Interferente.ro Cultura Pictura Pictura bisericii domnesti din Curtea de Arges

Sâmbătă, 04 Iulie 2015 01:14

Pictura bisericii domnesti din Curtea-de-Arges

manastirea curtea de arges picturiHotarat lucru ca evolutia artei picturale, cu caracter religios, la noi, incepand din a doua jumatate a veacului al XIV-Iea si urmand pand la prima jumatate a veacului al XIX-lea, se poate vedea la Biserica Domneasca din Curtea de Arges, care reprezinta, din acest punct de vedere, un adevarat muzeu de pictura bisericeasca.

Trei picturi, diferite ca stil si epoci, sunt reprezentate acolo. Cea mai veche e din veacul al XIV-lea, a doua de la 1750, a treia de la 1827. In prima pictura vedem intemeierea acestei arte la noi; in a doua, localizarea ei la noi; a treia si ultima ne arata decadenta acestei arte; celelalte zugraveli, de pe la 1847, n-au nici un interes artistic.

Pictura primitiva ne preocupa in primul rand, din ea vedem faza de dezvoltare, in care se gasia in acea vreme, arta bizantina, care mai tarziu, a influentat toata pictura noastra bisericeasca.

O mare parte din episoadele religioase descrise in evanghelie sunt redate in pictura pe peretii celei dintai biserici mari ridicate la noi, de primii nostri voievozi – ceea ce insa nu impiedica a afirma ca si mai inaintea ei, existau locasuri de inchinaciune, stiut fiind ca originea crestinismului este foarte veche.

Pictura aceasta este facuta dupa procedeele vechiului mestesug, adica, a fresco, tehnica in care s-a zugravit pana tarziu bisericile noastre. Mesterii ce au lucrat la ea sunt, in ce priveste originea, staini: unul grec, celalalt slav; acest lucru se vede din caracterul imprimat figurilor sfintilor si din inscriptiile grecesti si slavone. Fiecare din ei are o maniera personala in executia conceptiilor lor, pe care o datoreaza scolii iconografice la care s-a format.

Primul mester urmeaza traditia iconografiei greco-bizantine, celalalt mai mult al celei slave. Fiecare din aceste scoli iconografice au predilectie pentru anume scene religioase, si pentru o anumita forma in desfasurarea lor. Asa, de exemplu, sarbii de multe ori zugravesc de la un capat la celalalt al peretelui, fara intrerupere, adica in frize. «Capadocia a transmis Sarbilor intrebuintarea frizelor. Din contra, la bisericile din Mistra si Athos, pictorii Greci si Cretani separa fiecare subiect printr-o banda rosie bruna).

Aceste doua maniere de a picta subiectele religioase, se vad si la Biserica Domneasca din Curtea de Arges, o dovada ca frescurile ei sunt facute de doi mesteri deosebiti ca origine si ca scoala.

Totusi felul de a zugravi fiecare subiect separat, si a-1 incadra cu banda rosie precumpaneste la pictura Bisericii Domnesti. Gasim insa si cateva frize mari, desfasurate de la un capat la celalalt al peretelui, iar la unele din acestea inscriptiile sunt slavonesti. (Viata Sf. Nicolae din pronaos).

Constatarile acestea ne dovedesc ca la Biserica Domneasca cele doua curente iconografice, Greco-bizantin si Slavo-bizantin, se intalnesc si se incruciseaza, dand loc la forme si specte ale artei bizantine din veacul al XIV-lea ce merita a fi studiate.

Dintre toate bisericile care apartin veacului al XIV-lea, mozaicurile, de la Kahrie-Djaimi, sau fosta Manastire Chora din Constantinopol, sunt acelea cu care se aseamana mai mult frescurile Bisericii Domnesti ca si compozitie si colorit.

Lucrul acesta se poate vedea din comparatia fotografiilor luate dupa mozaicurile de la Kahrie-Djaimi si cele dupa frescurile Bisericii Domnesti. Astfel, la Biserica Domneasca, pe peretele de miazazi al naosului, sus, gasim patru episoade ce preceda nasterea lui Iisus Hristos.

Primul, si incepand de la stanga spre dreapta reprezinta: calatoria lui losif si a Mariei, insotiti de lacob spre Bethleem. La Kahrie-Djaimi gasim aceeasi scena, cu deosebire ca spatiul mai mare ce ocupa ea acolo a silit pe artistul mozaist sa adauge alte trei personagii, ai anume la stanga tabloului vedem pe losif dormind si ingerul aratandu-i-se in vis, iar pe planul al doilea, doua figuri de femei: Ana si Elisabeta. Aceste trei figuri lipsesc in scena de la Biserica Domneasa.

Urmeaza al doilea episod: recensamantul in fata lui Quirinius. Din atitudinea si oarecare indicii caracteristici ale formelor reiese discret situatia de apropiata maternitate a Mariei.

La Kahrie-Djaimi, scena aceasta este desfasurata pe un spatiu mai mare si compusa din noua personaje.

La Domneasca intreaga compozitie este mai restransa, scribul aici este un personaj tanar, la Kahrie-Djaimi el este unul matur, avand barba neagra: celelalte personaje, se aseamana in afara de figura lui lacob, care lipseste la Kahrié-Djaimi. Arhitectura fantezista, ce formeaza fondul intregii compozitii, este aceeasi la cele doua biserici.

Scena recesamantului in fata lui Quirinius se intalneste rar reprezintata in Biserici si nici Erminia nu pomeneste de ea.

La Kalinic, in Seodoia, gasim redata aceasta scena: „Biserica este cu deosebire bogata in tablouri si frescuri, citam unul din cele mai interesante: recesamantul Lui losif si Mariei, in conceptia lui Pierre Paul-Vucetic.

I. Mihail

Addthis

Newer news items:
Older news items: