Poezii de vară pentru copii

Vara

de Duiliu Zamfirescu

Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lânga floare...
E dulce vara pe la noi!

Dialog cu vara
de Aurora Luchian Vaslui

- Vară caldă şi frumoasă
Ce-ai în paneraş?
- Cireşele, căpşunele,
Pentru copilaşi!

- Şi în părul tău bogat
Ce ţi-ai împletit?
- Flori de câmp, flori de grădină
Tot ce am găsit!

- Dar pe umeri şalul tău,
E gata să pice!
De ce-atârnă aşa de greu?
- E brodat cu spice!

- Vară, eşti o delicată
Ca o zână, zău!
Aurită, îmbujorată,
Ai farmecul tău!

Vara
de Demostene Botez

Arde soarele de vară,
Luminoasă este zarea,
Iar prin grâu şi prin secară
A pornit secerătoarea.

Duduie voinic tractorul
Care-o trage dupa el.
În curând pe tot ogorul
Nu rămâne-un firicel.

Strânşi la brau şi aurii,
Snopi culcaţi se-aliniază,
Parcă-ar fi nişte copii
Care dorm după amiază.

Vara

de Otilia Cazimir

Apune soarele-n văpăi
Şi înserarea, ca un val,
Pe subt răchiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.
Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbra sura pier încet
Pescar, şi apă, şi navod.
De jos, din ceaţa de pe prund,
Doi pescaruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut

Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…

De pacea largă legănat

Mi-adoarme sufletu-mpăcat.

Ca un copil ce-a plâns prea mult.

Cărăbuşul de aramă

de Lucian Blaga

Din belşugul de verdeaţă
cărăbuşul de aramă
vine din turnătoria
verii, să-l luăm în seamă.

Zgomotos ca o reptilă
printre vreascuri se avântă,
să arate că-i din lumea
celor ce nu prea cuvîntă.

Prinse veste de viaţa
ce se-ncinge, rug, în umbra
unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile şi ţundra.

Cărăbuş te ia cu iureş.
Te încearcă pe la glezne.
Îl alungi, el vine iarăşi.
Pe-altă parte e mai lesne.

Ca suveica rândunica
ţese pânzele de vară.
Ah, ce cald e! Va să plouă
ecvatorial pe seară.

Susur mare de lăcuste
şi de gâze fără număr.
Cărăbuşul de aramă
s-a oprit pe caldu-ţi umăr.

Mişcă? Stă să-nchege gânduri?
Se destinde? Se descalţă?
Parc-ar şti că de pe umăr
numai zborul mai înalţă.

Şi o ia către stăpânul
iulie, cuptorul - astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.

Vino, vino, dragă vară

Vino, vino, dragă vară
Noi cu drag te aşteptam
De cu zori şi până-n seară
Tot pe-afară să zburăm!

Fructele se coc la soare
Noi zburăm din floare-n floare.
Iarba creşte ne-ncetat
Vară, vară, dragă vară
Tare mult te-am aşteptat.

Copiii toţi din lumea-aceasta
Se nasc cu suflet bun, curat,
Se nasc ca feţi frumoşi şi cosânzene,
Precum natura i-a creat.
Şi visul aripi le va da,
Copiii toţi vor apăra, prietenia pe pământ.

Vegheaţi, vegheaţi copilaria, să fie pace pe pământ,
Candoare de floare şi raze de soare!
Să-nveţe ce-i viaţa, iubirea şi dor,
Să poarte în priviri, dor de vis şi de lumini.

Copiii cu feţele de înger,
ca spicul, ca de abanos
Aşa cum ei pe lume vin,
sunt darul cel miraculos
Sunt fericirea şi lumina,
copiii de pe-acest pământ.

Căci soarele zâmbeşte cu raze aurii
Şi-a-mpodobit câmpia, cu flori pentru copii.

Vară dragă

Vară dragă, ai sosit
Cu graul îngălbenit,
cu cireşe roşioare
Coape şi gustoase tare.

Cu vacanţele la mare,
Şi cu jocurile tale
Ce-i atrage-ntreaga zi
Pe drăguţii de copii.

Tu aduci caldură mare
Şi mult soare zi de zi
Tu eşti anotimpul care
Îi bucură pe copii.

Ploaia

de Niculina Mureşan

Vara maci dansează-n vânt

Şi-i dogoare mare.

După soare, nori apar

Norii aduc ploaie.

Uneori vine şi vântul

Care plimbă norii,

Şi, precum un cavaler,

Dă onoare ploii.

Pic, pic, pic... s-aude rar

Apoi se-nteţeşte.

Boabe limpezi de cristal

Iarba verde creşte.

Norii grei, purtaţi de vânt,

Sus pe cer se ceartă.

Atunci tună pe pământ,

Fulgeră deodată.

Chiar şi grâul s-a-nalţat

Bucuros că-l plouă.

Doar pe spice au rămas

Picaturi de... rouă.

După ploaie, sus pe cer

Curcubeu s-arată.

Aerul să-l tragi în piept

Cu puterea toată.

Florile parcă-au crescut,

Totu-i prospeţime.

Păsările s-au pornit

Să caute râme.

Într-o curte, trei copii

Spun o ghicitoare.

Lângă soare şi lumină

Mai trebuie... ploaie.

Vino, vară

Vino, vino, dulce vară,

Să mai ies la camp, afară,

Să cutreier văi fugind,

Plaiurile să colind.

Să mă uit cum vin la ape

Turmele, să se adape,

Dintre fagi să desluşesc

Viers de fluier ciobănesc.

Freamăt de pădure verde

Auzul să mi-l dezmierde,

Ostenit apoi să cad

Jos, la umbra unui brad.

Şi să-mi fie câmpu-n floare,

Ceru-albastru-nvelitoare,

Să m-adoarmă-n dulce cânt

Brazii clătinaţi de vânt!

Vara

Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare...
E dulce vara pe la noi!

Când dimineaţa se iveşte
Din al văzduhurilor fund,
Tot câmpul parcă întinereşte
Iar, deşteptată de pe prund,
Cireada satului porneşte...

În urma ei un roi de grauri,
Ca nişte valuri cenuşii,
S-amestecă prin bălării.
S-aşază-n coarne pe la tauri,
Fac fel de fel de nebunii.

Până ce-n zarea depărtată
Spre lacul trist se pun pe drum.
Şi cum se duc, - acum ş-acum
Se mai zăresc încă o dată,
Ca rămăşiţa unui fum.

Vara

Hai să mergem la plimbare!
Afară e numai soare
Cu prieteni fluturi mii
Plăpânzi dar mereu zglobii.
Cu gureşe păsărele,
Ce s-ascund prin rămurele.
Şi în triluri ne răspund
Cu glăsciorul lor plăpând.

Vara

Din a cerului broboadă

Stropii mari încep să cadă.

Iarbă, flori ies la paradă

Vine vara să le vadă.

Îşi aşează pe rochiţă

albe flori de romaniţă, 

Şi din frunze noi catrinţe,

La brâu-lujere-fundiţe.

Spicele prinse-n codiţe,

Şi străbate cât e vara

Şes şi munte, toată ţara.

Trece vara fără veste

Trece vara fără veste,
Parcă-ar fi poveste.
Ieri doream mult soare,
Azi mă-ntreb: - Cum oare
O să merg la şcoală
Pe-aşa zăpuşeală?!
Şi florile se-ofilesc,
Şi ce o să dăruiesc
Primei mele-nvăţătoare?

Privindu-mă zâmbitoare,
Mama-mi zice-ncrezătoare:
 - Lasă dragă că mai este
Şi-o să vezi, ca în poveste,
Până-n ziua cu pricina
Va-nflori din nou grădina.