie capacitatea pasarilor de apa de a se scufunda in cautarea hranei. Iata cateva informatii foarte utile pentru cei interesati de dimensiunile unor specii de pasari, adancimea la care pot sa ajunga si ce anume mananca:

Vulturul pescar – pescuieste de obicei la lungimea picioarelor sale – deci, intr-un strat superficial de 15-25 cm, zburand paralel cu apa. Plonjeaza rar, sub un unghi de 45º sau chiar vertical si nu ajunge la mai mult de 1 metru. Victima lui de obicei este pestele bolnav, care iese la suprafata apei si aceasta explica rolul vulturului pescar in stavilirea epizootiilor (bolilor epidemice), eliminand exemplarele bolnave. Fiind extrem de rar, vulturul pescar este monument al naturii mondial si – ca atare – ocrotit pe mapamond. Ratia lui zilnica nu depaseste 400 g peste sau pasari de apa (foarte rar).

 

Codalbul – de asemenea, monument al naturii pe glob, poate fi intalnit mai des la noi. El nu pescuieste singur, decat daca pestele a ramas pe jumatate pe uscat, ceea ce se intampla uneori la scaderea brusca a nivelului de apa. Mult mai des fura peste sau alte prazi de la alte rapitoare – inclusiv de la vidra. Prinde de pe suprafata apei pasari bolnave sau moarte.

Cormoranul mare – plonjeaza activ cel mai des pana la 2-3 metri, dar la nevoie, poate ajunge la 5-9 metri, ramanand sub apa intre 30-70 secunde. Sub apa poate urmari si prinde peste sanatos si astfel devine daunator pentru bazinele artificiale putin adanci si cu mare densitate a pestelui. Ratia lui zilnica este de circa o treime din greutatea lui corporala si nu depaseste 700 g.

Cormoranul mic – plonjeaza activ, la fel de bine ca cel mare, dar prinde peste mai mici si numai pana la 2-4 metri. Ratia lui zilnica este de 40-120 g.

Rata cu cap negru si rata motata – ambele specii nordice, care ajung la noi de obicei iarna, mai ales pe Marea Neagra sau lacurile de pe litoral. Mult mai rar, in ierni deosebit de grele, pot fi vazute de-a lungul Dunarii sau in interiorul tarii. Ambele specii se pot scufunda activ pana la 3 m; cauta ape mai putin adanci, unde pot aduna scoici marunte (pana la 82% din hrana) si plante acvatice.

Lisita – este un scufundator abil, care ajunge la peste 1 m adancime unde “paste” varfurile plantelor acvatice, dar nu pregeta cand poate prinde diferite larve, scoici si alte animale acvatice mici.

Chirighitele si Pescarusii – aduna de obicei, hrana lor de pe suprafata apei. Chiar cand plonjeaza din aer nu depasesc stratul superficial de 10-20 cm. mancand tot felul de resturi plutitoare, peste mort si insecte acvatice, atat chirele si chirighitele, cat si pescarusii joaca un rol foarte important pentru mentinerea curateniei apei. Fara acesti adevarati gunoieri zburatori, bazinele in jurul cherhanalelor – mai ales cele de pe malul marii – s-ar transforma in latrine infecte. Aparitia pescarusilor in ape si bazine este semn sigur de poluarea lor cu resturi organice sau de asfixia in masa a pestelui (pestele mic moare primul si iese la suprafata, atragand aceste pasari).

Lebedele – nu se pot scufunda, dar ajung la circa 1 m adancime, datorita gatului si corpului lung. Ele sunt ierbivore si pasc doar plante acvatice.

Rata sulitar – ajunge pana la 53 cm, fara sa se scufunde.

Rata mare – aduna hrana sub apa pana la aproximativ 45 cm, fara scufundare, dar au fost observate exemplare care se scufunda pana la 1 m, in conditiile unei cresteri rapide a nivelului de apa.

Rata pestrita – de obicei nu ajunge 45 cm, nu se scufunda.

Sarselele – se hranesc varandu-se doar cu capul sub apa; nu ajung mai adanc de 10-15 cm. Hrana ratelor, in general, este foarte variata, consta in mare masura din plante acvatice, dar si din larve de diferite insecte (tantari, chironomide etc.), melci, scoiculite si tot felul de animale mici acvatice care traiesc pe plantele acvatice. Ratia zilnica variaza atat dupa specie (marimea ratei), cat si dupa sezon, fiind mai mare iarna.

Corcodelul mare – se scufunda activ la nevoie pana la 2 m, dar se hraneste de obicei cu capul in apa plonjand pana la 30 cm, pentru 10-25 secunde. Mananca mai ales larve de libelule, melci, scoicute si tot felul de animale mici acvatice, mai rar – plante.

Rata lingurar – ranita sau speriata, se poate scufunda mai adanc decat celelalte rate; de hranit insa se hraneste la suprafata apei, cu minuscule animale si plante plutitoare, cunoscute sub denumirea generala de plancton. Ea “cerne” apa prin cioc, retinand in pliurile mucoasei interne tot ce se poate manca. Deseori au fost observate rate lingurari inotand in cerc sau rascolind apa cu labele ca sa ridice la suprafata seminte si crustacee mici, pe care le aduna in centrul vartejurilor create.

Addthis

Newer news items:
Older news items: