|
Duminică, 17 Februarie 2013 16:20 |
|
Poezii despre Dragobete
 Poezii despre năvalnicul Dragobete, un personaj mitic cred de fantezia populară, care apare fie în postura de zeu dac al iubirii, fie în postura de fiul al babei Dochia. Indiferent de legendele care stau la baza acestui mit, pe 24 februarie, de Dragobete, românii sărbătoresc cel mai frumos sentiment, Iubirea.
Dragobete
de Cezarina Adamescu
Dragobetele voinic
Fură fete pe colnic.
Fură şi le prinde-n horă
Şi le joacă-aşa, vreo oră.
Ba şi două, măi băiete,
Că-i frumos, şi-i Dragobete.
Dar şi fetele îl plac
Îl sărută fiindcă-i dac;
Fără bai, c-aşa e datul
Darul lui e sărutatul,
Strânsul de mijloc subţire
Că li-e tuturora mire.
Fetele roşesc un pic
Dar le trece, nu-i nimic.
Pe meleag blagoslovit.
De unde vin?
de Ovidiu Oană
De unde vin?
dintr-o răscruce
de gust pelin
şi altul dulce
în zborul lin
o adiere
de rozmarin
ca mângâiere
m-a rupt din flori
să te îmbete
cu reci fiori
de Dragobete
ca să rămân
la ceas de seară
lângă-al tău sân
dulce fecioară
purtat de dor
de vrajă plin
din ierbi covor
de-acolo vin!
Dragobete
de Viorica Pop
Cupidon şi Dragobete
Adună băieţi şi fete,
Unind inimi rătăcite
Ce tânjesc, stând adormite.
Fetele pot să aleagă,
Băieţii tainele dezleagă,
Legându-se pentru probă,
Printr-un deghizat în robă.
Timpul face şi desface
Dacă-ţi place sau nu-ţi place,
Printre îndrăzneli şi fiţe
Reuşind să lege iţe.
Dragobete blând şi darnic
Se-nfăşoară ca năvalnic,
Patimi vechi le reaprinde,
Timide fete-n plasă prinde.
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
